ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
11 decembrie 2014
Cauza T‑283/08 P‑DEP
Pavlos Longinidis
împotriva
Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)
„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Onorariu de avocat – Reprezentarea unui organ al Uniunii de către un avocat – Remunerație forfetară – Cheltuieli de deplasare și de ședere ale unui agent – Cheltuieli de traducere – Cheltuieli de judecată recuperabile – Situația financiară a recurentului”
Obiectul: Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, introdusă în temeiul articolului 9 din anexa I la Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene de domnul Pavlos Longinidis ca urmare a Hotărârii din 7 iulie 2011, Longinidis/Cedefop (T‑283/08 P, RepFP, EU:T:2011:338).
Decizia: Stabilește valoarea totală a cheltuielilor de judecată care trebuie rambursate de domnul Pavlos Longinidis Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) la 6 300 de euro.
Sumarul ordonanței
1. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Contestația privind cheltuielile de judecată recuperabile – Noțiune – Lipsa cerinței unui refuz formulat de partea obligată la plata cheltuielilor de judecată la o cerere de rambursare
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 92 alin. (1)]
2. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Elemente care trebuie luate în considerare – Situația financiară a părții obligate la plata cheltuielilor de judecată – Excludere
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]
3. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Noțiune – Onorarii plătite de o instituție, de un organ sau de un organism al Uniunii avocatului său – Includere – Încălcarea principiului egalității de tratament între reclamanți prin recurgerea la un avocat în anumite cauze, dar nu și în altele – Inexistență
[Statutul Curții de Justiție, art. 19 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]
4. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Stabilire efectuată pe baza unor indicații precise furnizate de solicitant sau, în lipsa acestora, a unei aprecieri echitabile a instanței Uniunii – Caracter forfetar al remunerației unui avocat – Lipsa incidenței asupra puterii de apreciere a instanței
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]
5. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Intervenția mai multor avocați – Condiție – Existența unor împrejurări specifice
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]
6. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Cheltuieli de traducere externă referitoare la traduceri ale unor acte de procedură depuse de instituțiile Uniunii – Excludere
[Regulamentul nr. 1 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013, art. 1; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 35 alin. (3), art. 43 alin. (2) și art. 91 lit. (b)]
1. Potrivit articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care cheltuielile recuperabile sunt contestate, Tribunalul se pronunță prin ordonanță, care nu este supusă niciunei căi de atac, la cererea părții interesate și după ascultarea observațiilor celeilalte părți.
Astfel, pentru a evita să lipsească de efect util procedura prevăzută de această dispoziție, care urmărește pronunțarea definitivă asupra cheltuielilor de judecată, nu se poate admite ca o contestație în sensul acestui articol să nu se nască decât atunci când partea destinatară a unei cereri de rambursare a cheltuielilor de judecată, formulată de partea care are câștig de cauză, îi opune acesteia un refuz explicit și integral.
(a se vedea punctele 12 și 13)
Trimitere la:
Tribunal: Ordonanța din 25 martie 2014, Marcuccio/Comisia, T‑126/11 P‑DEP, EU:T:2014:171, punctul 13
2. Din articolul 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului reiese că cheltuielile recuperabile se limitează, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și, pe de altă parte, la cele care au fost necesare în acest sens. Astfel, Tribunalul trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând cont de obiectul și de natura litigiului, de importanța sa din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de volumul de muncă pe care procedura contencioasă l‑a necesitat din partea agenților sau consilierilor care au participat la aceasta și de interesele economice pe care le‑a prezentat litigiul pentru părți. Fixând cheltuielile de judecată recuperabile, Tribunalul ține cont de toate împrejurările cauzei până în momentul pronunțării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată, inclusiv de cheltuielile necesare aferente procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Dimpotrivă, situația financiară a părții care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată nu se regăsește printre criteriile în temeiul cărora cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile este stabilit de instanța Uniunii în cadrul unei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată.
(a se vedea punctele 19-21 și 67)
Trimitere la:
Tribunal: Ordonanța din 28 iunie 2004, Airtours/Comisia, T‑342/99 DEP, Rec., EU:T:2004:192, punctul 18, Ordonanța din 31 martie 2011, Tetra Laval/Comisia, T‑5/02 DEP și T‑80/02 DEP, EU:T:2011:129, punctul 53, și Ordonanța din 23 martie 2012, Kerstens/Comisia, T‑498/09 P‑DEP, EU:T:2012:147, punctele 13‑15
3. Din articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din statutul menționat, reiese că instituțiile Uniunii sunt, în ceea ce privește modul în care înțeleg să fie reprezentate sau asistate în fața instanței Uniunii, libere să decidă dacă recurg la asistența unui avocat. Pentru aplicarea dispoziției menționate din statut, organismele Uniunii trebuie asimilate instituțiilor respective.
Astfel, deși faptul că un organism al Uniunii a implicat un agent și un avocat extern este lipsit de consecințe cu privire la natura potențial recuperabilă a cheltuielilor de judecată în cauză, nimic nepermițând excluderea lor din principiu, el poate avea un impact asupra determinării cuantumului cheltuielilor efectuate în legătură cu procedura care trebuie recuperat in fine. În această privință, nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalității de tratament între reclamanți atunci când organismul Uniunii pârât decide să recurgă la serviciile unui avocat în anumite cauze, în timp ce în altele este reprezentat de agenții săi.
Așadar, orice altă apreciere care condiționează dreptul unui organism al Uniunii de a solicita în tot sau în parte onorariile plătite unui avocat de demonstrarea unei necesități obiective de a recurge la serviciile sale ar constitui în realitate o limitare indirectă a libertății garantate de articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții și ar implica pentru instanța Uniunii obligația de a substitui aprecierea instituțiilor și organismelor responsabile cu organizarea serviciilor cu propria apreciere. Or, o astfel de misiune nu este compatibilă nici cu articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții, nici cu competența de organizare internă de care se bucură instituțiile și organismele Uniunii în ceea ce privește gestionarea propriilor cauze în fața instanțelor Uniunii.
(a se vedea punctele 24-26)
Trimitere la:
Curte: Ordonanța din 10 octombrie 2013, OCVV/Schräder, C‑38/09 P‑DEP, EU:C:2013:679, punctele 20-22 și jurisprudența citată
Tribunal: Ordonanța din 28 mai 2013, Marcuccio/Comisia, T‑278/07 P‑DEP, Rep., EU:T:2013:269, punctele 14 și 15
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 28 și 31)
Trimitere la:
Tribunal: Ordonanța Marcuccio/Comisia, punctul 25 de mai sus, EU:T:2013:269, punctul 20, și Ordonanța Marcuccio/Comisia, EU:T:2014:171, punctul 13 de mai sus, punctele 31 și 38 și jurisprudența citată
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 50)
Trimitere la:
Tribunal: Ordonanța din 20 ianuarie 2014, Schönberger/Parlamentul, T‑186/11 DEP, EU:T:2014:40, punctul 29 și jurisprudența citată
6. Cheltuielile aferente traducerilor pe care instituțiile și organele Uniunii sunt obligate să le prezinte în fața Tribunalului în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul de procedură nu pot fi considerate cheltuieli de judecată recuperabile. În fond, doar față de părțile interveniente admite Tribunalul, în anumite condiții, caracterul necesar al cheltuielilor de traducere.
În această privință, referitor la o acțiune introdusă în limba greacă împotriva unui organ al Uniunii ai cărui reprezentanți nu cunosc această limbă și au recurs la un avocat extern elenofon, recurgerea la acesta trebuie considerată suficientă pentru a permite organului menționat să lucreze, în cadrul procedurii jurisdicționale, în limba greacă, în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului și la articolul 1 din Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013. Or, a admite că cheltuielile de traducere sunt cheltuieli de judecată recuperabile ar conduce la o discriminare bazată pe limbă, întrucât astfel de cheltuieli nu ar fi fost efectuate de organul Uniunii dacă reclamantul ar fi ales o altă limbă de procedură, cunoscută de acel organ.
(a se vedea punctele 61, 62 și 64)
Trimitere la:
Curte: Ordonanța din 26 noiembrie 2004, BEI/De Nicola, C‑198/02 P(R)‑DEP, EU:C:2004:754, punctele 21 și 22
Tribunal: Ordonanța din 18 aprilie 2006, Euroalliages și alții/Comisia, T‑132/01 DEP, EU:T:2006:112, punctul 46