HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)
25 aprilie 2007
Cauza F‑71/06
Maddalena Lebedef‑Caponi
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2004 — Dispoziții generale de aplicare a articolului 43 din statut — Articolul 26 din statut”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Lebedef‑Caponi solicită anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința sa pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2004
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Termene
[Statutul funcționarilor, art. 25, 43 și art. 90 alin. (2)]
2. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Întocmire — Funcționari care exercită funcții de reprezentare a personalului
(Statutul funcționarilor, art. 43)
3. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Regres în ceea ce privește evaluarea în raport cu evaluarea anterioară
(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf și art. 43)
4. Funcționari — Evaluare — Respectarea dreptului la apărare
(Statutul funcționarilor, art. 26 primul și al doilea paragraf și art. 43)
5. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei
(Statutul funcționarilor, art. 43)
1. Pentru ca o decizie să fie notificată în mod corespunzător în sensul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor, trebuie nu numai ca aceasta să fi fost comunicată destinatarului său, ci și ca acesta să fi fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul său. Prin urmare, simpla informație, adresată pe cale electronică funcționarului evaluat, potrivit căreia a fost adoptată decizia prin care a fost definitivat raportul de evaluare a acestuia și potrivit căreia această decizie este accesibilă în sistemul informatic al instituției nu este suficientă pentru a face să înceapă să curgă termenul pentru depunerea unei reclamații.
Din faptul că funcționarul este prezent la locul de muncă nu se poate deduce într‑un mod suficient de cert, în lipsa unui document care să dovedească primirea sau deschiderea mesajului în cauză în căsuța sa poștală electronică, că acesta a putut să ia efectiv cunoștință de decizia în litigiu, acest fapt neconstituind, așadar, o probă în acest sens.
(a se vedea punctele 29-31 și 34)
Trimitere la:
Curte: 15 iunie 1976, Jänsch/Comisia, 5/76, Rec., p. 1027, punctul 10
Tribunalul de Primă Instanță: 17 ianuarie 2001, Kraus/Comisia, T‑14/99, RecFP, p. I‑A‑7 și II‑39, punctul 22; 23 noiembrie 2005, Ruiz Bravo‑Villasante/Comisia, T‑507/04, RecFP, p. I‑A‑361 și II‑1609, punctul 29; 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctul 121
2. Din articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor, adoptate de Comisie, reiese că activitățile de reprezentare a personalului, chiar și în cazul funcționarilor care nu sunt detașați cu normă întreagă, trebuie de asemenea luate în considerare în cadrul evaluării, prin consultarea prealabilă a grupului ad‑hoc și, în cazul unui apel, prin consultarea comitetului paritar de evaluare.
Obiectivul consultării grupului ad‑hoc este de a furniza evaluatorului informațiile necesare pentru aprecierea funcțiilor pe care funcționarul evaluat le‑a exercitat în calitate de reprezentant al personalului, dat fiind că aceste funcții sunt considerate ca făcând parte din sarcinile pe care un astfel de funcționar trebuie să le asigure în cadrul instituției sale. În plus, în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (c) din dispozițiile generale de aplicare menționate, evaluatorul trebuie să consulte grupul ad‑hoc înainte să întocmească primul proiect de raport asupra evoluției carierei.
Rezultă că evaluatorul trebuie să ia în considerare avizul grupului ad‑hoc în cadrul întocmirii raportului asupra evoluției carierei unui funcționar care exercită activități de reprezentare a personalului. Cu toate acestea, evaluatorul nu este obligat să urmeze acest aviz. Dacă nu îl urmează, acesta trebuie să explice motivele care l‑au determinat să ajungă la o concluzie diferită. Astfel, pentru a se considera că este îndeplinită respectiva cerință privind motivarea, nu este suficient numai faptul că avizul este anexat la raportul asupra evoluției carierei.
Atunci când o neregulă comisă de evaluator a fost rectificată de validator în etapa verificării, raportul definitiv asupra evoluției carierei nu este nelegal.
(a se vedea punctele 43-46 și 48)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 5 noiembrie 2003, Lebedef/Comisia, T‑326/01, RecFP, p. I‑A‑273 și II‑1317, punctele 53-55 și 61; 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑1465, punctul 90
3. Nu se poate considera că motivarea unui raport asupra evoluției carierei este afectată de o incoerență vădită atât de gravă încât să îl împiedice pe reclamant să aprecieze în cunoștință de cauză temeinicia acestuia și să nu permită instanței să controleze legalitatea respectivului raport într‑o situație în care sinteza și aprecierile nu sunt întru totul coerente, însă, având în vedere toate comentariile evaluatorului, funcționarul a fost în măsură să își dea seama care era motivul degradării aprecierilor și a notei globale în comparație cu raportul precedent asupra evoluției carierei.
(a se vedea punctele 64-66)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 21 octombrie 1992, Maurissen/Curtea de Conturi, T‑23/91, Rec., p. II‑2377, punctul 47
4. Principiul fundamental al respectării dreptului la apărare nu poate fi interpretat, în domeniul evaluării personalului Comunităților Europene, ca impunând o obligație de înștiințare prealabilă înaintea inițierii procedurii care se finalizează cu o asemenea evaluare. Această constatare nu este afectată de faptul că articolul 26 primul și al doilea paragraf din statut condiționează opozabilitatea față de un funcționar a tuturor rapoartelor privind competența, eficiența sau randamentul acestuia de comunicarea lor către persoana interesată înaintea arhivării în dosarul personal al acestuia. Astfel, dispozițiile respective, al căror scop este asigurarea respectării dreptului la apărare al funcționarului, se referă la actele deja existente. Acestea nu permit ca, în cursul procedurii de evaluare, astfel de acte să fie invocate împotriva funcționarului evaluat dacă nu i‑au fost comunicate înaintea arhivării în dosarul său personal. Aceste dispoziții nu impun întocmirea prealabilă a unor acte care să cuprindă în mod formal orice afirmație privind fapte care sunt imputate persoanei interesate.
Astfel, evaluatorul nu încalcă nici principiul respectării dreptului la apărare și nici articolul 26 din statut atunci când ia în considerare, în cadrul unui raport de evaluare, elemente de fapt care sunt defavorabile funcționarului evaluat fără ca vreun act din dosarul personal al acestuia să menționeze aceste elemente.
(a se vedea punctele 71-74)
Trimitere la:
Curte: 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec., p. I‑10915, punctele 39, 40 și 41 și jurisprudența citată
5. În cadrul sistemului de evaluare instituit de Comisie, potrivit căruia obiectivele stabilite de evaluator în acord cu funcționarul evaluat constituie baza de referință în ceea ce privește evaluarea eficienței, evaluatorul poate în mod întemeiat să țină seama de refuzul funcționarului de a efectua anumite sarcini necesare îndeplinirii unuia dintre aceste obiective, chiar dacă acestea nu figurează în descrierea postului funcționarului potrivit raportului asupra evoluției carierei, în condițiile în care funcționarul nu a contestat la validator stabilirea acestui obiectiv, astfel precum avea dreptul să o facă, și în condițiile în care obiectivul în cauză corespunde unor sarcini care revin în mod obișnuit funcționarilor care au același grad ca și reclamantul.
(a se vedea punctele 77-79)