Recurs introdus la 25 iulie 2011 de Yvette Barthel și alții împotriva Ordonanței pronunțate la 10 mai 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-59/10, Barthel și alții/Curtea de Justiție

(cauza T-398/11 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Yvette Barthel (Arlon, Belgia), Marianne Reiffers (Olm, Luxemburg), Lieven Massez (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J-N. Louis, É. Marchal, D. Abreu Caldas, avocați)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Concluziile

Recurenții solicită Tribunalului:

Anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 10 mai 2011 (cauza F-59/10, Barthel și alții/Curtea de Justiție) prin care se respinge ca inadmisibilă acțiunea recurenților;

constarea admisibilității acțiunii;

trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare pe fond conform dispozițiilor legale;

să dispună soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în măsura în care, prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii recurenților, Tribunalul Funcției Publice a încălcat articolul 296 TFUE, articolul 36 prima teză din Statutul Curții de Justiție a Uniuni Europene, precum și articolul 7 alineatul (1) din anexa 1 la acesta, întrucât nu a examinat toate încălcările invocate în fața sa și nu a permis recurenților să ia la cunoștință justificarea respingerii motivelor întemeiate pe ilegalitatea interpretării a contrario a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene în raport cu articolul 91 din acesta și pe dreptul de a sesiza Curtea de Justiție cu o acțiune îndreptată împotriva oricărei decizii care îi lezează în termen de trei luni de la data la care au fost notificați conform celei de a doua liniuțe a acestei dispoziții. Întrucât nu a analizat toate motivele și argumentele dezvoltate de recurenți în acțiunea în anulare, Tribunalul Funcției Publice a încălcat obligația de motivare a ordonanței pe care a pronunțat-o.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că decizia din 26 octombrie 2009 de respingere a cererii recurenților ar reprezenta o decizie pur confirmativă a lipsei unei răspuns care echivalează cu o decizie implicită de respingere, în timp ce tardivitatea răspunsului este justificată de așteptarea unui aviz intern solicitat de la un serviciu din cadrul Curții de Justiție pentru a-i permite să examineze dacă recurenții îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de indemnizația de serviciu pentru munca în schimburi, conform articolului 56a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

____________