Cauza T‑93/11

Stichting Corporate Europe Observatory

împotriva

Comisiei Europene

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind negocierile dintre Uniunea Europeană și Republica India în vederea încheierii unui acord de liber schimb – Refuzul accesului – Excepție referitoare la protecția interesului public în materia relațiilor internaționale – Documente intrate în domeniul public – Renunțare la o limitare a difuzării documentelor”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 7 iunie 2013

1.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Documente intrate în domeniul public – Noțiune

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4, 9 și 10 și art. 12 alin. (1) și (2); Decizia 98/552 a Consiliului, art. 3, și Decizia 1999/468 a Consiliului]

2.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Documente sensibile – Noțiune

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (a) și art. 9 alin. (1)]

3.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Abținerea unei instituții de a răspunde la o cerere de acces – Efecte – Renunțare implicită la orice limită în difuzarea documentelor vizate de o asemenea cerere – Lipsă

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (3)]

4.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Puterea de organizare internă a instituțiilor – Vademecum al Comisiei cu privire la accesul la documente – Simple instrucțiuni de serviciu lipsite de efecte externe

5.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Excepții obligatorii – Luarea în considerare a unui interes special al solicitantului – Excludere

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (a)]

1.      În cadrul unui proces de consultare al cărui caracter obligatoriu este consacrat la articolul 3 din Decizia 98/552 privind punerea în aplicare de către Comisie a unor acțiuni privind strategia comunitară de acces la piețe, constituirea de grupuri de lucru pentru examinarea unor aspecte speciale, admiterea unor terțe persoane în calitate de experți și întocmirea de procese‑verbale sau de dări de seamă ale reuniunilor comitetului consultativ și ale grupurilor menționate asupra accesului la piețe implică faptul că este necesar ca Comisia să întocmească și să adreseze documente membrilor săi, precum și organizațiilor profesionale și societăților care intervin în calitate de experți, ceea ce ar permite să se considere aceste documente ca documente interne în sensul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

În măsura în care destinatarii documentelor pretinse de o persoană care a formulat o cerere de acces la documente, în sensul regulamentului menționat, sunt state membre, organizații profesionale și societăți care participă, în calitate de experți pentru aceste din urmă două entități, la lucrările comitetului consultativ și ale grupurilor sale de lucru asupra accesului la piețele unui stat terț, și aceasta în cadrul unor reuniuni neaccesibile publicului, participarea la acest proces de asistență a Comisiei constituie un criteriu de diferențiere predefinit, a cărui îndeplinire determină calitatea de destinatar al documentelor vizate de cererea de acces. Documentele nu au fost comunicate cu titlu de informație generală, ci în cadrul unui schimb tehnic circumscris și cu unicul scop de a permite ansamblului participanților să își îndeplinească rolul de consilier pe lângă Comisie. O asemenea difuzare a documentelor de către Comisie nu poate fi considerată ca fiind destinată și de natură a aduce aceste documente la cunoștința publicului, adică unui ansamblu nedeterminat de persoane avute în vedere în mod general și abstract. Nu este însă asimilabil publicului ansamblul constituit de destinatarii putativi ai documentelor pretinse, respectiv membrii organizațiilor profesionale care participă la lucrările comitetului și ale grupurilor de lucru asupra accesului la piețe. Membrii respectivi reprezintă de asemenea un grup specific de persoane, definit pe baza unui criteriu predeterminat, în speță apartenența la o asociație profesională a cărei expertiză este necesară în cadrul unui proces de asistență a Comisiei în vederea determinării unei strategii de acces la piețele unui stat terț.

Pe de altă parte, formulările privind punerea la dispoziție „directă” a documentelor sau caracterul lor „ușor accesibil”, utilizate la articolul 10 și la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât caracterizează situații în care dreptul de acces al „publicului” este asigurat în mod activ de instituții, nu acoperă abordarea selectivă adoptată de Comisie în comunicarea documentelor.

(a se vedea punctele 31-33, 35-37, 39, 40 și 42-44)

2.      Deși calificarea unui document drept document sensibil, în sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, îl supune unui tratament special, ea nu poate, în sine, să justifice aplicarea motivelor de refuz prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat. Atunci când un asemenea document face obiectul unei cereri de acces, prejudiciul cauzat prin divulgarea sa se apreciază ca pentru orice alt document, și anume, în principiu, pornind de la o examinare concretă a conținutului său. În mod corelativ, faptul că una dintre mențiunile vizate la articolul 9 alineatul (1) din regulamentul amintit nu figurează pe documentele solicitate nu este suficient pentru a exclude aplicarea excepțiilor prevăzute la articolul 4 din acest regulament, cu riscul de a lipsi de efect util această dispoziție și de a aduce atingere intereselor protejate de ea.

(a se vedea punctele 52 și 53)

3.      Nu se pot deduce, în principiu, consecințe juridice din abținerea unei instituții decât atunci când acestea sunt expres prevăzute de dreptul Uniunii. În domeniul accesului la documente, tăcerea unei instituții este luată în considerare doar la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, privind soluționarea cererilor de confirmare. Deși nu se poate, așadar, deduce dintr‑o simplă abținere a Comisiei o renunțare implicită la orice limită în difuzarea documentelor vizate în cererea de acces, situația ar fi diferită în ipoteza unei indicații explicite în acest sens care să emane de la această instituție. În această privință, o autorizare a comunicării nu poate fi calificată drept renunțare explicită la orice limită în difuzarea scrisorii sau a informațiilor conținute în aceasta, unica constatare care ar fi permis să se considere că un document făcea în mod veritabil parte din domeniul public și că, așadar, era accesibil oricărei persoane sau întreprinderi interesate.

(a se vedea punctele 57, 58, 60 și 63)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 72, 73 și 75-77)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 85)