Ordonanța Tribunalului (Camera întâi) din 27 noiembrie 2012 – ADEDY și alții/Consiliul

(Cauza T‑215/11)

„Acțiune în anulare – Decizie adresată unui stat membru în vederea remedierii unei situații de deficit excesiv – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”

1.                     Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Decizie a Consiliului prin care se notifică unui stat membru să ia măsuri pentru remedierea unei situații de deficit excesiv – Acțiune introdusă de o confederație sindicală, precum și de membri ai acestei confederații – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate (art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1467/97 al Consiliului, art. 5) (a se vedea punctele 62-67 și 79-100)

2.                     Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Acte care necesită măsuri naționale de aplicare – Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a utiliza calea trimiterii preliminare în aprecierea validităţii – Obligația statelor membre de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă – Introducerea acțiunii în anulare în fața instanței Uniunii în cazul lipsei unor căi de atac în fața instanței naționale – Excludere [(art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, art. 263 TFUE, 267 TFUE și art. 277 TFUE)] (a se vedea punctele 101-105)

Obiectul

Anularea Deciziei 2011/57/UE a Consiliului din 20 decembrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/320/UE adresate Greciei în vederea consolidării și a aprofundării supravegherii fiscale și de notificare a Greciei să ia măsuri de reducere a deficitului considerate necesare pentru remedierea situației de deficit excesiv (JO L 26, p. 15)

Dispozitivul

1) Respinge acțiunea.

2) Anotati Dioikisi Enoseon Dimosion Ypallilon (ADEDY), domnul Spyridon Papaspyros și domnul Ilias Iliopoulos suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.