HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
13 decembrie 2007
Cauzele conexate F‑51/05 și F‑18/06
Tineke Duyster
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Limbi – Admisibilitate – Decizie care lezează – Inexistență – Concediu pentru creșterea copilului – Cerere de amânare a datei de început a concediului pentru creșterea copilului – Incidența unui concediu medical”
Obiectul: Acțiuni introduse în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Duyster solicită în special: în cauza F‑51/05, în primul rând, anularea a trei decizii ale Comisiei, respectiv a deciziei din 22 octombrie 2004 prin care i s‑a acordat un concediu pentru creșterea copilului pentru perioada 1 noiembrie 2004-30 aprilie 2005 inclusiv, a deciziei din 30 noiembrie 2004 prin care i s‑a refuzat cererea de amânare/retragere a concediului pentru creșterea copilului și a fișei de salarizare din luna noiembrie 2004, în al doilea rând, constatarea posibilității reclamantei de a solicita în continuare concediul pentru creșterea copilului pentru fiul său, în al treilea rând, plata a diferite sume drept daune interese, în special cu titlu de reparare a prejudiciului rezultat din starea de incertitudine în care s‑ar fi aflat cu privire la statutul său de funcționar și a prejudiciilor morale care decurg din această incertitudine, iar în cauza F‑18/06, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 17 noiembrie 2005 de stabilire a datei de început a concediului său pentru creșterea copilului la 8 noiembrie 2004, pe de altă parte, acordarea de daune interese, în special pentru repararea prejudiciilor materiale și morale produse prin decizia menționată
Decizia: Respinge acțiunile. Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și o treime din cheltuielile de judecată ale reclamantei. Reclamanta suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Obligația de solicitudine ce revine administrației
(art. 21 al treilea paragraf CE)
2. Funcționari – Acțiuni – Act care lezează – Noțiune
(Statutul funcționarilor, art. 91)
3. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Motivarea unei decizii – Excludere
(art. 230 CE)
4. Procedură – Excepție de litispendență
5. Funcționari – Concedii – Concediu pentru creșterea copilului – Retragerea cererii – Condiții
(Statutul funcționarilor, art. 42a)
6. Funcționari – Concedii – Concediu pentru creșterea copilului – Întrerupere – Condiții
(Statutul funcționarilor, art. 42a)
1. În temeiul obligației de solicitudine a instituțiilor, acestora le revine obligația de a adresa unui funcționar o decizie individuală formulată într‑o limbă pe care acesta o cunoaște în mod aprofundat, având în vedere că administrația are obligația de a se asigura că funcționarii pot lua cunoștință în mod efectiv și cu ușurință de actele administrative care îi privesc în mod individual.
Cu toate acestea, nu se poate deduce din articolul 21 al treilea paragraf CE că orice decizie adresată de o instituție comunitară unuia dintre funcționarii săi ar trebui redactată în limba maternă a acestui funcționar. Astfel, referințele din tratat la folosirea limbilor în Uniunea Europeană nu pot fi considerate drept manifestarea unui principiu general de drept comunitar care asigură fiecărui cetățean dreptul ca tot ceea ce i‑ar putea afecta interesele să fie redactat în limba sa în orice împrejurare.
(a se vedea punctele 56-58)
Trimitere la:
Curte: 9 septembrie 2003, Kik/OAPI, C‑361/01 P, Rec., p. I‑8283, punctul 82
Tribunalul de Primă Instanță: 23 martie 2000, Rudolph/Comisia, T‑197/98, RecFP, p. I‑A‑55 și II‑241, punctul 46
2. Numai actele care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și individual interesele persoanelor vizate, modificând, în mod distinct, situația lor juridică, pot fi considerate acte care le lezează.
În plus, anumite acte, chiar dacă nu afectează interesele materiale sau rangul funcționarului în cauză, ținând cont de natura funcției în cauză și de circumstanțe, pot fi considerate acte care lezează dacă aduc atingere intereselor nepatrimoniale sau perspectivelor persoanei interesate. Elementul esențial al unui act care lezează este că actul afectează interesele unei persoane, respectiv este susceptibil să lezeze interesele acestei persoane, în special în raport cu cererea introdusă de aceasta. Prin rezultatul său, acțiunea trebuie să poată aduce un beneficiu părții care a introdus‑o.
(a se vedea punctele 78-80)
Trimitere la:
Curte: 27 iunie 1973, Kley/Comisia, 35/72, Rec., p. 679, punctele 4 și 5; 29 octombrie 1981, Arning/Comisia, 125/80, Rec., p. 2539, punctul 17; 3 decembrie 1992, Moat/Comisia, C‑32/92 P, Rec., p. I‑6379, punctul 9; 10 ianuarie 2006, Comisia/Alvarez Moreno, C‑373/04 P, Rec., p. I‑1, punctul 42
3. Aprecierile formulate în motivarea unei decizii nu sunt susceptibile să facă, în sine, obiectul unei acțiuni în anulare și nu pot fi supuse controlului de legalitate al instanței comunitare decât în măsura în care, în calitate de elemente ale motivării unui act cauzator de prejudiciu, constituie fundamentul necesar al părții dispozitive a acestui act sau dacă această motivare este susceptibilă, cel puțin, să modifice în esență ceea ce s‑a hotărât în partea dispozitivă a actului în cauză.
(a se vedea punctul 84)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 aprilie 2007, EnBW Energie Baden‑Württemberg/Comisia, T‑387/04, Rep., p. II‑1195, punctul 127 și jurisprudența citată
4. O acțiune care implică aceleași părți, care are aceleași obiective și care se întemeiază pe aceleași motive ca o acțiune introdusă anterior trebuie respinsă ca inadmisibilă.
(a se vedea punctele 94 și 102)
Trimitere la:
Curte: 19 septembrie 1985, Hoogovens Groep/Comisia, 172/83 și 226/83, Rec., p. 2831, punctul 9; 22 septembrie 1988, Franța/Parlamentul European, 358/85 și 51/86, Rec., p. 4821, punctul 12
Tribunalul de Primă Instanță: 14 iunie 2007, Landtag Schleswig‑Holstein/Comisia, T‑68/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 16
5. O cerere de concediu pentru creșterea copilului poate fi retrasă unilateral de către funcționar, dar numai într‑un termen rezonabil și, în orice caz, nu după data la care decizia privind această cerere a fost notificată sau, cel mult, până la data la care funcționarul vizat a luat cunoștință de această decizie.
(a se vedea punctul 139)
6. Articolul 2 alineatul (4) din Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 42a din Statutul funcționarilor, adoptate de Comisie, potrivit căruia, la cererea persoanei interesate, autoritatea împuternicită să facă numiri poate anula decizia de acordare a unui concediu pentru creșterea copilului, trebuie interpretat în sensul că permite de asemenea o întrerupere temporară a concediului pentru creșterea copilului.
Precizarea potrivit căreia autoritatea împuternicită să facă numiri „poate” anula concediul, în temeiul articolului menționat, și, prin urmare, nu este obligată să dea curs tuturor cererilor de anulare sau de întrerupere conduce la concluzia că orice decizie luată în acest sens de autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să se întemeieze pe motive legitime, invocate de funcționar, ținând seama de scopurile concediului pentru creșterea copilului, și să rezulte din punerea în balanță a intereselor acestuia și a celor ale instituției.
Totuși, marja de apreciere de care dispune administrația este redusă atunci când persoana interesată care beneficiază de un concediu pentru creșterea copilului dovedește, în cererea sa de întrerupere a concediului, că evenimente ulterioare acordării acestui concediu o pun în mod incontestabil în imposibilitatea de a se ocupa de copil în condițiile avute inițial în vedere. Această ipoteză este aplicabilă în special atunci când funcționarul este afectat de o boală a cărei gravitate sau ale cărei caracteristici îl pun într‑o astfel de imposibilitate.
(a se vedea punctele 163, 167, 169 și 170)
Trimitere la:
Curte: 20 septembrie 2007, Kiiski, C‑116/06, Rep., p. I‑7643, punctul 38