Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2010 - Germania/Comisia

(Cauza T-21/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller, agent, și C. von Donat, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei C(2009) 9049 a Comisiei din 13 noiembrie 2009, comunicată reclamantei prin scrisoarea din 16 noiembrie 2009, de reducere a contribuției acordate prin Decizia C(97) 1123 a Comisiei din 7 mai 1997 și prin Decizia C(1999) 4928 a Comisiei din 28 decembrie 1999 de Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) pentru documentul unic de programare (DOCUP) cuprins în obiectivul 2, regiunea Saarland (1997-1999), Republica Federală Germania;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin decizia atacată Comisia a redus contribuția financiară acordată de FEDR pentru documentul unic de programare (1997-1999) cuprins în obiectivul 2 - regiunea Saarland, Republica Federală Germania.

În susținerea acțiunii reclamanta invocă cinci motive.

În primul rând, reclamanta invocă inexistența vreunui temei juridic pentru stabilirea forfetară și pentru extrapolarea corecțiilor financiare aferente perioadei 1994-1999, în care se încadrează documentul unic de programare.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88¹ întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de reducere. În special, în opinia reclamantei, Comisia nu a ținut seama de noțiunea "neregularitate". În plus, Comisia a săvârșit erori sistematice, fără însă a constata că autoritățile naționale responsabile cu gestionarea fondurilor nu au executat obligațiile prevăzute la articolul 23 din Regulamentul nr. 4253/88. Mai mult, reclamanta consideră că săvârșirea unor erori sistematice în cadrul gestionării și controlului se întemeiază pe aprecieri de fapt eronate. În mod similar, reclamanta arată că elemente de fapt importante au fost stabilite și apreciate în mod necorespunzător.

Cu titlu subsidiar, prin intermediul celui de al treilea motiv reclamanta susține că reducerile efectuate prin decizia atacată sunt disproporționate. În acest context, Comisia nu și-a exercitat puterea discreționară de care beneficiază în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88. În plus, corecțiile forfetare aplicate depășesc prejudiciul (potențial) adus bugetului Comunității. Mai mult, reclamanta consideră că extrapolarea erorilor efectuată de Comisie este disproporționată întrucât nu pot fi atribuite erori specifice unui ansamblu având o natură diferită.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv reclamanta critică încălcarea normelor fundamentale de procedură. Cu privire la acest aspect, sunt invocate motivarea insuficientă a deciziei atacate și modalitatea de abordare a pârâtei la închiderea perioadei. Reclamanta susține că din această decizie nu pot fi deduse originea și motivarea nivelului sumei forfetare. Mai mult, în loc să efectueze o nouă examinare, Comisia a modificat concluziile examinatorului responsabil și nu a luat în considerare sau a luat în considerare în mod insuficient prezentarea de către autoritățile germane a situației de fapt.

În sfârșit, prin intermediul celui de al cincilea motiv reclamanta susține că pârâta a încălcat principiul cooperării întrucât, deși atestă mai întâi capacitatea de funcționare a sistemelor de gestionare și control, cu toate acestea, decizia atacată se întemeiază pe deficiențe sistematice ale sistemului de gestionare și control.

____________

¹ - Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 4253/88 din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente, pe de altă parte (JO L 374, p. 1).