Cauza T‑315/17

Chantal Hebberecht

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă

„Funcție publică – Funcționari – SEAE – Repartizare – Post de șef al delegației Uniunii Europene în Etiopia – Decizie privind refuzul prelungirii repartizării – Interesul serviciului – Obligația de motivare – Egalitate de tratament”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 27 noiembrie 2018

1.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 7)

2.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Rotația funcționarilor repartizați în afara Uniunii – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Decizie prin care se refuză unui șef de delegație prelungirea repartizării sale – Diferențiere efectuată între solicitanții prelungirii – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20 și 21; Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

3.      Funcționari – Egalitate de tratament – Egalitate de șanse între bărbați și femei – Caracterul esențial al acestei egalități – Neluare în considerare într‑o decizie privind organizarea serviciilor – Anularea deciziei

[Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (2) și (3)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere introductivă prin care se solicită repararea prejudiciilor cauzate de o instituție a Uniunii – Lipsa unor indicații cu privire la caracterul și la întinderea prejudiciului suferit, precum și la legătura de cauzalitate – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

1.      În materia politicii de rotație a funcționarilor, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere în raport cu organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt încredințate și în raport cu încadrarea personalului lor în vederea acestor misiuni, cu condiția ca această încadrare să se facă în interesul serviciului și ca echivalența posturilor să fie respectată. În cadrul controlului pe care îl exercită asupra deciziilor privind organizarea serviciilor, Tribunalul, atunci când este sesizat cu o acțiune, trebuie să verifice dacă autoritatea împuternicită să facă numiri s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a utilizat puterea de apreciere în mod vădit eronat. Pentru a dovedi existența unei erori vădite, funcționarul trebuie să aducă elemente de probă care să înlăture plauzibilitatea aprecierilor reținute de administrație.

În ceea ce privește interesul serviciului, acesta impune să nu se producă nicio ruptură în continuitatea sa, cu consecința că controlul trebuie să se refere, de asemenea, la existența unor eventuale erori vădite care să priveze de plauzibilitate aprecierile efectuate de autoritatea împuternicită să facă numiri. Totuși, reînnoirea personalului este inerentă exercițiului de mobilitate și nu pune în discuție continuitatea serviciului în sine, această continuitate fiind asigurată de o cooperare între personalul care pleacă, personalul care rămâne și personalul care sosește, care este selectat în special pe baza cunoștințelor și a experienței de care se poate prevala pentru tipul de post vizat.

(a se vedea punctele 27-29, 39 și 41)

2.      Obligația de a asigura o egalitate de tratament constituie un principiu general al dreptului Uniunii, consacrat la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest principiu impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. Principiul nu este încălcat prin diferențe justificate pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil, atunci când aceste diferențe sunt proporționale cu scopul urmărit prin diferențierea în cauză. Egalitatea de tratament are aplicabilitate generală și se aplică actelor adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri în cadrul statutar ori de câte ori este posibilă o comparație între situații.

În speță, aplicarea sa nu este, în sine, împiedicată de faptul că deciziile privind cererile de prelungire sunt întemeiate pe interesul serviciului, întrucât acest interes figurează printre criteriile obiective și rezonabile care pot justifica o diferență de tratament între funcționari.

Este posibilă o comparație între răspunsurile date la cererile de prelungire respective, deoarece instituția interesată efectuează ea însăși o astfel de comparație în decizia privind respingerea reclamației, întrucât se străduiește să sublinieze modul în care șefii de delegație se aflau în situații diferite de cea a persoanei interesate.

Acest aspect trebuie examinat pe baza jurisprudenței care acordă administrației o largă putere de apreciere pentru a decide în legătură cu măsurile care trebuie adoptate în interesul serviciului, instanța Uniunii trebuind în acest caz să verifice, în cadrul controlului său, dacă a fost săvârșită o diferențiere arbitrară sau o eroare vădită de apreciere. În speță, considerațiile formulate în decizia de respingere a reclamației pentru a explica diferențierea efectuată între dosare prezintă un caracter plauzibil fără ca reclamanta să fi formulat elemente care să sugereze că a putut fi săvârșită o discriminare arbitrară sau o eroare vădită de apreciere.

(a se vedea punctele 58-60, 62-64, 66 și 76)

3.      În conformitate cu articolul 1d alineatul (2) din statut, o deplină egalitate între bărbați și femei în viața profesională constituie un element esențial, de care trebuie să se țină seama la punerea în aplicare a tuturor aspectelor din statut. Potrivit aceleiași dispoziții, principiul egalității de tratament nu împiedică instituțiile Uniunii să mențină sau să adopte măsuri care prevăd avantaje specifice destinate să faciliteze exercitarea unei activități profesionale de către sexul subreprezentat sau să prevină ori să compenseze dezavantajele din cariera profesională.

În temeiul articolului 1d alineatul (3) din statut, autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor stabilesc de comun acord, după obținerea avizului Comitetului pentru statutul funcționarilor, măsuri și acțiuni de promovare a egalității de șanse între bărbați și femei în domeniile reglementate de statut și adoptă dispoziții adecvate, în special în vederea remedierii inegalităților de facto care afectează șansele femeilor în domeniile reglementate de statut.

Prin urmare, o instituție care înlătură egalitatea de gen din considerațiile care au însoțit adoptarea deciziei privind cererea de prelungire a repartizării pe un post de șef de delegație introdusă de persoana interesată, deși această dimensiune prezintă un caracter esențial pentru legiuitorul statutar, încalcă dispozițiile statutare menționate mai sus.

(a se vedea punctele 81-83 și 94)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 100-103)