HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
30 iunie 2015
Cauza F‑129/14
Pierre Dybman
împotriva
Serviciului european de acțiune externă (SEAE)
„Funcție publică – Personalul SEAE – Funcționari – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Urmărire penală în curs la momentul adoptării sancțiunii disciplinare – Identitatea faptelor prezentate AIPN și instanței penale – Încălcarea articolului 25 din anexa IX la statut”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Dybman solicită anularea deciziei din 16 ianuarie 2014 prin care directorul general administrativ al Serviciului european de acțiune externă (SEAE), în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri, i‑a aplicat sancțiunea eliberării din funcție fără reducerea drepturilor de pensie, cu efect de la 1 februarie 2014
Decizia: Anulează decizia din 16 ianuarie 2014 prin care Serviciul european de acțiune externă l‑a eliberat pe domnul Dybman din funcție fără reducerea drepturilor de pensie. Serviciul european de acțiune externă suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Dybman.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Proceduri disciplinare și penale desfășurate concomitent în legătură cu aceleași fapte – Finalitatea suspendării procedurii disciplinare – Obligația de respectare a constatărilor de fapt efectuate de instanța penală – Posibilitatea de a le califica în raport cu noțiunea de greșeală disciplinară
(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 25)
2. Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Coexistența unei proceduri disciplinare și a urmăririi penale – Obligația administrației de a soluționa definitiv situația funcționarului după decizia definitivă a instanței penale – Limite
(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 25)
1. Articolul 25 din anexa IX la statut are o dublă rațiune de a exista. Pe de o parte, acest articol vine în întâmpinarea preocupării de a nu afecta poziția funcționarului în cauză în cadrul urmăririi penale care ar fi începută împotriva sa cu privire la faptele care fac totodată obiectul unei proceduri disciplinare în cadrul instituției sale. Pe de altă parte, suspendarea procedurii disciplinare în așteptarea încheierii procedurii penale permite luarea în considerare, în cadrul acestei proceduri disciplinare, a constatărilor de fapt efectuate de instanța penală atunci când decizia sa a rămas definitivă. Astfel, articolul 25 din anexa IX la statut consacră principiul potrivit căruia „penalul ține în loc procedura disciplinară”, ceea ce se justifică în special prin faptul că instanțele penale naționale dispun de atribuții de investigație mai importante decât autoritatea împuternicită să facă numiri. Prin urmare, în cazul în care aceleași fapte ar putea constitui o faptă penală și o încălcare a obligațiilor statutare ale funcționarilor, administrația este ținută de constatările de fapt efectuate de instanța penală în cadrul procedurii penale. După ce aceasta din urmă constată existența faptelor din speță, administrația poate proceda la calificarea lor juridică în raport cu noțiunea de abatere disciplinară, verificând în special dacă ele constituie neîndepliniri ale obligațiilor statutare.
Cu toate acestea, aprecierea conținutului faptelor de către instanța penală poate fi diferită de cea efectuată de autoritatea împuternicită să facă numiri în cadrul procedurii disciplinare, în măsura în care acestea corespund fiecare unor calificări juridice distincte și independente una de cealaltă. În orice caz, faptul de a impune ca aprecierea faptelor de către instanța penală și cea a autorității menționate să fie identice ar echivala cu impunerea unei condiții suplimentare pe care articolul 25 din statut nu o prevede.
În consecință, autoritatea împuternicită să facă numiri nu are dreptul să se pronunțe definitiv cu privire la situația funcționarului vizat, din punct de vedere disciplinar, atât timp cât decizia definitivă a instanței penale sesizate nu a fost pronunțată. În caz contrar, în timp ce instanța penală nu s‑ar fi pronunțat încă asupra materialității faptelor, acestea ar fi totuși deja considerate ca stabilite de autoritatea administrativă, punând astfel agentul vizat într‑o situație mai dificilă decât cea în care s‑ar fi putut afla în lipsa unei asemenea decizii a autorității administrative.
Pe de altă parte, principiul „penalul ține în loc procedura disciplinară” trebuie interpretat în mod restrictiv atunci când acest principiu trebuie aplicat în cadrul unor simple investigații, chiar înainte de declanșarea urmăririi penale în sensul dreptului național.
(a se vedea punctele 35, 36, 53, 55 și 59)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 19 martie 1998, Tzoanos/Comisia, T‑74/96, EU:T:1998:58, punctul 34, Hotărârea din 21 noiembrie 2000, A/Comisia, T‑23/00, EU:T:2000:273, punctul 37, Hotărârea din 10 iunie 2004, François/Comisia, T‑307/01, EU:T:2004:180, punctele 73 și 75, și Hotărârea din 8 iulie 2008, Franchet și Byk/Comisia, T‑48/05, EU:T:2008:25, punctul 342
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 17 iulie 2012, BG/Ombudsmanul, F‑54/11, EU:F:2012:114, și Hotărârea din 18 martie 2015, DK/SEAE, F‑27/14, EU:F:2015:12, punctele 38, 49, 66 și 70
2. În materie disciplinară, chiar dacă, la prima vedere, pare regretabil că existența urmăririi penale declanșate cu mai mulți ani în urmă de instanța națională cu privire la aceleași fapte precum cele care făceau obiectul unei proceduri disciplinare împotriva unui funcționar împiedică autoritatea împuternicită să facă numiri să soluționeze definitiv, în temeiul articolului 25 din anexa IX la statut, situația administrativă a funcționarului vizat, autoritatea menționată trebuie în plus să demonstreze că procedura penală națională în curs se prelungește în mod disproporționat în raport cu complexitatea cauzei sau în raport cu durata procedurilor similare sub aspectul dificultății. În orice caz, funcționarul vizat are interesul ca această procedură disciplinară să țină cont de o eventuală decizie definitivă a instanței penale care nu ar reține nicio acuzație împotriva sa.
(a se vedea punctul 66)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 18 martie 2015, DK/SEAE, EU:F:2015:12, punctul 74