Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof - Germania) – Frank Peterson/Google LLC, YouTube LLC, YouTube Inc., Google Germany GmbH (C‑682/18) și Elsevier Inc./Cyando AG (C‑683/18)

(Cauzele conexate C-682/18 și C-683/18)¹

[Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Drept de autor și drepturi conexe – Punerea la dispoziție și gestionarea unei platforme de partajare de materiale video sau a unei platforme de stocare-hosting și de partajare de fișiere – Răspunderea operatorului pentru încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală săvârșite de utilizatorii platformei sale – Directiva 2001/29/CE – Articolul 3 și articolul 8 alineatul (3) – Noțiunea de „comunicare publică” – Directiva 2000/31/CE – Articolele 14 și 15 – Condiții pentru a beneficia de exonerarea de răspundere – Necunoașterea unor încălcări concrete – Notificarea unor astfel de încălcări drept condiție pentru obținerea unei ordonanțe președințiale]

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Frank Peterson (C-682/18), Elsevier Inc. (C-683/18)

Pârâte: Google LLC, YouTube LLC, YouTube Inc., Google Germany GmbH (C-682/18), Cyando AG (C-683/18)

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că operatorul unei platforme de partajare de materiale video sau al unei platforme de stocare-hosting și de partajare de fișiere, pe care utilizatorii pot pune în mod nelegal la dispoziția publicului conținuturi protejate, nu realizează o „comunicare publică” a acestora în sensul dispoziției menționate, cu excepția cazului în care acesta contribuie, dincolo de simpla punere la dispoziție a platformei, la permiterea accesului public la asemenea conținuturi cu încălcarea dreptului de autor. Aceasta este situația în special atunci când acest operator are cunoștință în mod concret despre punerea la dispoziție ilicită a unui conținut protejat pe platforma sa și nu îl șterge sau nu blochează prompt accesul la acesta ori atunci când operatorul respectiv, în pofida faptului că știe sau ar trebui să știe că, în general, sunt puse la dispoziția publicului conținuturi protejate în mod nelegal prin intermediul platformei sale de utilizatorii acesteia, se abține să pună în aplicare măsurile tehnice adecvate care sunt de așteptat din partea unui operator obișnuit de diligent în situația sa pentru a contracara în mod credibil și eficient încălcările dreptului de autor pe platforma sa sau atunci când participă la selectarea de conținuturi protejate comunicate public în mod nelegal, furnizează pe platforma sa instrumente destinate în mod specific partajării ilicite a unor asemenea conținuturi ori promovează cu bună știință astfel de partajări, ceea ce poate fi confirmat de împrejurarea că operatorul a adoptat un model economic care încurajează utilizatorii platformei sale să realizeze în mod nelegal comunicarea publică a unor conținuturi protejate pe aceasta.

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că activitatea operatorului unei platforme de partajare de materiale video sau a unei platforme de stocare-hosting și de partajare de fișiere intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, cu condiția ca acest operator să nu joace un rol activ de natură să îi confere o cunoaștere sau un control al conținuturilor încărcate pe platforma sa.

Articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că, pentru a fi exclus, în temeiul acestei dispoziții, de la beneficiul exonerării de răspundere prevăzute la acest articol 14 alineatul (1), un astfel de operator trebuie să aibă cunoștință despre acțiunile ilicite concrete ale utilizatorilor săi, aferente unor conținuturi protejate care au fost încărcate pe platforma sa.

Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în temeiul dreptului național, titularul unui drept de autor sau al unui drept conex să poată obține o ordonanță președințială împotriva intermediarului al cărui serviciu a fost utilizat de un terț pentru a încălca dreptul său, fără ca acest intermediar să fi avut cunoștință despre aceasta în sensul articolului 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/31, numai dacă, înainte de inițierea procedurii judiciare, această încălcare a fost notificată prealabil intermediarului menționat, iar acesta nu a intervenit prompt pentru a elimina conținutul în discuție sau pentru a bloca accesul la acesta și pentru a asigura că nu se produc din nou astfel de încălcări. Revine însă instanțelor naționale sarcina de a se asigura, în aplicarea unei astfel de condiții, că aceasta nu conduce la întârzierea încetării efective a încălcării astfel încât să îi cauzeze prejudicii disproporționate acestui titular.

____________

¹     JO C 82, 4.3.2019.