Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2013 - Club Hotel Loutraki și alții/Comisia

(Cauza T-57/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Club Hotel Loutraki (Loutraki, Grecia), Vivere Entertainment AE (Atena, Grecia), Theros International Gaming, Inc. (Patra, Grecia), Elliniko Casino Kerkyras (Atena), Casino Rodos (Rodos, Grecia) și Porto Carras AE (Alimos, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comisiei COMP F3/MC/erg*2012/127386 din 29 noiembrie 2012 prin care s-a respins plângerea formulată de reclamante la 4 aprilie 2012 privind un pretins ajutor de stat acordat de autoritățile elene în favoarea operatorului public de jocuri (OPAP);

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamantele invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantelor de a fi ascultate, prevăzut la articolul 108 alineatul (2) TFUE, întrucât Comisia nu a deschis procedura oficială de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4) și al articolelor 6 și 20 din Regulamentul nr. 659/1999, fapt care reprezintă un abuz de putere.

Comisia a încălcat articolul 108 alineatul (2) TFUE și articolul 4 și următoarele din regulament, întrucât a desfășurat, în esență, o procedură oficială de investigare fără să respecte condițiile legale, privându-le în acest fel pe reclamante și pe celelalte persoane interesate de dreptul de a fi ascultate.

În subsidiar, reclamantele susțin că le-au fost încălcate drepturile de a fi implicate în această cauză în cursul examinării preliminare.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și pe încălcarea drepturilor reclamantelor la bună administrare, în conformitate cu articolul 296 TFUE și, respectiv, cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Întrucât nu a luat în considerare datele și cifrele economice de importanță crucială, decizia atacată nu precizează în mod clar și neechivoc raționamentul urmat de Comisie pentru a le permite reclamantelor să determine motivele care au condus la concluzia că măsurile în discuție nu reprezintă ajutoare de stat. Aceste deficiențe nu pot fi justificate prin prisma obligației de protejare a secretului comercial.

Reclamantele contestă, de asemenea, natura confidențială a dimensiunii economice decisive.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantelor la protecție jurisdicțională efectivă, prevăzut la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDH) și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pentru motive similare celor evocate în cadrul celui de al doilea motiv, a fost încălcat și dreptul reclamantelor la protecție jurisdicțională efectivă. Reclamantele întâmpină dificultăți în contestarea directă a temeiniciei deciziei atacate, întrucât nu sunt în măsură să determine raționamentul care stă la baza acesteia, care se întemeiază doar pe date economice care nu au fost divulgate.

Cel de al patrulea motiv se întemeiază pe o eroare vădită de drept săvârșită cu ocazia evaluării conformității acordului ALV și a anexei la acesta pentru a ajunge la concluzia potrivit căreia prin acestea nu se conferă niciun avantaj economic OPAP.

Acordarea unui avantaj economic, condiție oficială pentru existența unui ajutor de stat, trebuie să fie apreciată în cadrul unei piețe distincte, iar nu în urma unei evaluări paralele a altor măsuri similare conferite aceluiași destinatar pe o altă piață, indiferent dacă ele sunt sau nu sunt comparabile. În caz contrar, protecția concurenței ar fi în mod considerabil incompletă.

În orice caz, o asemenea evaluare nu poate fi efectuată pe baza unor măsuri aplicate în cursul unor perioade diferite.

____________