Recurs introdus la 2 aprilie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 27 ianuarie 2021 în cauza T-699/17, Republica Polonă/Comisia Europeană

(Cauza C-207/21 P)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Tricot, Ł. Habiak, K. Herrmann, C. Valero, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Polonă, Ungaria, Republica Bulgaria, Regatul Belgiei, Regatul Suediei, Republica Franceză

Concluziile recurentei

Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului din 27 ianuarie 2021 în cauza T-699/17, Republica Polonă/Comisia;

respingerea primului motiv al acțiunii introduse de Republica Polonă în cauza T-699/17;

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra motivelor al doilea-al cincilea, care nu au fost examinate în primă instanță

și

amânarea pronunțării asupra cheltuielilor de judecată aferente procedurii derulate în primă instanță, precum și a celor aferente prezentei proceduri de recurs până la soluționarea definitivă a acestei cauze.

Motivele și principalele argumente

Potrivit Comisiei, Hotărârea Tribunalului în cauza T-699/17 trebuie anulată întrucât conține erori de drept care determină încălcarea articolului 16 alineatele (4) și (5) TUE.

În primul rând, prin faptul că a admis, la punctele 40 și 41 din hotărârea atacată, că dreptul conferit statelor membre prin articolul 3 alineatul (2) din Protocolul nr. 36 de a solicita votul cu majoritate calificată în conformitate cu normele prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din același protocol (norme în conformitate cu Tratatul de la Nisa) trebuie să continue să își producă efectele și după expirarea perioadei tranzitorii, la 31 martie 2017, Tribunalul nu a ținut seama de perioada tranzitorie definită în mod clar la articolul 16 alineatul (5) TUE. În plus, Tribunalul a încălcat definiția generală a majorității calificate, introdusă de Tratatul de la Lisabona în cuprinsul articolului 16 alineatul (4) TUE, în vigoare începând de la 1 noiembrie 2014, care mărește legitimitatea democratică a votului exprimat în Consiliu și în comitetul instituit prin articolul 75 din Directiva 2010/75/UE¹ . Procedând astfel, Tribunalul a limitat deplina eficacitate a acestei definiții generale.

În al doilea rând, prin faptul că a interpretat în sens larg, la punctele 48 și 50 din hotărârea atacată, perioada în care trebuie să fie aplicate dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 16 alineatul (5) TUE și la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul nr. 36, Tribunalul a încălcat jurisprudența constantă referitoare la obligația de strictă interpretare a dispozițiilor tranzitorii.

În al treilea rând, contrar afirmațiilor cuprinse la punctele 53, 54 și 55 din hotărârea atacată, interpretarea dată de Tribunal articolului 3 alineatul (2) din Protocolul nr. 36 încalcă principiul securității juridice întrucât conduce la o aplicare a dispozițiilor Tratatului de la Nisa privind majoritatea calificată, prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul nr. 36, pe o perioadă care nu poate fi prevăzută și definită.

____________

¹ Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO 2010, L 334, p. 17)