Language of document : ECLI:EU:T:2013:542

ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

8 octombrie 2013


Cauza T‑597/11 P


Christos Michail

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Cerere de asistență – Articolul 24 din statut – Hărțuire morală – Recurs vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 13 septembrie 2011, Michail/Comisia (F‑100/09), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Christos Michail suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Control exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Abuz de putere – Noțiune – Sarcină a probei care revine funcționarului

3.      Procedură jurisdicțională – Măsuri de organizare a procedurii – Măsuri de cercetare judecătorească – Puterea de apreciere a instanței Uniunii – Întindere

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 19)

Trimitere la:

Tribunal: 8 septembrie 2008, Kerstens/Comisia, T‑222/07 P, RepFP, p. I‑B-I‑37 și II‑B-I‑267, punctele 60-62 și jurisprudența citată

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 26)

Trimitere la:

Curte:16 aprilie 2013, Spania/Consiliul, C‑274/11 și C‑295/11, punctul 33 și jurisprudența citată

3.      Aprecierea oportunității adoptării unei măsuri de organizare a procedurii sau a unei măsuri de cercetare judecătorească este de competența instanței, iar nu a părților. Desigur, chiar dacă este adevărat că o parte nu are dreptul să pretindă ca instanța Uniunii să adopte o măsură de cercetare judecătorească, nu este mai puțin adevărat că instanța nu poate să ajungă la o anumită concluzie ca urmare a lipsei din dosar a anumitor elemente atât timp cât nu a epuizat mijloacele prevăzute de regulamentul său de procedură pentru a obține prezentarea acestora de către partea în cauză.

(a se vedea punctele 39 și 40)

Trimitere la:

Tribunal: 12 mai 2010, Comisia/Meierhofer, T‑560/08 P, Rep., p. II‑1739, punctele 61 și 62