Cauza T‑131/12

Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SPARITUAL – Mărcile Benelux verbale și figurativă anterioare SPA și LES THERMES DE SPA – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 5 mai 2015

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume – Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare – Condiții – Renumele mărcii în statul membru sau în Comunitate – Noțiune – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (2) și (5)]

2.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume – Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare – Condiții

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (5)]

3.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume – Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare – Condiții – Renumele mărcii în statul membru sau în Comunitate – Utilizare a unei mărci ca parte dintr‑o altă marcă înregistrată și de renume

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului)

4.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume – Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare – Marca verbală SPARITUAL și mărcile verbale și figurativă SPA și LES THERMES DE SPA

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (5)]

5.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume – Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare – Condiții – Legătură între mărci

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (5)]

6.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume – Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare – Condiții – Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare – Atingere adusă caracterului distinctiv sau renumelui mărcii anterioare

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (5)]

7.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac exercitată împotriva unei decizii pronunțate în primă instanță de o unitate a Oficiului și înaintată camerei de recurs – Continuitate funcțională între cele două instanțe – Examinarea căii de atac de către camera de recurs – Întindere

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 76)

1.      Potrivit articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, la opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate în cazul în care aceasta este identică sau prezintă similitudini cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu prezintă similitudini cu cele pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cadrul unei mărci naționale anterioare, aceasta se bucură de renume în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora. În ceea ce privește mărcile înregistrate la Oficiul Mărcilor din Benelux, teritoriul Benelux trebuie asimilat teritoriului unui stat membru. Pentru aceleași motive cu cele referitoare la condiția renumelui într‑un stat membru, nu se poate cere unei mărci Benelux ca renumele său să se extindă la totalitatea teritoriului Benelux. Este suficient ca acest renume să existe pe o parte substanțială a acestuia, care poate corespunde, după caz, unei părți a unei țări din Benelux.

(a se vedea punctele 19-21)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 22-24)

3.      Dobândirea caracterului distinctiv al unei mărci poate rezulta și din utilizarea acesteia ca parte dintr‑o altă marcă înregistrată. În astfel de ipoteze, cerința care trebuie respectată pentru transferul caracterului distinctiv al unei mărci înregistrate către o altă marcă înregistrată componentă a acesteia este ca publicul vizat să continue să perceapă produsele în cauză ca provenind de la o întreprindere determinată. Prin urmare, titularul unei mărci înregistrate poate, în scopul stabilirii caracterului distinctiv special și a renumelui acesteia, să se prevaleze de dovezi ale utilizării sale sub o formă diferită, ca parte a unei alte mărci înregistrate și de renume, cu condiția ca publicul vizat să continue să perceapă produsele în cauză ca provenind de la aceeași întreprindere.

(a se vedea punctele 32 și 33)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 35, 42-44 și 58-62)

5.      Atingerile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, atunci când au loc, sunt consecința unui anumit grad de similitudine între semnele în conflict, din cauza căreia publicul vizat realizează o asociere între aceste semne, cu alte cuvinte stabilește o legătură între acestea, chiar dacă nu le confundă. Existența unei astfel de legături trebuie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de gradul de similitudine între semnele în conflict, de natura produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată fiecare dintre mărcile în conflict, inclusiv gradul de asemănare sau de diferențiere dintre aceste produse sau dintre aceste servicii, precum și de publicul vizat, de intensitatea renumelui mărcii anterioare și de existența unui risc de confuzie în percepția publicului.

(a se vedea punctul 48)

6.      Noțiunea de profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii este de asemenea desemnată prin termenul „parazitism”. Ea nu este legată de atingerea adusă mărcii anterioare, ci de avantajul obținut de terț din utilizarea fără un motiv întemeiat a semnului similar sau identic cu aceasta. Ea include în special cazurile în care, datorită transferului de imagine a mărcii sau transferului caracteristicilor proiectate de marcă asupra produselor desemnate de semnul identic sau similar, există o exploatare vădită în contextul mărcii de renume.

Cu cât evocarea mărcii anterioare provocată de marca ulterioară este imediată și mai puternică, cu atât este mai mare riscul ca prin utilizarea actuală sau viitoare a mărcii ulterioare să se obțină un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare ori să se aducă atingere acestora. În plus, cu cât caracterul distinctiv și renumele mărcii anterioare sunt mai importante, cu atât existența unei atingeri va fi admisă cu mai multă ușurință. Este posibil, mai ales în cazul unei opoziții întemeiate pe o marcă ce se bucură de un renume deosebit, ca probabilitatea unui risc viitor neipotetic privind atingerea adusă sau profitul necuvenit pe care l‑ar putea obține marca solicitată să fie atât de evidentă, încât să nu mai fie necesar ca persoana care formulează opoziția să invoce sau să dovedească vreun alt element de fapt în acest scop. De asemenea, titularul mărcii anterioare nu este obligat să demonstreze existența unei atingeri efective și actuale aduse mărcii sale. Acesta trebuie doar să furnizeze elemente care permit să se constate prima facie existența unui risc viitor neipotetic privind profitul necuvenit sau aducerea unei atingeri.

(a se vedea punctele 51 și 52)

7.      Din continuitatea funcțională între diferitele organe ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) rezultă că, în domeniul de aplicare al articolului 76 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, camera de recurs a Oficiului este ținută să își întemeieze decizia pe toate elementele de fapt și de drept din decizia atacată în fața sa și pe cele introduse de parte sau de părți fie în procedura în fața organului care s‑a pronunțat în primă instanță, fie, sub singura rezervă a alineatului (2) al acestei dispoziții, în procedura căii de atac. În special, întinderea examinării pe care camera de recurs este obligată să o efectueze cu privire la decizia atacată în fața sa nu este, în principiu, determinată exclusiv de motivele invocate de parte sau de părți în procedura în fața sa.

(a se vedea punctul 56)