Cauza C‑509/11

ÖBB‑Personenverkehr AG

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof)

„Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 – Drepturi și obligații ale călătorilor din transportul feroviar – Articolul 17 – Despăgubire pentru prețul legitimației de transport în caz de întârziere – Excludere în caz de forță majoră – Admisibilitate – Articolul 30 alineatul (1) primul paragraf – Competențe ale organismului național responsabil pentru executarea acestui regulament – Posibilitate de a impune operatorului de transport feroviar să își modifice condițiile privind despăgubirea călătorilor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 septembrie 2013

1.        Transporturi – Transportul feroviar – Regulamentul nr. 1371/2007 – Drepturi și obligații ale călătorilor din transportul feroviar – Despăgubire pentru prețul legitimației de transport în caz de întârziere – Excludere datorată unui caz de forță majoră sau uneia dintre cauzele prevăzute la articolul 32 alineatul (2) din Regulile uniforme CIV – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 și anexa I, art. 32 alin. (2)]

2.        Transporturi – Transportul feroviar – Regulamentul nr. 1371/2007 – Drepturi și obligații ale călătorilor din transportul feroviar – Competențe ale unui organism național responsabil pentru executarea Regulamentului nr. 1371/2007 – Posibilitate de a impune operatorului de transport feroviar să își modifice condițiile privind despăgubirea călătorilor, în lipsa unor dispoziții naționale în această privință – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 30 alin. (1) primul paragraf]

1.        Articolul 17 din Regulamentul nr. 1371/2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar trebuie interpretat în sensul că o întreprindere feroviară nu are dreptul să includă în condițiile sale generale de transport o clauză în temeiul căreia este exonerată de obligația de despăgubire pentru prețul legitimației de transport în caz de întârziere dacă întârzierea se datorează unui caz de forță majoră sau uneia dintre cauzele prevăzute la articolul 32 alineatul (2) din Regulile uniforme privind contractul de transport feroviar internațional de călători și bagaje (CIV) din Convenția privind transporturile internaționale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie.

În această privință, despăgubirea prevăzută la articolul 17 din Regulamentul nr. 1371/2007 are vocația de a compensa prețul plătit de călător în schimbul unui serviciu care, în definitiv, nu a fost prestat conform contractului de transport. Este vorba despre o formă de compensație financiară cu caracter forfetar și standardizat, spre deosebire de regimul de răspundere prevăzut la articolul 32 alineatul (1) din Regulile uniforme CIV, care implică o evaluare individualizată a prejudiciului suferit.

În consecință, întrucât finalitatea și modalitățile de punere în aplicare a dispozițiilor sus‑menționate sunt diferite, regimul de despăgubire prevăzut de legiuitorul Uniunii în temeiul articolului 17 din Regulamentul nr. 1371/2007 nu poate fi asimilat regimului de răspundere a operatorului de transport feroviar în temeiul articolului 32 alineatul (1) din Regulile uniforme CIV. Cauzele de exonerare de răspundere a operatorului de transport prevăzute la articolul 32 alineatul (2) din Regulile uniforme CIV nu pot fi considerate aplicabile în cadrul articolului 17 din Regulamentul nr. 1371/2007.

(a se vedea punctele 38, 39, 42 și 52 și dispozitiv 2)

2.        Articolul 30 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1371/2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar trebuie interpretat în sensul că organismul național responsabil pentru executarea acestui regulament nu poate, în lipsa unor dispoziții naționale în această privință, să impună unei întreprinderi feroviare, ale cărei condiții de acordare a despăgubirilor pentru prețul legitimației de transport nu corespund criteriilor stabilite la articolul 17 din regulamentul menționat, conținutul concret al acestora.

Pentru punerea în aplicare a articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1371/2007 se impune adoptarea de către statele membre a unor măsuri de punere în executare care să definească competențele de care dispune organismul național de control.

Prin urmare, articolul 30 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1371/2007 nu poate fi interpretat în sensul că reprezintă un temei juridic care autorizează organismele naționale să impună întreprinderilor feroviare conținutul concret al clauzelor lor contractuale referitoare la condițiile privind despăgubirea.

(a se vedea punctele 62, 63 și 66 și dispozitiv 1)