Language of document : ECLI:EU:T:2015:231

Cauza T‑169/12

Chelyabinsk electrometallurgical integrated plant OAO (CHEMK)
și

Kuzneckie ferrosplavy OAO (KF)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de ferosiliciu originar printre altele din Rusia – Reexaminare intermediară parțială – Calculul marjei de dumping – Modificarea circumstanțelor – Caracter durabil”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 28 aprilie 2015

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare intermediară parțială a unei taxe antidumping – Obiectiv – Verificarea necesității menținerii măsurilor antidumping – Condiții de eliminare a măsurii – Modificare semnificativă și durabilă a circumstanțelor – Caracter cumulativ al acestor condiții

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (3) și (9)]

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare intermediară parțială a unei taxe antidumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

[art. 256 TFUE; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (3)]

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare intermediară parțială a unei taxe antidumping – Verificarea necesității menținerii măsurilor antidumping – Metodă sau modalități ale verificărilor – Putere de apreciere a instituțiilor – Analize retrospectivă și prospectivă

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (3)]

4.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare intermediară parțială a unei taxe antidumping – Distincție în raport cu procedura de anchetă inițială

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 1 alin. (1) și (3)]

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Rambursarea unor taxe antidumping – Cerere de rambursare întemeiată pe articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Condiții

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8)]

6.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare intermediară parțială a unei taxe antidumping – Verificarea necesității menținerii măsurilor antidumping – Stabilirea marjei de dumping – Obligație de a stabili un cuantum exact pentru marja de dumping – Lipsă

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (11) și (12) și art. 11 alin. (3) și (9)]

7.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Respectarea în cadrul procedurilor administrative – Antidumping – Obligația instituțiilor de a asigura cu diligență informarea întreprinderilor în cauză – Întindere

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 20 alin. (2)]

1.      Obiectivul reexaminării intermediare a unei taxe antidumping este de a verifica necesitatea menținerii măsurilor antidumping în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (regulamentul de bază). În această privință, este necesar ca instituțiile să evalueze într‑o primă etapă necesitatea menținerii măsurii existente și, în acest temei, să constate existența unei modificări nu numai semnificative, ci și durabile, referitoare la dumping. Este suficient ca una dintre aceste condiții cumulative să nu fie îndeplinită pentru ca instituțiile să poată concluziona că trebuie să se mențină respectiva măsură în vigoare.

Abia într‑o a doua etapă, odată ce evaluarea necesității de a se menține măsurile existente a fost realizată și în măsura în care instituțiile au decis să modifice măsurile existente, acestea sunt obligate în determinarea noilor măsuri de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care le conferă puterea și obligația explicite de a aplica, în principiu, aceeași metodă ca cea utilizată în cadrul anchetei inițiale, care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping.

(a se vedea punctele 43, 49, 56, 63, 77 și 91)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 44, 45, 50 și 53)

3.      În cadrul reexaminării intermediare parțiale a unei taxe antidumping, controlul pe care Comisia trebuie să îl efectueze asupra modificării de împrejurări care poate justifica eliminarea unui asemenea drept determină această instituție să efectueze nu numai o analiză retrospectivă a evoluției situației considerate, ci și o analiză prospectivă a evoluției probabile a situației, începând cu adoptarea măsurii de reexaminare, pentru a evalua incidența probabilă a unei eliminări sau a unei modificări a măsurii menționate.

În cadrul acestei examinări prospective, este necesar ca instituția în cauză să controleze, în lumina elementelor de probă prezentate de autorul cererii de reexaminare, dacă dumpingul nu va reapărea sau nu va crește din nou în viitor, astfel încât nu mai sunt necesare măsuri pentru a‑l contrabalansa. Necesitatea de a efectua o reexaminare a unei măsuri în vigoare este condiționată de constatarea, pe de o parte, că circumstanțele privind dumpingul s‑au modificat semnificativ și, pe de altă parte, că aceste modificări au caracter durabil. Este suficient ca una dintre aceste condiții cumulative să nu fie îndeplinită pentru ca instituțiile să poată concluziona că trebuie să se mențină respectiva măsură în vigoare.

Dat fiind, pe de altă parte, că articolul 11 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (regulamentul de bază) nu conține nicio indicație în ceea ce privește ordinea în care trebuie efectuate aceste două examinări și că instituțiile dispun de o largă putere de apreciere, inclusiv de posibilitatea de a recurge la o evaluare în perspectivă, dacă aceasta din urmă nu demonstrează necesitatea menținerii măsurilor, este inutil ca instituțiile să efectueze o evaluare retrospectivă detaliată și, prin urmare, în ceea ce privește dumpingul, ca acestea să efectueze un calcul detaliat al marjei de dumping.

În aceste condiții, instituțiile pot, în cazul în care consideră oportun, să înceapă cu examinarea prospectivă și apoi, în ipoteza în care concluzionează că modificarea circumstanțelor invocată de autorul cererii de reexaminare și care a condus la o reducere sau la o înlăturare a dumpingului constatat la finalul procedurii de anchetă inițiale nu este durabilă, să omită, în cadrul procedurii de reexaminare, să calculeze în mod exact marja de dumping.

(a se vedea punctele 46-51, 69, 77 și 94)

4.      În domeniul măsurilor de protecție comercială, procedura de reexaminare este diferită, în principiu, de procedura anchetei inițiale, care este reglementată de alte dispoziții ale Regulamentului nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (regulamentul de bază), dintre care unele nu au vocație să se aplice procedurii de reexaminare, având în vedere economia generală și obiectivele sistemului.

Diferența obiectivă dintre aceste două tipuri de proceduri constă în faptul că importurile supuse unei proceduri de reexaminare sunt cele care au făcut deja obiectul instituirii unor măsuri antidumping definitive și cu privire la care, în principiu, au fost aduse probe suficiente în sensul stabilirii faptului că eliminarea acestor măsuri ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În schimb, atunci când importurile sunt supuse unei anchete inițiale, obiectul acesteia este tocmai să stabilească existența, gradul și efectul oricărui dumping invocat. Obiectivele articolului 11 alineatul (1) din regulamentul de bază nu sunt în niciun fel afectate de dispozițiile articolului 11 alineatul (3) din acest regulament.

Astfel, obiectivul articolului 11 alineatul (1) din regulamentul de bază este de a asigura că o măsură antidumping nu rămâne în vigoare decât atât timp cât este necesar pentru a contrabalansa dumpingul. În ceea ce privește articolul 11 alineatul (3) din același regulament, obiectivul acestuia este de a verifica necesitatea menținerii măsurilor antidumping. Prin urmare, din moment ce au considerat că modificarea circumstanțelor nu este durabilă, instituțiile sunt îndreptățite, fără a compromite în vreun fel obiectivul urmărit de respectivul articol 11 alineatul (1) din regulamentul de bază, să concluzioneze că menținerea măsurii în vigoare este necesară.

(a se vedea punctele 59, 60, 62 și 63)

5.      În domeniul măsurilor de protecție comercială, procedura de rambursare vizată la articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene permite să se solicite rambursarea taxelor deja achitate dacă se demonstrează că marja de dumping pe baza căreia au fost achitate taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei în vigoare. Aceasta are, așadar, un caracter exclusiv retrospectiv, din moment ce se aplică punctual situațiilor în care o taxă antidumping a fost achitată în timp ce importul în cauză nu făcea obiectul niciunui dumping sau făcea obiectul unui dumping de un nivel mai scăzut.

(a se vedea punctul 79)

6.      Modificările circumstanțelor vizate de articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (regulamentul de bază) și, respectiv, de articolul 11 alineatul (9) din același regulament, pe de o parte, diferă prin obiectul lor. Astfel, modificarea circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (3) din acest regulament privește dumpingul și prejudiciul. În schimb, modificarea circumstanțelor vizată de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul menționat privește parametrii aplicați în special în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatele (11) și (12) din același regulament, în temeiul metodei reținute, în cadrul anchetei inițiale care a condus la impunerea taxei, pentru a calcula marja de dumping. Modificarea circumstanțelor constatată, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, poate rezulta printre altele din pierderea fiabilității unui asemenea parametru utilizat în cursul anchetei inițiale.

Pe de altă parte, în cadrul examinării necesității menținerii măsurilor existente, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere, inclusiv de posibilitatea de a recurge la o evaluare prospectivă. Doar odată ce evaluarea acestei necesități a fost realizată și instituțiile au decis să modifice măsurile existente, acestea sunt obligate, în determinarea noilor măsuri, de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care le conferă puterea și obligația explicite de a aplica metoda prevăzută la articolul 2 din același regulament.

Astfel, articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază se aplică odată ce s‑a constatat existența unei modificări a circumstanțelor durabile, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, și odată ce s‑a stabilit, în temeiul dispozițiilor menționate, modificarea măsurilor existente, astfel încât este necesar să se recalculeze cuantumul marjei de dumping. În schimb, atunci când instituțiile au concluzionat în sensul lipsei unei modificări a circumstanțelor durabile, respectivul articol 11 alineatul (9) din regulamentul de bază nu se aplică.

Pe de altă parte, împrejurarea că noțiunea de caracter durabil nu este menționată explicit la articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază este lipsită de relevanță pentru aspectul dacă articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament impune instituțiilor o obligație de a calcula în mod exact o marjă de dumping la finalul reexaminării intermediare. Astfel, articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază trebuie interpretat, în ceea ce privește dumpingul, ca permițând instituțiilor să efectueze o examinare atât retrospectivă, cât și prospectivă. Dacă, la finalul examinării prospective, instituțiile concluzionează în sensul lipsei caracterului durabil al modificării circumstanțelor, acestea pot omite să stabilească în mod exact marja de dumping.

(a se vedea punctele 90-92 și 94)

7.      Cerințele care decurg din respectarea dreptului la apărare se impun nu numai în cadrul procedurilor susceptibile să conducă la aplicarea unor sancțiuni, ci și în cazul procedurilor de anchetă care precedă adoptarea regulamentelor antidumping, care pot afecta întreprinderile în cauză în mod direct și individual și le pot produce consecințe nefavorabile. În special, întreprinderilor interesate trebuie să li se fi oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să își exprime în mod util punctul de vedere asupra realității și a pertinenței faptelor și a circumstanțelor invocate și asupra elementelor de probă reținute de instituțiile Uniunii Europene în susținerea afirmației lor privind existența unei practici de dumping și a prejudiciului care ar rezulta din aceasta. Aceste cerințe au fost detaliate și la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene.

(a se vedea punctul 98)