Acțiune introdusă la 4 iunie 2012 - Eni/Comisia
(Cauza T-240/12)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Eni SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: G. Roberti și I. Perego, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
declararea acțiunii ca fiind admisibilă;
anularea actului atacat;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva scrisorii (nr. *D/2012/042026) din 23 aprilie 2012 privind cauza COMP/F/38.638 - cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - readoptare) prin care Comisia Europeană a comunicat ENI decizia sa de a redeschide procedura BR-ESBR ca urmare a Hotărârii Tribunalului din 13 iulie 2011 (cauza T-39/07, Eni/Comisia) care a anulat în parte Decizia C(2006) 5700 din 29 noiembrie 2006 adoptată în cauza COMP/F/38.638 - cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie și a redus amenda aplicată.
În susținerea acțiunii, ENI invocă un motiv unic, întemeiat pe o lipsă de competență, întrucât Comisia nu poate redeschide procedura de investigare în cauza BR-ESBR în vederea adoptării unei noi decizii prin care să impună sancțiuni.
ENI susține că, în Hotărârea din 13 iulie 2011, Tribunalul, pe lângă faptul că a dispus anularea în parte a deciziei BR-ESBR din 2006, întemeindu-se pe o apreciere incorectă de către Comisie a circumstanței agravante constând în încălcări repetate, și-a exercitat și competența de fond - în conformitate cu articolul 261 TFUE și cu Regulamentul 1/2003 - stabilind un nou cuantum al amenzii și substituind aprecierile Comisiei cu propriile aprecieri. Din această perspectivă, decizia de a redeschide procedura BR-ESBR, pe lângă faptul că încalcă principiul atribuirii competențelor și al echilibrului instituțional prevăzut la articolul 13 TFUE, este în plus contrară dreptului fundamental la un proces echitabil, consacrat la articolul 6 din CEDO și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, precum și principiului ne bis in idem, prevăzut la articolul 7 din CEDO.
În plus, ENI pretinde că, contrar celor susținute în actul atacat, Tribunalul nu a stabilit existența unui simplu viciu de formă în ceea ce privește aplicarea de către Comisie a conceptului de încălcări repetate în decizia BR-ESBR din 2006; prin urmare, Comisia nu poate invoca jurisprudența PVC II pentru a-și justifica inițiativa, care este contrară articolului 7 din CEDO și din acest punct de vedere.
În sfârșit, ENI arată că, în lumina jurisprudenței, în speță este, în orice caz, absolut exclusă orice posibilitate de a readopta o decizie de sancțioare în care să se aplice din nou conceptul de încălcări repetate.
____________1 - Hotărârea din 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C-238/99 P, C-244/99 P, C-245/99 P, C-247/99 P, C-250/99 P-C-252/99 P și C-254/99 P, Rec., p. I-8375.