Language of document : ECLI:EU:T:2021:284

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI

19 mai 2021(*)

„Ajutoare de stat – Piața portugheză a transportului aerian – Ajutor acordat TAP de Portugalia ca urmare a pandemiei de COVID-19 – Împrumut din partea statului – Decizie de a nu ridica obiecții – Punctul 22 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate – Societate care face parte dintr‑un grup – Dificultăți intrinseci și care nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului – Dificultăți prea grave pentru a fi soluționate de către grup – Obligația de motivare – Menținerea efectelor deciziei”

În cauza T‑465/20,

Ryanair DAC, cu sediul în Swords (Irlanda), reprezentată de E. Vahida, F.‑C. Laprévote, S. Rating, I.‑G. Metaxas‑Maranghidis și V. Blanc, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de L. Flynn, V. Bottka și S. Noë, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Republica Franceză, reprezentată de P. Dodeller și E. de Moustier, în calitate de agenți,

de

Republica Polonă, reprezentată de B. Majczyna, în calitate de agent,

și de

Republica Portugheză, reprezentată de L. Inez Fernandes, P. Barros da Costa și S. Jaulino, în calitate de agenți, asistați de N. Mimoso Ruiz, avocat,

interveniente,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2020) 3989 final a Comisiei din 10 iunie 2020 privind ajutorul de stat SA.57369 (2020/N) – COVID-19 – Portugalia – Ajutor acordat TAP,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă),

compus din domnii M. van der Woude, președinte, A. Kornezov, E. Buttigieg, doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul G. Hesse (raportor), judecători,

grefier: P. Cullen, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 9 decembrie 2020,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 9 iunie 2020, Republica Portugheză a notificat Comisiei Europene o măsură de ajutor sub forma unui împrumut din partea statului, mai precis a unei combinații între un astfel de împrumut și o garanție de stat, în valoare maximă de 1,2 miliarde de euro (denumită în continuare „măsura în cauză”), destinată Transportes Aéreos Portugueses SGPS SA (denumită în continuare „beneficiarul”), în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE.

2        Măsura în cauză urmărește să mențină în activitate beneficiarul, societate‑mamă și acționar în proporție de 100 % al Transportes Aéreos Portugueses SA (denumită în continuare „TAP Air Portugal”), pentru șase luni, între luna iulie 2020 și luna decembrie 2020. La data adoptării deciziei atacate, jumătate dintre acțiunile beneficiarului erau deținute de Participações Públicas SGPS SA (denumită în continuare „Parpública”), care gestiona participațiile statului portughez. Atlantic Gateway SGPS Lda (denumită în continuare „AGW”) deținea 45 % din acțiunile beneficiarului, iar 5 % din acțiuni erau deținute de alți acționari. Măsura în cauză privește un contract de împrumut încheiat între, în special, Republica Portugheză în calitate de împrumutător, TAP Air Portugal în calitate de împrumutat și beneficiarul în calitate de garant. AGW și Parpública pot participa de asemenea la contractul de împrumut, în calitatea lor de acționari ai beneficiarului.

3        La 10 iunie 2020, Comisia a adoptat Decizia C(2020) 3989 final privind ajutorul de stat SA.57369 (2020/N) – COVID-19 – Portugalia – Ajutor acordat TAP (denumită în continuare „decizia atacată”), prin care, după ce a concluzionat că măsura în cauză constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, a evaluat compatibilitatea acestuia cu piața internă, în special în lumina articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și a Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (JO 2014, C 249, p. 1, denumite în continuare „orientările”). Comisia a declarat măsura în cauză compatibilă cu piața internă.

 Procedura și concluziile părților

4        Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 22 iulie 2020, reclamanta Ryanair DAC a introdus prezenta acțiune.

5        Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a solicitat judecarea prezentei cauze potrivit procedurii accelerate, conform articolelor 151 și 152 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin Decizia din 11 august 2020, Tribunalul (Camera a zecea) a admis cererea de aplicare a procedurii accelerate.

6        Comisia a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului la 26 august 2020.

7        În temeiul articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta a introdus la 31 august 2020 o cerere motivată de organizare a unei ședințe de audiere a pledoariilor.

8        La propunerea Camerei a zecea, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită cauza în fața unui complet de judecată extins.

9        Prin înscrisuri depuse la grefa Tribunalului la 17 septembrie 2020, la 21 octombrie 2020 și la 22 octombrie 2020, Republica Portugheză, Republica Franceză și Republica Polonă au formulat cereri de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Deciziile din 1 octombrie 2020 și din 3 noiembrie 2020, președintele Camerei a zecea a Tribunalului a admis aceste cereri de intervenție.

10      Prin măsurile de organizare a procedurii din 13 octombrie 2020 și din 4 noiembrie 2020, s‑a încuviințat depunerea de către Republica Portugheză, Republica Franceză și Republica Polonă, în temeiul articolului 154 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, a unui memoriu în intervenție.

11      La 28 octombrie 2020, Republica Portugheză și, la 19 noiembrie 2020, Republica Franceză și, respectiv, Republica Polonă au depus la grefa Tribunalului memoriile lor în intervenție.

12      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

13      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

14      Republica Franceză solicită constatarea inadmisibilității acțiunii, în măsura în care prin aceasta se urmărește să se conteste temeinicia deciziei atacate, și respingerea acesteia pe fond în rest. Cu titlu subsidiar, ea solicită respingerea pe fond a acțiunii în totalitate.

15      Republica Polonă și Republica Portugheză, asemenea Comisiei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

 În drept

 Cu privire la admisibilitate

16      Reclamanta susține, la punctele 33 și 34 din cererea introductivă simplificată, că are calitate procesuală activă fiind „parte interesată” și are un interes de a exercita acțiunea care decurge din protecția drepturilor procedurale de care dispune în aceeași calitate în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE.

17      Astfel, reclamanta ar fi „parte în cauză” în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE și o „[parte] interesată” în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9), întrucât, în calitate de concurentă a TAP Air Portugal, interesele sale ar fi afectate de acordarea în favoarea societății‑mamă a TAP Air Portugal a unui împrumut din partea statului. Ajutorul acordat beneficiarului ar permite TAP Air Portugal să rămână pe piață în calitate de concurent subvenționat al reclamantei. Spre deosebire de TAP Air Portugal, reclamanta, principalul său concurent în Portugalia, nu ar beneficia de un împrumut din partea statului. Aceasta ar fi, așadar, penalizată în ceea ce privește acordarea împrumuturilor și a condițiilor care guvernează împrumuturile, în special în ceea ce privește rata dobânzii lor.

18      În acest sens, ea ar avea dreptul, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, să formuleze o acțiune în anulare împotriva unei decizii prin care ajutorul în cauză este declarat compatibil cu piața internă, adoptată fără deschiderea procedurii oficiale de investigare, precum decizia atacată.

19      Comisia nu contestă admisibilitatea acțiunii.

20      Este necesar să se considere că admisibilitatea prezentei acțiuni nu ridică îndoieli în măsura în care, prin aceasta, reclamanta urmărește să demonstreze că Comisia ar fi trebuit să inițieze o procedură oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

21      Astfel, în cadrul procedurii de control prevăzute la articolul 108 TFUE, trebuie să se distingă două faze. Pe de o parte, faza preliminară de examinare, instituită la articolul 108 alineatul (3) TFUE, care permite Comisiei să își formeze o primă opinie cu privire la compatibilitatea ajutorului în cauză. Pe de altă parte, procedura oficială de investigare, prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, care permite Comisiei să obțină informații complete cu privire la datele cauzei. Doar în cadrul acestei proceduri, Tratatul FUE prevede obligația Comisiei de a solicita persoanelor interesate să își prezinte observațiile (Hotărârea din 19 mai 1993, Cook/Comisia, C‑198/91, EU:C:1993:197, punctul 22, Hotărârea din 15 iunie 1993, Matra/Comisia, C‑225/91, EU:C:1993:239, punctul 16, și Hotărârea din 15 octombrie 2018, Vereniging Gelijkberechtiging Grondbezitters și alții/Comisia, T‑79/16, nepublicată, EU:T:2018:680, punctul 46).

22      Atunci când procedura oficială de investigare nu este deschisă, părțile interesate, care ar fi putut depune observații în cursul acestei de a doua faze, nu au această posibilitate. Pentru a remedia această situație, li se recunoaște dreptul de a contesta în fața instanței Uniunii Europene decizia adoptată de Comisie de a nu deschide procedura oficială de investigare. Astfel, o acțiune care are ca obiect anularea unei decizii întemeiate pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, formulată de o parte interesată în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE, este admisibilă atunci când autorul acestei acțiuni urmărește protecția drepturilor procesuale conferite de această din urmă dispoziție (a se vedea Hotărârea din 18 noiembrie 2010, NDSHT/Comisia, C‑322/09 P, EU:C:2010:701, punctul 56 și jurisprudența citată).

23      În cazul de față, Comisia nu a inițiat procedura oficială de investigare, iar reclamanta invocă, în cadrul celui de al patrulea motiv, o încălcare a drepturilor sale procedurale. Având în vedere articolul 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589, o întreprindere concurentă a beneficiarului unei măsuri de ajutor figurează în mod incontestabil printre „părțile în cauză”, în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE (Hotărârea din 18 noiembrie 2010, NDSHT/Comisia, C‑322/09 P, EU:C:2010:701, punctul 59, și Hotărârea din 3 septembrie 2020, Vereniging Betot Behoud van Natuurmonumenten in Nederland și alții/Comisia, C‑817/18 P, EU:C:2020:637, punctul 50).

24      În speță, nu se contestă că între reclamantă și TAP Air Portugal există un raport de concurență. Astfel, reclamanta a arătat, fără a fi contrazisă, că ea contribuie la deservirea aeriană a Portugaliei începând cu anul 2003 și că, în anul 2019, a transportat 10,9 milioane de pasageri pe rutele portugheze. Nu s‑a contestat între părți nici faptul că reclamanta este concurenta cea mai importantă a TAP Air Portugal și că în anul 2019 cele două companii s‑au aflat în concurență directă pe 32 de rute. Reclamanta a evidențiat de asemenea că planul său de zbor pentru vara anului 2020, întocmit înainte de criza sanitară, ar fi cuprins 126 de rute cu plecare din 5 aeroporturi portugheze. Reclamanta este, așadar, o parte interesată care are un interes de a asigura protecția drepturilor procedurale pe care i le conferă articolul 108 alineatul (2) TFUE.

25      Prin urmare, trebuie să se recunoască admisibilitatea acțiunii în măsura în care reclamanta invocă încălcarea drepturilor sale procedurale.

26      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, întemeiate, primul, pe o aplicare eronată a punctelor 8 și 22 din orientări, al doilea, pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, al treilea, pe încălcarea principiilor nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, al patrulea, pe o aplicare eronată a articolului 108 alineatul (2) TFUE și, al cincilea, pe încălcarea obligației de motivare în sensul articolului 296 TFUE.

27      În acest context, trebuie să se constate că al patrulea motiv, care vizează în mod expres să obțină respectarea drepturilor procedurale ale reclamantei, este admisibil, ținând seama de calitatea acesteia de parte interesată. Astfel, reclamanta poate să invoce,  în scopul protejării drepturilor procedurale de care beneficiază în cadrul procedurii oficiale de investigare, motive de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea sau putea să dispună Comisia, în cadrul fazei de examinare preliminară a măsurii notificate, ar fi trebuit să dea naștere unor îndoieli privind compatibilitatea acesteia din urmă cu piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 81, Hotărârea din 9 iulie 2009, 3F/Comisia, C‑319/07 P, EU:C:2009:435, punctul 35, și Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia, T‑135/17, nepublicată, EU:T:2019:287, punctul 73).

28      În această privință, trebuie amintit că reclamanta are dreptul, pentru a demonstra încălcarea drepturilor sale procedurale ca urmare a îndoielilor pe care măsura în cauză ar fi trebuit să le ridice cu privire la compatibilitatea sa cu piața internă, să invoce argumente care urmăresc să demonstreze că constatarea compatibilității acestei măsuri cu piața internă la care a ajuns Comisia era eronată, ceea ce, a fortiori, este de natură să dovedească faptul că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli cu ocazia aprecierii compatibilității acestei măsuri cu piața internă. Prin urmare, Tribunalul este abilitat să examineze argumentele de fond prezentate de reclamantă pentru a verifica dacă sunt de natură să confirme motivul formulat în mod expres de aceasta cu privire la existența unor îndoieli care justifică deschiderea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2013, Ryanair/Comisia, C‑287/12 P, nepublicată, EU:C:2013:395, punctele 57-60, și Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia, T‑135/17, nepublicată, EU:T:2019:287, punctul 77).

29      În ceea ce privește al cincilea motiv, întemeiat pe nemotivarea care afectează decizia atacată, trebuie subliniat că nerespectarea obligației de motivare ține de încălcarea normelor fundamentale de procedură și constituie un motiv de ordine publică pe care instanța Uniunii trebuie să îl invoce din oficiu și care nu se referă la legalitatea pe fond a deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctele 67-72).

 Cu privire la fond

30      Mai întâi trebuie să se examineze al cincilea motiv.

 Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe nemotivarea care afectează decizia atacată

31      Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamanta susține în esență că decizia atacată este afectată de mai multe vicii de motivare.

32      Prin intermediul primului aspect al celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că Comisia nu a examinat dacă dificultățile beneficiarului sunt prea grave pentru a fi soluționate de către grup în sensul punctului 22 din orientări. În plus, Comisia nu ar fi dovedit că dificultățile beneficiarului sunt intrinseci și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului, în sensul acestei dispoziții. Decizia atacată ar face referire numai la faptul că, pe de o parte, beneficiarul avea fonduri proprii negative și, pe de altă parte, ratingul de credit al TAP Air Portugal scăzuse considerabil din cauza crizei sanitare. Cu toate acestea, decizia atacată nu ar menționa dacă la acest rezultat contribuise o alocare arbitrară a costurilor în cadrul grupului. Reclamanta arată în această privință că cei doi acționari reuniți în consorțiul AGW sunt de asemenea activi în domeniul transportului prin intermediul propriilor întreprinderi și că, prin urmare, nu este exclus ca aceștia să fi fost favorizați în detrimentul situației financiare a TAP Air Portugal.

33      Reclamanta susține, în ceea ce privește considerentul (43) al deciziei atacate, că Comisia s‑a limitat să afirme, fără a demonstra acest lucru, în legătură cu eligibilitatea beneficiarului unui ajutor pentru salvare, că, „[d]eși beneficiarul este controlat de alți acționari [considerentul (3)], dificultățile cu care se confruntă sunt intrinseci, sunt prea grave pentru a fi soluționate de acționarii săi majoritari sau de alți acționari și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în favoarea acționarilor săi sau a altor filiale, astfel cum arată considerentele (7)-(9)”.

34      Potrivit reclamantei, Comisia a omis întru totul să motiveze, fie și succint, presupusa lipsă a capacității acționarilor de a face față dificultăților beneficiarului. De asemenea, Comisia nu ar fi evaluat în niciun fel alocarea costurilor în cadrul grupului și nici aspectul dacă dificultățile sunt intrinseci beneficiarului.

35      Comisia, susținută de Republica Franceză, de Republica Polonă și de Republica Portugheză, contestă această argumentație.

36      Trebuie amintit de la bun început că potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată în funcție de natura actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente, să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul respectiv. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 menționat trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2011, Comisia/Țările de Jos, C‑279/08 P, EU:C:2011:551, punctul 125 și jurisprudența citată).

37      În acest context, decizia de a nu deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE trebuie să cuprindă numai motivele pentru care Comisia estimează că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului în cauză cu piața internă și chiar o motivare succintă a acestei decizii trebuie considerată suficientă în raport cu cerința motivării prevăzută la articolul 296 TFUE dacă menționează în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a considerat că nu se află în prezența unor asemenea dificultăți serioase de apreciere, problema temeiniciei acestei motivări neintrând în sfera acestei cerințe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctele 65, 70 și 71, Hotărârea din 27 octombrie 2011, Austria/Scheucher‑Fleisch și alții, C‑47/10 P, EU:C:2011:698, punctul 111, și Hotărârea din 12 mai 2016, Hamr – Sport/Comisia, T‑693/14, nepublicată, EU:T:2016:292, punctul 54).

38      În ceea ce privește reproșul reclamantei potrivit căruia Comisia a omis să expună motivele pentru care, pe de o parte, dificultățile sunt intrinseci beneficiarului și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului, iar pe de altă parte, dificultățile beneficiarului erau prea grave pentru a fi soluționate de grupul din care făcea parte aceasta, în sensul punctului 22 din orientări, trebuie amintit că, potrivit acestui punct, „[o] întreprindere care face parte dintr‑un grup mai mare de întreprinderi sau care este preluată de acesta nu este, în mod normal, eligibilă pentru ajutor în temeiul prezentelor orientări, cu excepția cazului în care se poate demonstra că dificultățile întreprinderii sunt intrinseci și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului și că dificultățile sunt prea grave pentru a fi soluționate de către grup”.

39      Obiectivul acestei interdicții este, așadar, de a împiedica un grup de întreprinderi să transfere statului sarcina costului unei operațiuni de salvare a uneia dintre întreprinderile care îl compun, atunci când această întreprindere este în dificultate, iar grupul este el însuși la originea acestor dificultăți sau are mijloacele de a le face față singur (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑511/09, EU:T:2015:284, punctul 159).

40      În consecință, punctul 22 din orientări prevede trei condiții cumulative care permit ca un ajutor acordat unei societăți care face parte dintr‑un grup să fie considerat compatibil cu piața internă. Astfel, Comisiei îi revine sarcina de a examina, în primul rând, dacă beneficiarul ajutorului face parte dintr‑un grup și, eventual, componența acestuia, în al doilea rând, dacă dificultățile cu care se confruntă beneficiarul sunt intrinseci și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului și, în al treilea rând, dacă aceste dificultăți sunt prea grave pentru a fi soluționate de către grup.

41      Or, în considerentul (43) al deciziei atacate, Comisia arată următoarele:

„[D]eși beneficiarul este controlat de alți acționari [considerentul (3)], dificultățile cu care se confruntă sunt intrinseci, sunt prea grave pentru a fi soluționate de acționarii săi majoritari sau de alți acționari și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în favoarea acționarilor săi sau a altor filiale, astfel cum arată considerentele (7)-(9). În ceea ce privește [beneficiarul], rezultă că dificultățile avute în vedere au fost agravate de măsurile publice fără precedent luate de Portugalia și de alte țări cu privire la transportul aerian.”

42      În ceea ce privește, în primul rând, problema dacă beneficiarul face parte dintr‑un grup, trebuie să se constate că Comisia nici nu a constatat, nici nu a precizat în prealabil dacă beneficiarul face parte dintr‑un astfel de grup. Astfel, din niciun motiv al deciziei atacate nu reiese că Comisia a efectuat o asemenea analiză. Astfel, considerentul (43) al deciziei atacate poate fi interpretat fie în sensul că nu cuprinde nicio poziție a Comisiei cu privire la acest aspect, fie în sensul că lasă se înțeleagă că probabil Comisia pornise, fără a explica însă acest lucru, de la premisa potrivit căreia beneficiarul face parte dintr‑un grup în sensul punctului 22 din orientări. Astfel, dacă situația ar fi fost diferită, nu ar fi fost necesară abordarea de către Comisie a celorlalte două condiții prevăzute la punctul 22 din orientări. În plus, în cadrul examinării condițiilor prevăzute, Comisia a subliniat că beneficiarul este „controlat de alți acționari” și a făcut trimitere în această privință la considerentul (3) al deciziei atacate, care enumeră societățile acționare ale beneficiarului, printre care AGW.

43      De altfel, chiar dacă Comisia a utilizat aceiași termeni precum cei utilizați la punctul 22 din orientări pentru a descrie cele două excepții de la interdicția de a acorda o măsură de ajutor în temeiul orientărilor unei societăți care face parte dintr‑un grup, reluarea pur și simplu a textului punctului 22 menționat nu poate înlocui examinarea existenței unui grup.

44      În această privință, din memoriile părților principale și din dezbaterile din ședința de audiere a pledoariilor rezultă că acestea au opinii divergente cu privire la aspectul dacă beneficiarul și acționarii săi, în special consorțiul AGW, făceau parte dintr‑un grup în sensul punctului 22 din orientări. Cu privire la acest aspect, trebuie să se constate că, la data adoptării deciziei atacate, Parpública deținea 50 % din acțiunile beneficiarului, AGW 45 %, iar celelalte 5 % din acțiuni aparțineau unor terți.

45      Reclamanta a pretins în cererea introductivă și în ședință că, la data deciziei atacate, beneficiarul forma un grup cu consorțiul AGW, inclusiv cu cei doi acționari ai acestuia din urmă, și anume societățile HPGB SGPS SA și DGN Corporation. S‑ar fi stabilit că AGW și aceste ultime două societăți exercitau un control combinat și real asupra beneficiarului.

46      În memoriul în apărare și în ședință, Comisia a negat existența unui grup în sensul punctului 22 din orientări, din care ar face parte AGW și beneficiarul. În opinia sa, din decizia atacată nu reiese că este vorba despre un grup din care făceau parte beneficiarul și AGW. AGW ar fi un consorțiu, care deține în realitate acțiunile a două persoane fizice și nu ar constitui o întreprindere în sine.

47      Cu toate acestea, din decizia atacată nu reiese o asemenea constatare. Astfel cum s‑a arătat la punctul 42 de mai sus, nici considerentul (43) al deciziei atacate și niciun alt fragment din aceasta nu conțin o constatare sau o analiză referitoare la existența sau la inexistența unui grup de întreprinderi, în sensul punctului 22 din orientări, și cu atât mai puțin referitoare la compunerea unui astfel de grup de întreprinderi. În plus, trebuie să se constate că, în considerentul (4) al deciziei atacate, Comisia s‑a limitat să furnizeze informații privind societățile controlate de beneficiar. Decizia atacată nu conține însă informații cu privire la raporturile dintre beneficiarul menționat și societățile acționare vizate la punctul 3 din decizia atacată, în special AGW.

48      Mai precis, trebuie arătat în această privință că, în ceea ce privește noțiunea de „grup de întreprinderi”, punctul 21 litera (b) din orientări face trimitere la anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO 2003, L 124, p. 36). Astfel, în conformitate cu nota de subsol 28 din orientări, „[p]entru a se stabili dacă o întreprindere este independentă sau face parte dintr‑un grup, se va ține seama de criteriile prevăzute în anexa I la Recomandarea 2003/361/CE.”

49      Or, astfel cum s‑a constatat la punctul 47 de mai sus, decizia atacată nu menționează dacă Comisia examinase aspectul dacă, ținând seama în special de criteriile prevăzute în anexa menționată, beneficiarul și societățile care dețin acțiuni în acesta puteau fi calificate drept grup în sensul punctului 22 din orientări. Tribunalul nu este, așadar, în măsură să controleze dacă această situație se regăsește în speță.

50      Potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea nu poate fi formulată pentru prima dată și a posteriori în fața instanței, cu excepția unor circumstanțe excepționale (a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/BEI, T‑461/08, EU:T:2011:494, punctul 109 și jurisprudența citată). Prin urmare, explicațiile prezentate de Comisie în memoriul în apărare și în ședință potrivit cărora beneficiarul nu făcea parte dintr‑un grup nu pot completa motivarea deciziei atacate pe parcursul procesului.

51      În al doilea rând, presupunând că considerentul (43) al deciziei atacate trebuia interpretat în sensul că este întemeiat pe premisa implicită potrivit căreia beneficiarul și acționarii săi fac parte din același grup (a se vedea punctul 42 de mai sus), prin urmare contrar afirmațiilor Comisiei efectuate în memoriul în apărare și în ședință, trebuie să se constate că Comisia nu a explicat într‑o măsură suficientă motivul pentru care consideră că a doua și a treia condiție prevăzute la punctul 22 din orientări și amintite la punctul 38 de mai sus sunt îndeplinite. Astfel, în această privință, Comisia s‑a limitat să afirme în considerentul (43) al deciziei atacate că dificultățile beneficiarului sunt intrinseci și „nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în beneficiul acționarilor săi sau al altor filiale” și respectiv, că dificultățile amintite sunt „prea grave pentru a fi soluționate de acționarii săi de control sau de ceilalți acționari”, fără a justifica însă aceste afirmații în niciun mod.

52      Astfel, deși, în considerentul (43) al deciziei atacate, Comisia a făcut trimitere la considerentele (7)-(9) și (11)-(13) ale acestei decizii, trebuie arătat că, în considerentele (7)-(9) ale deciziei atacate, Comisia s‑a limitat să furnizeze precizări cu privire la situația financiară a beneficiarului și la dificultățile generate de pandemia de COVID-19. De asemenea, considerentele (11)-(13) ale deciziei atacate expun impactul perturbărilor cauzate de această pandemie asupra rezultatelor operaționale ale TAP și asupra situației lichidităților sale. Aceste considerente nu precizează, așadar, nicidecum dacă dificultățile erau inerente beneficiarului și nu erau rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului pretins constituit de beneficiarul respectiv și de acționarii săi. Ele nu expun nici situația financiară a societăților acționare ale beneficiarului, nici capacitatea lor eventuală de a soluționa, fie și numai parțial, dificultățile acestuia. Prin urmare, Tribunalul nu este în măsură să controleze temeinicia afirmațiilor citate anterior.

53      În consecință, este imposibil ca Tribunalul să controleze dacă în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 22 din orientări și dacă acestea se opun eligibilității beneficiarului pentru acordarea unui ajutor pentru salvare. Astfel, decizia atacată nu conține motivele pentru care Comisia a apreciat că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului în cauză cu piața internă, în sensul jurisprudenței citate la punctul 37 de mai sus.

54      Prin urmare, al cincilea motiv este fondat, fără a fi necesară examinarea celorlalte aspecte ale acestui motiv.

55      Insuficiența motivării care afectează decizia atacată determină anularea acesteia. Astfel, punctul 22 din orientări prevede condițiile în care un ajutor de salvare acordat unei societăți care face parte dintr‑un grup poate fi considerat compatibil cu piața internă. Or, în lipsa unei motivări suficiente în această privință în decizia atacată, Tribunalul nu este în măsură să controleze dacă în mod întemeiat Comisia a considerat că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului în cauză cu piața internă. Prin urmare, se impune anularea deciziei atacate, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive invocate de reclamantă.

 Cu privire la menținerea efectelor deciziei anulate

56      Trebuie amintită jurisprudența potrivit căreia, atunci când se justifică prin considerente imperative de securitate juridică, instanța Uniunii beneficiază, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, de o putere de apreciere pentru a indica, în fiecare caz în parte, care sunt efectele actului vizat care trebuie considerate definitive (a se vedea prin analogie Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 121 și jurisprudența citată).

57      Rezultă, așadar, din această dispoziție că, în cazul în care consideră că este necesar, instanța Uniunii poate, chiar din oficiu, să limiteze efectul anulării dispuse prin hotărârea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 aprilie 2008, Parlamentul și Danemarca/Comisia, C‑14/06 și C‑295/06, EU:C:2008:176, punctul 85).

58      Potrivit acestei jurisprudențe, Curtea a folosit posibilitatea de limitare a efectelor în timp ale constatării nevalidității unei reglementări a Uniunii atunci când considerații imperative de securitate juridică care privesc totalitatea intereselor, atât publice, cât și private, aflate în joc în cauzele respective nu permiteau să se conteste perceperea sau plata unor sume efectuată în temeiul acestei reglementări pentru perioada anterioară datei pronunțării hotărârii (Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 122).

59      În speță, Tribunalul consideră că există considerații imperative de securitate juridică care justifică limitarea în timp a efectelor anulării deciziei atacate. Astfel, trebuie să se constate că măsura în cauză a fost dispusă pentru o perioadă inițială de șase luni deja trecută, după care Republica Portugheză trebuia să transmită Comisiei, conform punctului 55 litera (d) din orientări, fie dovada că împrumutul fusese rambursat integral, fie un plan de restructurare, fie un plan de lichidare. Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziția menționată, în ipoteza prezentării unui plan de restructurare, autorizarea ajutorului pentru salvare este prelungită automat până când Comisia adoptă o decizie definitivă cu privire la planul de restructurare, cu excepția cazului în care Comisia ar decide că o astfel de prelungire nu este justificată sau ar trebui să fie limitată în timp ori în privința domeniului de aplicare.

60      În acest context, în care aplicarea măsurii de ajutor în cauză face parte dintr‑un proces încă în curs și care este compus din diferite faze succesive, repunerea în discuție în stadiul actual a perceperii sumelor prevăzute de măsura de ajutor în cauză ar avea consecințe deosebit de prejudiciabile asupra unui ansamblu de interese, atât publice, cât și private. Mai precis, trebuie să se țină seama de efectele prejudiciabile ale perturbărilor cauzate de pandemia de COVID-19 asupra deservirii aeriene și a economiei Portugaliei și de importanța TAP Air Portugal pentru deservirea aeriană și pentru economia acestui stat membru. În sfârșit, trebuie arătat că nelegalitatea constatată constituie o nemotivare, iar nu o eroare pe fond. Aceste împrejurări pot justifica limitarea în timp a efectelor anulării deciziei atacate.

61      În temeiul articolului 266 TFUE, Comisia, de la care emană actul anulat, este obligată să ia măsurile impuse de executarea prezentei hotărâri.

62      Prin urmare, efectele anulării deciziei atacate trebuie să fie suspendate până la adoptarea unei noi decizii de către Comisie. Având în vedere celeritatea cu care Comisia a acționat după notificarea prealabilă și după notificarea măsurii în cauză, efectele menționate se suspendă pentru o perioadă care nu poate să depășească două luni de la data pronunțării prezentei hotărâri în cazul în care Comisia va decide să adopte această nouă decizie în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE și pentru o perioadă suplimentară rezonabilă în cazul în care Comisia va decide deschiderea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 126).

 Cu privire la cheltuielile de judecată

63      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor ale reclamantei.

64      Pe de altă parte, potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Republica Franceză, Republica Polonă și Republica Portugheză suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia C(2020) 3989 final a Comisiei din 10 iunie 2020 privind ajutorul de stat SA.57369 (2020/N) – COVID-19 – Portugalia – Ajutor acordat TAP.

2)      Efectele anulării acestei decizii trebuie să fie suspendate până la adoptarea unei noi decizii de către Comisia Europeană în temeiul articolului 108 TFUE. Efectele menționate se suspendă pentru o perioadă care nu poate să depășească două luni de la data pronunțării prezentei hotărâri în cazul în care Comisia va decide să adopte această nouă decizie în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE și pentru o perioadă suplimentară rezonabilă în cazul în care Comisia va decide deschiderea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

3)      Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Ryanair DAC.

4)      Republica Franceză, Republica Polonă și Republica Portugheză suportă propriile cheltuieli de judecată.

Van der Woude

Kornezov

Buttigieg

Kowalik‑Bańczyk

 

      Hesse

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 19 mai 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.