Recurs introdus la 29 decembrie 2021 de Oriol Junqueras i Vies împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 14 octombrie 2021 în cauza T-100/20, Junqueras i Vies/Parlamentul
(Cauza C-824/21 P)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Recurentă: Oriol Junqueras i Vies (reprezentant: M. Marsal i Ferret, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
În primul rând – anularea Ordonanței din 14 octombrie 2021 a Camerei a șasea a Tribunalului în cauza T-100/20.
În al doilea rând – constatarea caracterului pe deplin admisibil al recursului formulat de această parte.
În al treilea rând – după ce s-a constatat că recursul este admisibil, trimiterea procedurii în fața Camerei a șasea a Tribunalului Uniunii Europene pentru ca aceasta să își continue examinarea.
În al patrulea rând – obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii privind excepția de inadmisibilitate și al prezentei proceduri de recurs.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, se invocă patru motive și temeiurile juridice ale acestora:
În primul rând: Ordonanța atacată este contrară articolului 263 TFUE în măsura în care constată că domnul Junqueras nu are un interes în introducerea acțiunii întrucât nu era membru al Parlamentului European la momentul formulării acțiunii. Tribunalul a efectuat o apreciere eronată atunci când a constatat că a existat o invalidare a mandatului în temeiul Actului electoral european (articolul 13) întrucât decizia internă a Regatului Spaniei constituie o decizie de ineligibilitate care acționează ca un motiv de incompatibilitate. Având în vedere că decizia respectivă nu constituie o invalidare a mandatului în conformitate cu articolul 13 din Actul electoral european (și nu poate să constituie un motiv de incompatibilitate în conformitate cu articolul 7 din Actul electoral european), domnul Junqueras are în continuare un interes real și direct în introducerea acțiunii. Cu titlu subsidiar, ordonanța Tribunalului denaturează decizia internă a Regatului Spaniei, în măsura în care constată că domnul Junqueras nu are un interes direct, și este contrar articolului 263 TFUE.
În al doilea rând: Ordonanța atacată încalcă dreptul la protecție jurisdicțională efectivă (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii și articolele 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului) și articolul 263 TFUE. Ordonanța se antepronunță în ceea ce privește constatările de fond care vor trebui efectuate în [cauzele] C-115/21[P] T-24/201 și statuează în mod eronat că domnul Junqueras nu poate obține reintegrarea ca membru al Parlamentului European prin intermediul unor proceduri aflate pe rolul instanțelor Uniunii Europene. Domnul Junqueras poate obține într-adevăr o astfel de reintegrare și, prin urmare, are un interes real și direct în introducerea acțiunii.
În al treilea rând: Ordonanța atacată încalcă dreptul la protecție jurisdicțională efectivă (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii și articolele 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului) și articolul 263 TFUE. În ordonanță se consideră că este ipotetic că acțiuni formulate în fața instanțelor naționale și în fața T[ribunal] C[onstitucional] (Curtea Constituțională, Spania) pot conduce la reintegrarea domnului Junqueras ca membru al Parlamentului European și, prin urmare, conchide că el nu are un interes real și direct în introducerea acțiunii. Ordonanța nu ține seama de faptul că T[ribunal] S[upremo] (Curtea Supremă, Spania) a confirmat el însuși că unul dintre efectele posibile ale acțiunilor introduse de domnul Junqueras este restituirea mandatului acestuia, motiv pentru care este eronată calificarea acestei posibilități ca fiind ipotetică, domnul Junqueras având un interes real și direct în introducerea acțiunii. În plus, ordonanța încalcă dreptul la protecție jurisdicțională efectivă și la o cale de atac efectivă întrucât Tribunalul nu a unit excepția de inadmisibilitate cu fondul, demers care fără îndoială ar fi respectat în mai mare măsură caracterul efectiv al drepturilor menționate.
În al patrulea rând: Ordonanța atacată constată că nu există alte motive care să stea la baza interesului domnului Junqueras în anularea actului contestat, chiar dacă nu pot fi adoptate măsuri de punere în aplicare în cazul anulării acestuia. Acest punct de vedere este contrar articolului 263 TFUE întrucât motivele menționate există și au fost invocate. În special, și ținând seama că protecția imunității a fost solicitată anterior hotărârii penale și deciziei privind pierderea mandatului de către domnul Junqueras, reprezentanții domnului Junqueras consideră că recunoașterea statutului domnului Junqueras ca membru al Parlamentului European și soluționarea cererii de protecție a imunității acestuia ar fi condus la obligația (astfel cum s-a statuat în Hotărârea CJUE din 19 decembrie 2019 în cauza C-502/19)1 de a suspenda orice procedură împotriva domnului Junqueras și că, în cazul în care s-ar admite recursul acestuia, s-ar stabili că aceste decizii interne au fost adoptate cu încălcarea dreptului Uniunii, ceea ce este relevant pentru toate acțiunile formulate de domnul Junqueras în fața instanțelor naționale și a instanțelor Uniunii Europene, precum și, dacă este cazul, pentru acțiunile viitoare ale acestuia în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. În consecință, domnul Junqueras are într-adevăr interesul de a introduce acțiunea în temeiul articolului 263 TFUE.
____________
1 Ordonanța din 15 decembrie 2020, Junqueras i Vies/Parlamentul (T-24/20, EU:T:2020:601).
1 Hotărârea din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies (C‑502/19, EU:C:2019:1115).