HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
11 mai 2010
Cauza F‑55/09
Allan Maxwell
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Funcționari — Detașare în interesul serviciului — Concediu pentru interese personale — Cheltuieli de cazare și de școlarizare — Acțiune în despăgubiri — Răspundere pentru culpă — Îmbogățire fără justă cauză”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Maxwell solicită obligarea Comisiei la rambursarea cheltuielilor de cazare și de școlarizare pe care le‑ar fi efectuat atunci când exercita, în timpul unui concediu pentru interese personale, atribuțiile de consilier principal în cadrul unei organizații internaționale
Decizia: Respinge acțiunea reclamantului. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Cerere de anulare a deciziei precontencioase de respingere a cererii de despăgubiri — Cerere care nu prezintă un caracter autonom în raport cu concluziile referitoare la despăgubiri
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Motive
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari — Acțiune — Termene — Cerere de despăgubiri adresată unei instituții — Respectarea unui termen rezonabil — Criterii de apreciere
(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
4. Funcționari — Răspundere extracontractuală a instituțiilor — Condiții — Nelegalitate — Prejudiciu — Legătură de cauzalitate — Noțiune
5. Drept comunitar — Principii — Principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză a Comunității — Noțiune
1. Decizia unei instituții de respingere a unei cereri de despăgubiri face parte integrantă din procedura administrativă prealabilă care precedă o acțiune în răspundere introdusă în fața Tribunalului. Prin urmare, concluziile în anulare formulate de funcționar nu pot fi apreciate în mod autonom în raport cu concluziile în despăgubiri. Astfel, actul cuprinzând luarea de poziție a instituției în faza precontencioasă are ca efect numai să permită părții care ar fi suferit un prejudiciu sesizarea Tribunalului cu o cerere de despăgubiri.
(a se vedea punctul 48)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 decembrie 1997, Gill/Comisia, T‑90/95, RecFP, p. I‑A‑471 și II‑1231, punctul 45; 6 martie 2001, Ojha/Comisia, T‑77/99, RecFP, p. I‑A‑61 și II‑293, punctul 68; 5 decembrie 2002, Hoyer/Comisia, T‑209/99, RecFP, p. I‑A‑243 și II‑1211, punctul 32
2. Funcționarul care a omis să introducă în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut o acțiune în anularea unui act despre care pretinde că îl lezează nu poate, prin intermediul unei cereri de despăgubiri pentru prejudiciul produs de acest act, să repare această omisiune și să beneficieze astfel de noi termene de introducere a acțiunii.
(a se vedea punctul 65)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 29 februarie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, T‑547/93, RecFP, p. I‑A‑63 și II‑185, punctele 174 și 175
3. Revine funcționarilor sau agenților sarcina de a sesiza instituția cu orice cerere prin care urmăresc să obțină o despăgubire pentru un prejudiciu care ar fi imputabil acesteia într‑un termen rezonabil începând din momentul în care au avut cunoștință de situația de care se plâng.
Pe de altă parte, cerința termenului rezonabil trebuie apreciată în raport cu criterii precum importanța litigiului pentru persoana interesată, complexitatea cauzei, comportamentul părților și, cu titlu indicativ, referirea la termenul prevăzut la articolul 46 din Statutul Curții de Justiție, considerat ca plafon.
Un termen mai mare de șase ani între data la care funcționarul a avut cunoștință de situația de care se plânge și data la care a prezentat cererea de despăgubiri nu poate fi considerat rezonabil.
(a se vedea punctul 67)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctele 60 și 65; 26 iunie 2009, Marcuccio/Comisia, T‑114/08 P, RepFP, p. I‑B‑1‑53 și II‑B‑1‑313, punctul 25
4. Angajarea răspunderii unei instituții este supusă întrunirii mai multor condiții privind nelegalitatea comportamentului imputat instituțiilor, caracterul real al prejudiciului pretins și existența unei legături de cauzalitate între conduită și prejudiciul invocat.
Pe de altă parte, pentru admiterea unei legături de cauzalitate între nelegalitatea unui comportament imputat unei instituții și prejudiciul invocat trebuie în principiu să se facă dovada unei relații directe și sigure de la cauză la efect între greșeala săvârșită și prejudiciu.
(a se vedea punctul 69)
Trimitere la:
Curte: 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții, C‑136/92 P, Rec., p. I‑1981, punctul 42
Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 1995, Ojha/Comisia, T‑36/93, RecFP, p. I‑A‑161 și II‑497, punctul 130; 5 octombrie 2004, Sanders și alții/Comisia, T‑45/01, Rec., p. II‑3315, punctul 149; Eagle și alții/Comisia, citată anterior, punctul 148; 12 septembrie 2007, Combescot/Comisia, T‑250/04, RepFP, p. I‑A‑2‑191 și II‑A‑2‑1251, punctul 95
Tribunalul Funcției Publice: 28 aprilie 2009, Violetti și alții/Comisia, F‑5/05 și F‑7/05, RepFP, p. I‑A‑1‑83 și II‑A‑1‑473, punctul 125, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑261/09 P
5. Potrivit principiilor comune sistemelor de drept ale statelor membre, o persoană care a suferit o pierdere care sporește patrimoniul unei alte persoane fără să existe vreun temei juridic pentru această îmbogățire are, ca regulă generală, dreptul la o restituire, până la concurența acestei pierderi, din partea persoanei îmbogățite. Dat fiind că îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un izvor al unei obligații extracontractuale comun sistemelor juridice ale statelor membre, Uniunea Europeană nu poate evita aplicarea în privința sa a acelorași principii în ipoteza în care o persoană fizică sau juridică îi impută faptul că s‑a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul său.
(a se vedea punctul 95)
Trimitere la:
Curte: 16 decembrie 2008, Masdar (UK)/Comisia, C‑47/07 P, Rep., p. I‑9761, punctul 47