Acțiune introdusă la 12 decembrie 2012 - Ziegler/Comisia

(Cauza T-539/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Ziegler SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Bellis, M. Favart și A. Bailleux, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea prezentei acțiuni admisibilă și întemeiată;

declararea faptului că Comisia Europeană a angajat răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene în privința reclamantei;

obligarea Uniunii Europene la plata către reclamantă a sumei de 1 472 000 de euro, majorată cu dobânzi de la 11 martie 2008 până la plata integrală, precum și a sumei de 112 872,50 euro pe an de la 11 martie 2008, majorată cu dobânzi până la plata integrală;

obligarea Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prejudiciul a cărui reparare este solicitată de reclamantă Uniunii Europene cuprinde două aspecte distincte.

În primul rând, reclamanta consideră că a suferit un prejudiciu rezultat din amenda de 9 200 000 euro, majorată cu dobânzi calculate la rata de 7,60 % pe an, care i-a fost aplicată prin Decizia Comisiei din 11 martie 2008 în cazul COMP/38.543 - Servicii de mutări internaționale, în temeiul unei încălcări de care Uniunea ar fi în parte răspunzătoare. Prejudiciul pretins a fi fost cauzat reclamantei și-ar avea originea într-o dublă nelegalitate imputabilă Uniunii Europene:

pe de o parte, prin faptul că a condiționat rambursarea cheltuielilor de mutare a funcționarilor săi de obținerea, de către aceștia, a trei devize de mutare diferite și prin faptul că s-a abținut de la exercitarea celui mai mic control asupra punerii în aplicare a acestei obligații, deși era pe deplin conștientă de neregulile pe care această practică le genera, Uniunea ar fi creat un context de reglementare favorabil pentru săvârșirea unei încălcări a articolului 101 TFUE pentru care au fost sancționate ulterior societățile de mutare. Procedând astfel, Uniunea și-ar fi încălcat obligația de diligență și dreptul fundamental al reclamantei la o bună administrare.

pe de altă parte, prin faptul că au solicitat devize de complezență din partea reclamantei, funcționarii Uniunii Europene ar fi incitat, în calitatea lor de agenți, în mod direct reclamanta să săvârșească încălcarea pentru care a fost sancționată. Prin intermediul funcționarilor săi, Uniunea Europeană ar fi contribuit așadar la încălcarea articolului 101 TFUE pe care aceasta a sancționat-o ulterior și, în plus, ar fi încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil.

În al doilea rând, de la adoptarea deciziei din 11 martie 2008, reclamanta ar suferi un beneficiu nerealizat semnificativ ca urmare a faptului că, întrucât practica devizelor de complezență nu a încetat, refuzul său de a răspunde în mod favorabil la astfel de cereri ar avea ca efect eliminarea sa din contractele respective, deși reclamanta nu ar mai furniza decât un număr foarte limitat de servicii de demenajare funcționarilor instituțiilor europene. La originea prejudiciului astfel suferit de reclamantă ar fi o neîndeplinire de către Uniune a obligației sale de diligență.

____________