Recurs introdus la 15 septembrie 2023 de Anna Nardi împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 25 iulie 2023 în cauza T-131/22, Anna Nardi/Banca Centrală Europeană (BCE)
(Cauza C-574/23 P)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Anna Nardi (reprezentant: M. De Siena, avvocato)
Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită anularea ordonanței de respingere date de Tribunal la 25 iulie 2023 în cauza T-131/22 referitoare la acțiunea introdusă de doamna Anna Nardi împotriva Băncii Centrale Europene și, prin urmare, admiterea concluziilor prezentate în acțiunea în primă instanță, solicitând astfel Curții:
constatarea și declararea răspunderii extracontractuale a Băncii Centrale Europene, reprezentată de președinta acesteia, doamna Christine Lagarde, pentru:
I. a) fapta de a fi provocat, pentru titlurile financiare denumite SI FTSE.COPERP care aparțin doamnei Anna Nardi, menționate, descrise și prezentate în anexa la cererea introductivă în primă instanță, o pierdere în sumă de 626 134,89 euro, echivalentul a 81,54% din valoarea totală a capitalului investit, care se ridică la suma de 767 856,16 euro, în măsura în care, la 12 martie 2020, doamna Christine Lagarde, în calitatea sa de președintă a BCE, rostind celebra frază „Nu ne aflăm aici pentru a reduce spread-urile; nu aceasta este funcția BCE”, a provocat o diminuare importantă a valorii titlurilor la toate bursele din lume, la Bursa din Milano fiind de -16,92 %, un procent care nu a mai fost atins niciodată în istoria acestei instituții și a celorlalte burse mondiale, comunicând întregii lumi prin această frază rostită în cadrul unei conferințe de presă că BCE urma să nu mai susțină valoarea titlurilor emise de țările aflate în dificultate și, prin urmare, anunțând o schimbare totală a orientării politicii monetare adoptate de BCE pe vremea când era prezidată de fostul președinte, care își finalizase mandatul în luna noiembrie 2019;
I.b) pentru fapta de a fi provocat, prin aceste comportamente și ca urmare a căderii vertiginoase a indicelui Bursei din Milano, reducerea valorii patrimoniului recurentei;
I.c) pentru fapta de a fi cauzat un prejudiciu patrimonial rezultat din beneficiul nerealizat în cuantum de 906 223,85 euro.
I.d) pentru fapta de a fi cauzat, în consecință, un prejudiciu patrimonial care se ridică la suma totală de 1 532 358,14 euro.
I.e) pentru fapta de a fi cauzat un prejudiciu nepatrimonial de suferință psihologică recurentei și familiei sale, un prejudiciu nepatrimonial de atingere adusă onoarei, reputației și identității personale și profesionale în cuantum de 500 000 de euro.
Pe cale de consecință:
II) obligarea Băncii Centrale Europene, în persoana președintei pro tempore, la repararea prejudiciilor patrimoniale, constituite din prejudiciul efectiv și din beneficiul nerealizat, din prejudiciile nepatrimoniale și din prejudiciile rezultate din pierderea unei șanse, în favoarea doamnei Anna Nardi, evaluate potrivit criteriilor indicate în capitolele și în paragrafele corespunzătoare din prezenta acțiune, prin plata următoarelor sume:
II.1) 1 532 358,14 euro, cu titlu de prejudiciu patrimonial;
II.2) 500 000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral;
II.3) și, prin urmare, plata sumei totale de 2 032 358,14 euro;
II.4) suma pe care Curtea o va determina potrivit aprecierii sale în echitate, cu titlu de pierdere a unei șanse;
II.5) plata unor dobânzi moratorii calculate de la 12 martie 2020, data faptei prejudiciabile, până la despăgubirea efectivă.
III) în subsidiar, obligarea la plata unor sume în cuantumuri diferite care urmează să fie constatate pe parcursul procesului, în măsura considerată adecvată.
IV) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului formulat, recurenta arată, în primul rând și cu titlu preliminar, că Tribunalul nu s-a pronunțat asupra aspectului dacă, prin declarația din 12 martie 2020, președinta BCE a încălcat dispozițiile invocate în cererea introductivă, limitându-se să afirme că dispozițiile respective nu sunt destinate să confere drepturi particularilor, formulând astfel o motivare incompletă și deficitară.
În al doilea rând, recurenta contestă afirmațiile Tribunalului de la punctele 15-28 din ordonanța atacată, potrivit cărora răspunderea extracontractuală a BCE nu ar putea fi angajată în măsura în care, în speță, nu ar fi existat o încălcare de către BCE a unei norme de drept care să aibă ca obiect conferirea de drepturi particularilor. Recurenta susține că dispozițiile pe care le invocă sunt norme instituționale care stabilesc competențele diferitor organe ale BCE, atribuindu-le puteri specifice. Acestea conferă drepturi particularilor, în special dreptul particularilor ca diferitele organe să acționeze cu respectarea atribuțiilor instituționale care le sunt conferite prin lege, în conformitate cu principiul încrederii legitime.
În al treilea rând, cu titlu subsidiar, recurenta consideră că, în ipoteza în care normele încălcate de președinta BCE nu ar avea ca obiect conferirea de drepturi particularilor, astfel cum a afirmat Tribunalul, motivarea acestuia din urmă nu poate fi reținută în măsura în care se întemeiază pe o interpretare restrictivă a articolului 340 TFUE. Această dispoziție, la fel ca articolul 2043 din Codul civil italian, nu face nicio distincție care să privilegieze dispozițiile care au ca obiect conferirea de drepturi particularilor față de celelalte dispoziții, astfel încât nașterea dreptului la repararea prejudiciului în favoarea persoanei vătămate să rezulte exclusiv din încălcarea normelor din prima categorie. În plus, motivarea contravine principiilor enunțate în hotărârea Tribunalului însuși în cauza T-868/16, în care se afirmă că răspunderea extracontractuală a Uniunii poate fi angajată în prezența oricărui comportament nelegal aflat la originea unui prejudiciu susceptibil să dea naștere unei asemenea răspunderi.
În al patrulea rând, recurenta respinge afirmația Tribunalului care figurează la punctul 32 din ordonanță, potrivit căreia recurenta, susținând că președinta BCE ar fi săvârșit un abuz de putere, nu ar fi dezvoltat în mod specific acest argument în cererea introductivă și nu l-ar fi prezentat decât ca o consecință a încălcărilor dispozițiilor vizate în cererea introductivă care nu au ca obiect conferirea de drepturi particularilor. Recurenta susține că abuzul de putere este reprezentat de „utilizarea puterii într-un mod neconform cu o dispoziție legislativă” și că el există atunci când o instituție a Uniunii deviază de la principii generale precum loialitatea, buna-credință și diligența; nu ar exista nicio îndoială că, prin declarația în litigiu, președinta BCE a încălcat principiul loialității și al diligenței.
În al cincilea rând, recurenta respinge afirmația Tribunalului potrivit căreia nu s-a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între declarațiile președintei BCE în litigiu și prăbușirea indicelui bursier, susținând că această probă rezulta din cererea introductivă și din anexele la aceasta. Ea subliniază că reieșea din buletinul conferinței de presă date de președinta BCE la 12 martie 2020, din comentariile jurnaliștilor italieni și internaționali, precum și din declarațiile președintelui Republicii Italiene că convingerea generală era că scăderea valorilor bursiere fusese provocată exclusiv de declarația în litigiu a președintei BCE. Pe de altă parte, inițiativa președintei BCE de a prezenta scuze și de a rectifica declarația făcută dovedea propria recunoaștere a faptului că a provocat consecințe extrem de prejudiciabile pe piețe. Această dovadă ar fi fost adusă și prin conținutul, concluziile și anexele la raportul de expertiză întocmit la cererea recurentei.
În al șaselea rând, recurenta respinge afirmația Tribunalului care figurează la punctul 33 din ordonanța atacată cu privire la valoarea probatorie foarte limitată a raportului tehnic întocmit de expertul autorizat, întrucât acesta ar fi fost redactat de expertul desemnat de recurentă. Recurenta susține că Tribunalul nu a ținut seama de faptul că era vorba despre un raport al unui expert autorizat depus la un organ judiciar competent care a luat jurământul expertului, acesta pronunțând următoarea formulă: „Jur că am efectuat în mod corect și fidel operațiunile care mi-au fost încredințate, exclusiv în scopul de a aduce adevărul la cunoștința instanței de judecată”
____________