Cauza T‑161/18
Anthony Braesch și alții
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 24 februarie 2021
„Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Ajutor pentru restructurarea preventivă a Banca Monte dei Paschi di Siena – Faza preliminară de examinare – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Excepție de inadmisibilitate – Calitatea de parte în cauză – Interesul de a exercita acțiunea – Calitate procesuală activă – Admisibilitate”
1. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Parte în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Noțiune – Deținători de obligațiuni care invocă o pierdere economică substanțială rezultată din măsurile de ajutor – Includere – Condiție
[art. 108 alin. (2) TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h)]
(a se vedea punctele 35-41)
2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Apreciere la momentul introducerii acțiunii – Acțiune care poate aduce un beneficiu reclamantului – Sarcina probei
[art. 107 alin. (3) lit. (b), art. 108 alin. (2) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h)]
(a se vedea punctele 45, 46 și 51)
3. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Anulare a actului atacat care poate aduce un beneficiu reclamantului în cadrul unei acțiuni în fața instanțelor naționale – Admisibilitate – Posibilitatea instanței Uniunii de a aprecia probabilitatea temeiniciei acțiunii în fața instanței naționale – Excludere
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 47, 48, 52 și 53)
4. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune formulată de părțile în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Acțiune prin care se vizează protecția drepturilor procedurale ale părților în cauză – Admisibilitate – Motive care pot fi invocate
[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h), art. 4 alin. (3) și (4) și art. 6 alin. (1); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului]
(a se vedea punctele 59-64)
Rezumat
În anul 2008, banca italiană Banca Monte dei Paschi di Siena (denumită în continuare „BMPS”) a procedat la o majorare de capital de 950 de milioane de euro, subscrisă în totalitate de J. P. Morgan Securities Ltd (denumită în continuare „JPM”) în temeiul unor contracte încheiate între acestea (denumite în continuare „contractele FRESH”). JPM a obținut fondurile necesare pentru finanțarea acestei operațiuni de la Mitsubishi UFJ Investor Services & Banking (Luxemburg) SA (denumită în continuare „MUFJ”), care a emis, în acest scop, obligații denumite FRESH în cuantum de un miliard de euro. La rândul lor, deținătorii acestor obligațiuni percep redevențe sub formă de cupoane care le sunt transmise de MUFJ.
La sfârșitul anului 2016, BMPS a introdus o cerere de sprijin financiar public excepțional sub forma unei recapitalizări preventive în temeiul legislației italiene. În urma acestei cereri, autoritățile italiene au notificat Comisiei Europene un ajutor pentru recapitalizarea BMPS în valoare de 5,4 miliarde de euro. Acest ajutor trebuia să se adauge unui ajutor individual sub formă de lichidități de 15 miliarde de euro în favoarea BMPS, pe care Comisia îl aprobase temporar printr‑o decizie din 29 decembrie 2016.
Prin Decizia din 4 iulie 2017, Comisia a aprobat, la încheierea fazei preliminare de examinare, atât ajutorul sub formă de lichidități de 15 miliarde de euro în favoarea BMPS, cât și ajutorul pentru recapitalizarea preventivă a acesteia în valoare de 5,4 miliarde de euro (denumită în continuare „decizia de a nu ridica obiecții”). Aceste măsuri de ajutor, însoțite de un plan de restructurare și de angajamentele propuse de autoritățile italiene, au fost considerate ajutoare de stat compatibile cu piața internă(1) pentru motive de stabilitate financiară.
Întrucât au apreciat că anularea contractelor FRESH decurgea din planul de restructurare care însoțea măsurile de ajutor și că au suferit o pierdere economică substanțială ca urmare a acestei anulări, deținătorii obligațiunilor FRESH (denumiți în continuare „reclamanții”) au formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei Comisiei de a nu ridica obiecții. Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate pentru motivul că reclamanții nu au nici interesul de a exercita acțiunea, nici calitate procesuală activă în sensul articolului 263 TFUE.
Excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie este respinsă de Camera a treia extinsă a Tribunalului. În hotărârea sa, aceasta trebuie să aplice, în acest context factual inedit, jurisprudența prin care se stabilesc condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în anulare introduse de persoane interesate împotriva unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții împotriva unui ajutor notificat.
Aprecierea Tribunalului
Având în vedere că acțiunea în anulare vizează o decizie a Comisiei de a nu ridica obiecții în sensul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE(2), Tribunalul arată mai întâi că atât interesul reclamanților de a exercita acțiunea, cât și calitatea lor procesuală activă de a exercita o acțiune în anulare împotriva acestei decizii depind de calificarea lor drept „părți în cauză” care pot participa la procedura oficială de investigare a ajutoarelor de stat.
Regulamentul de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE(3) definește noțiunea de „persoană interesată”, sinonimă cu cea de parte în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE, ca însemnând între altele orice persoană, întreprindere sau asociere de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor. Având în vedere că această noțiune primește o interpretare largă în jurisprudență, ea este susceptibilă să includă orice persoană în măsură să demonstreze că acordarea unui ajutor de stat riscă să aibă un efect concret asupra situației sale.
Din această perspectivă, Tribunalul consideră că reclamanții au demonstrat corespunzător cerințelor legale că acordarea măsurilor de ajutor în cauză și, prin urmare, adoptarea deciziei de a nu ridica obiecții riscă să aibă o incidență concretă asupra situației lor, astfel încât trebuie să fie calificate drept persoane interesate. În această privință, Tribunalul subliniază că angajamentele autorităților italiene privind planul de restructurare, care ar fi determinat, potrivit reclamanților, o pierdere economică importantă pentru deținătorii obligațiunilor FRESH, fac parte integrantă din măsurile de ajutor notificate, astfel încât decizia de a nu ridica obiecții privește aceste măsuri și aceste angajamente în ansamblul lor. Întrucât decizia respectivă a autorizat punerea în aplicare a măsurilor de ajutor menționate, făcând în același timp obligatorii angajamentele în discuție, situația reclamanților este în mod necesar afectată de toate aceste elemente și ei nu își pot apăra interesele decât solicitând anularea în totalitate a deciziei amintite.
În continuare, Tribunalul analizează interesul de a exercita acțiunea, precum și calitatea procesuală activă a reclamanților de a introduce o acțiune împotriva deciziei de a nu ridica obiecții.
În primul rând, Tribunalul afirmă că, în calitate de persoane interesate, reclamanții au un interes de a exercita o acțiune în anularea deciziei de a nu ridica obiecții, al cărei conținut este strâns legat de angajamentele autorităților italiene referitoare la planul de restructurare a BMPS. Astfel, anularea sa poate să le aducă un beneficiu, în măsura în care ar conduce la deschiderea procedurii oficiale de investigare, în cadrul căreia reclamanții ar avea posibilitatea de a formula observații și de a influența astfel aprecierea Comisiei privind compatibilitatea măsurilor de ajutor notificate cu piața internă. Pe de altă parte, anularea deciziei de a nu ridica obiecții ar putea afecta rezultatul acțiunii introduse de reclamanți la instanțele luxemburgheze împotriva rezilierii contractelor FRESH.
În al doilea rând, Tribunalul apreciază că reclamanții au de asemenea calitatea procesuală activă de a formula o acțiune în anularea deciziei de a nu ridica obiecții, în măsura în care aceasta declară măsurile de ajutor în cauză compatibile cu piața internă, fără a deschide procedura oficială de investigare. În această privință, Tribunalul arată că orice parte interesată în sensul Regulamentului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE(4) este vizată direct și individual de o astfel de decizie. Astfel, beneficiarii drepturilor procedurale prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE și de acest regulament(5) nu pot obține respectarea lor decât dacă au posibilitatea să conteste în fața instanței Uniunii decizia de a nu ridica obiecții. În consecință, calitatea specială de persoane interesate în sensul Regulamentului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE, legată de obiectul specific al acțiunii, este suficientă pentru a individualiza, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, reclamanții care contestă decizia de a nu ridica obiecții. Prin urmare, reclamanții au calitate procesuală activă.