Cauza C‑560/20
CR și alții
împotriva
Landeshauptmann von Wien
(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Wien)
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 30 ianuarie 2024
„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Politica privind imigrarea – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86/CE – Articolul 10 alineatul (3) litera (a) – Reîntregirea familiei unui refugiat minor neînsoțit cu rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă – Articolul 2 litera (f) – Noțiunea de «minor neînsoțit» – Susținătorul reîntregirii minor la momentul depunerii cererii, însă devenit major în cursul procedurii de reîntregire a familiei – Data relevantă pentru aprecierea calității de minor – Termen pentru depunerea unei cereri de reîntregire a familiei – Sora majoră a susținătorului reîntregirii care necesită asistență permanentă din partea părinților săi din cauza unei boli grave – Efectul util al dreptului la reîntregirea familiei al unui refugiat minor neînsoțit – Articolul 7 alineatul (1) – Articolul 12 alineatul (1) primul și al treilea paragraf – Posibilitatea de a impune condiții suplimentare pentru reîntregirea familiei”
1. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86 – Reîntregirea familiei refugiaților – Cerere de reîntregire cu un refugiat minor neînsoțit, formulată de părinți – Susținătorul reîntregirii minor la momentul depunerii cererii, însă devenit major în cursul procedurii – Obligația de a depune cererea în termen de trei luni de la recunoașterea statutului de refugiat susținătorului reîntregirii care este minor – Lipsă
[Directiva 2003/96 a Consiliului, art. 10 alin. (3) lit. (a) și art. 12 alin. (1) al treilea paragraf]
(a se vedea punctele 37 și 39-43 și dispozitiv 1)
2. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86 – Reîntregirea familiei refugiaților – Cerere de reîntregire cu un refugiat minor neînsoțit, formulată de părinți – Obligația de a asigura efectul util al acestui drept – Obligația de a elibera un permis de ședere surorii majore a refugiatului minor neînsoțit, care necesită asistență permanentă din partea părinților săi din cauza unei boli grave
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și art. 24 alin. (2) și (3); Directiva 2003/86 a Consiliului, art. 10 alin. (3) lit. (a)]
(a se vedea punctele 54-58 și 61 și dispozitiv 2)
3. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86 – Reîntregirea familiei refugiaților – Cerere de reîntregire cu un refugiat minor neînsoțit, formulată de părinți – Condiții – Obligația refugiatului minor neînsoțit sau a părinților acestuia de a dispune de o locuință, de o asigurare de sănătate și de resurse suficiente – Inadmisibilitate
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și art. 24 alin. (2) și (3); Directiva 2003/86 a Consiliului, art. 4 alin. (2) lit. (a), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (3) lit. (a) și art. 12 alin. (1)]
(a se vedea punctele 72-80 și dispozitiv 3)
Rezumat
Sesizată cu titlu preliminar, Curtea, reunită în Marea Cameră, precizează condițiile de eligibilitate pentru reîntregirea familiei, în temeiul Directivei 2003/86(1), a părinților și a surorii majore grav bolnave ale unui refugiat minor neînsoțit, care a devenit major în cursul procedurii de reîntregire a familiei.
Sosit în Austria în 2015 în calitate de minor neînsoțit, lui RI i‑a fost recunoscut în ianuarie 2017 statutul de refugiat. La trei luni și o zi de la notificarea acestei decizii, deși RI era încă minor, CR și GF, părinții săi, precum și TY, sora sa majoră care suferă de o paralizie cerebrală, au depus, pentru prima dată, la Ambasada Republicii Austria în Siria cereri de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu RI. Aceste cereri au fost respinse printr‑o decizie definitivă pentru motivul că RI devenise major în cursul procedurii de reîntregire a familiei.
În iulie 2018, CR, GF și TY au depus din nou, la Landeshauptmann von Wien (șeful guvernului landului Viena, Austria), cereri de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu RI. Acestea au fost din nou respinse pentru motivul că nu fuseseră depuse în termen de trei luni de la recunoașterea statutului de refugiat lui RI.
Sesizat de CR, GF și TY, Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena, Austria) a decis să solicite Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea Directivei 2003/86. În special, instanța de trimitere ridică problema dacă depunerea unei cereri de reîntregire a familiei cu un refugiat minor neînsoțit poate fi supusă unui anumit termen atunci când refugiatul devine major în cursul procedurii de reîntregire a familiei. Ea ridică de asemenea problema întinderii posibilității statelor membre de a impune ca refugiatul să dispună, pentru el însuși și pentru membrii familiei sale, de o locuință, de o asigurare de sănătate, precum și de resurse suficiente, astfel cum este prevăzut de Directiva 2003/86(2) și transpus în dreptul austriac. În plus, această instanță arată că dreptul austriac nu prevede dreptul la reîntregirea familiei pentru sora susținătorului reîntregirii. Cu toate acestea, întrucât TY depinde în mod total și permanent de asistența părinților săi, aceștia nu s‑ar putea alătura fiului lor în Austria fără a o duce pe TY împreună cu ei.
Aprecierea Curții
În primul rând, în ceea ce privește cerința stabilită în hotărârea pronunțată în cauza A și S(3) ca o cerere de reîntregire a familiei unui refugiat minor neînsoțit cu părinții săi(4), în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, să fie depusă în termen de trei luni de la acordarea statutului de refugiat minorului, Curtea subliniază că acest termen urmărește evitarea riscului ca dreptul la reîntregirea familiei să poată fi invocat fără nicio limitare în timp, în situația în care refugiatul a devenit deja major în cursul procedurii de azil și, prin urmare, înainte chiar de depunerea cererii de reîntregire a familiei.
Cu toate acestea, un astfel de risc nu există atunci când refugiatul devine major în cursul procedurii de reîntregire a familiei. În plus, având în vedere obiectivul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, care este acela de a favoriza reîntregirea refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor și de a le garanta o protecție sporită, o cerere de reîntregire a familiei în temeiul acestei dispoziții nu poate fi considerată tardivă dacă a fost depusă atunci când refugiatul în cauză era încă minor. Astfel, un termen pentru introducerea unei asemenea cereri nu poate începe să curgă înainte ca refugiatul să devină major. În consecință, atât timp cât refugiatul este minor, părinții săi pot depune o cerere de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta, fără a fi obligați să respecte un anumit termen.
În al doilea rând, Curtea arată că din decizia de trimitere rezultă că, din cauza bolii sale, TY depinde în mod total și permanent de asistența materială a părinților săi, care nu o pot lăsa, așadar, singură în Siria. În aceste condiții, dacă TY nu ar beneficia de reîntregirea familiei cu RI, în același timp cu părinții săi, RI ar fi, de facto, privat de dreptul său la reîntregirea familiei cu părinții săi. Or, un asemenea rezultat ar fi incompatibil cu caracterul necondiționat al acestui drept și ar pune în discuție efectul util al acestuia, încălcând atât obiectivul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, cât și cerințele care decurg din articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), privind respectarea vieții private și de familie, și din articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă(5), referitor la drepturile copilului, pe care trebuie să le garanteze directiva menționată.
Rezultă că, având în vedere împrejurările excepționale ale cauzei principale, efectul util al dreptului lui RI la reîntregirea familiei cu părinții săi și respectarea dispozițiilor menționate ale cartei impun ca un permis de intrare și de ședere să fie de asemenea recunoscut în Austria surorii majore a lui RI, care necesită asistența permanentă a părinților săi din cauza unei boli grave.
În ultimul rând, în raport cu Directiva 2003/86 și cu drepturile fundamentale citate anterior, Curtea concluzionează că un stat membru nu poate impune ca, pentru a putea beneficia de dreptul la reîntregirea familiei cu părinții săi, în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, un refugiat minor neînsoțit sau părinții săi să dispună, în sensul articolului 7 alineatul (1) din această directivă, de o locuință, de o asigurare de sănătate, precum și de resurse stabile, constante și suficiente, independent de aspectul dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termen de trei luni de la acordarea statutului de refugiat(6).
Astfel, unui refugiat minor neînsoțit îi este practic imposibil să îndeplinească aceste condiții. De asemenea, este extrem de dificil pentru părinții unui asemenea minor să le îndeplinească înainte chiar de a li se alătura copilului în statul membru în cauză. Astfel, a condiționa posibilitatea reîntregirii familiei refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor de respectarea acestor condiții ar echivala, în realitate, cu privarea minorilor respectivi de dreptul lor la o asemenea reîntregire.
În plus, în măsura în care efectul util al dreptului lui RI la reîntregirea familiei cu părinții săi impune, având în vedere situația lui TY, acordarea unui permis de intrare și de ședere și acesteia, statul membru în cauză nu poate impune nici ca RI sau părinții săi să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă în raport cu sora grav bolnavă a acestui refugiat minor.