Cauza T‑73/17

RS

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agenți temporari – Recrutare – Concurs intern – Constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de asistenți – Condiție de admitere referitoare la cerința privind desfășurarea unei activități fără întrerupere pe parcursul celor douăsprezece luni care precedă data limită pentru depunerea candidaturilor – Concediu pentru interese personale – Neadmiterea participării la probele unui concurs”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 12 septembrie 2018

1.      Funcționari – Concurs – Condiții de admitere – Dispozițiile imperative ale articolului 27 primul paragraf din statut – Condiții care limitează înscrierea candidaților la un concurs – Admisibilitate – Condiții – Cerințe legate de interesul serviciului – Control jurisdicțional – Limite

[Statutul funcționarilor, art. 27 primul paragraf și art. 29 alin. (1)]

2.      Funcționari – Recrutare – Concurs intern în cadrul instituției – Participare extinsă la toți agenții și funcționarii – Obligație – Lipsă

3.      Funcționari – Concurs – Concurs intern pentru constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de asistenți – Agenți temporari – Condiție de admitere referitoare la cerința privind desfășurarea unei activități fără întrerupere pe parcursul celor douăsprezece luni care precedă data limită pentru depunerea candidaturilor – Neadmiterea participării unui agent temporar la probele concursului ca urmare a concediului său fără plată cu o durată de două luni în perioada respectivă – Inadmisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 27 primul paragraf; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (7)]

1.      Instituțiile dispun de o largă putere de apreciere pentru a determina criteriile de capacitate impuse de posturile care urmează să fie ocupate și pentru a determina, în funcție de aceste criterii și în interesul serviciului, condițiile și modalitățile de organizare a unui concurs. Cu toate acestea, exercitarea puterii de apreciere care aparține instituțiilor în materie de organizare de concursuri, în special în ceea ce privește stabilirea condițiilor de admitere, trebuie să fie compatibilă cu dispozițiile imperative ale articolului 27 primul paragraf și ale articolului 29 alineatul (1) din statut. Articolul 27 primul paragraf din statut definește în mod imperativ scopul oricărei recrutări, iar articolul 29 alineatul (1) din statut stabilește în mod imperativ cadrul procedurilor care trebuie urmate în vederea ocupării posturilor vacante. În consecință, această putere trebuie exercitată întotdeauna în funcție de cerințele legate de posturile care urmează să fie ocupate și, mai general, de interesul serviciului.

În ceea ce privește în mod specific condițiile care limitează înscrierea candidaților la un concurs, deși este cert că acestea sunt susceptibile să restrângă posibilitățile instituției de a recruta cei mai buni candidați în sensul articolului 27 primul paragraf din statut, totuși nu rezultă de aici că orice condiție care operează o astfel de limitare este contrară articolului menționat mai sus. Astfel, puterea de apreciere a administrației cu privire la organizarea concursurilor și, mai general, interesul serviciului permit instituției să impună condițiile pe care le consideră necesare și care, deși limitează accesul candidaților la un concurs și, prin urmare, inevitabil, numărul candidaților înscriși, nu presupun, cu toate acestea, riscul de a compromite obiectivul de a asigura înscrierea candidaților care prezintă cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate, în sensul articolului 27 primul paragraf din statut.

Nu sunt, astfel, considerate contrare articolului 27 primul paragraf din statut decât condițiile care limitează accesul candidaților la un concurs care presupun riscul de a compromite obiectivul de a asigura înscrierea candidaților cu cel mai înalt nivel.

În plus, având în vedere larga putere de apreciere recunoscută instituțiilor în acest domeniu, controlul Tribunalului privind respectarea condiției referitoare la interesul serviciului trebuie să se limiteze la aspectul dacă instituția s‑a menținut în limite rezonabile, necriticabile, și nu și‑a utilizat puterea de apreciere într‑un mod vădit eronat.

(a se vedea punctele 36-38, 40 și 41)

2.      Nu există nicio obligație de a admite la un concurs intern în cadrul instituției toate persoanele care se află în serviciul acesteia. O asemenea obligație ar aduce, astfel, atingere largii puteri de apreciere recunoscute acestei instituții. Niciun drept absolut de a participa la un concurs intern în cadrul unei instituții nu poate, prin urmare, să fie recunoscut agenților și funcționarilor acesteia.

(a se vedea punctul 39)

3.      Cerința privind un anumit număr de ani de vechime în serviciu constituie un mijloc adecvat pentru a se asigura că funcționarii au calitățile prevăzute la articolul 27 primul paragraf din statut și, prin urmare, pentru a garanta interesul serviciului. Astfel, deținerea unei anumite vechimi și, așadar, a unei experiențe semnificative în cadrul instituțiilor Uniunii Europene constituie un „indiciu sigur” cu privire la existența calităților sus‑menționate.

O astfel de condiție de vechime permite să se asigure că persoanele admise la concursul intern au fost supuse regimului aplicabil personalului administrativ al instituțiilor, în special normelor referitoare la evaluare și la disciplină, pe o anumită perioadă și că acestea au făcut dovada aptitudinilor lor în acest cadru. Procedura de recrutare asigură, așadar, angajarea de către instituție a unor funcționari cu cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate, astfel cum au fost apreciate acestea de către instituțiile înseși.

În schimb, o condiție suplimentară care constă în a impune, pe lângă o anumită vechime în serviciu, ca funcționarii sau agenții candidați să fi fost în serviciul instituției în mod neîntrerupt în perioada vizată de această condiție de vechime în serviciu poate avea ca rezultat înlăturarea din concursul intern a funcționarilor sau a agenților care fac dovada unei vechimi în serviciu egale sau mai mari decât cea cerută de această din urmă condiție. Reiese că anunțul de concurs impune ca, în perioada de douăsprezece luni care precedă data limită pentru înscrierea electronică, candidații să fi fost în serviciul instituției fără întrerupere în poziție administrativă de activitate, de concediu pentru satisfacerea serviciului militar, de concediu pentru creșterea copilului sau din motive familiale, de detașare în interesul serviciului sau de detașare la cerere, poziții printre care nu figurează concediul pentru interese personale. Reclamantul face dovada unei vechimi în serviciu de 69 de luni, dar luase un concediu pentru interese personale cu o durată de două luni în cursul celor douăsprezece luni care precedă data limită pentru înscrierea electronică.

Rezultă că, în lipsa unei justificări aduse de instituție, o asemenea cerință trebuie considerată nelegală.

În aceste condiții, trebuie să se considere că instituția vizată și‑a utilizat puterea de apreciere în mod vădit eronat prin introducerea în anunțul de concurs a unei condiții suplimentare față de condiția legată de vechimea în serviciu atunci când a impus ca, în perioada de douăsprezece luni care precedă data limită pentru înscrierea electronică, candidații să fi fost în serviciul instituției fără întrerupere.

(a se vedea punctele 43, 44, 46-49 și 51)