Cauzele T‑472/09 și T‑55/10
SP SpA
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața fier‑betonului în bare sau în rulouri – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 65 CO, după expirarea Tratatului CECO, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003 – Fixarea prețurilor și a termenelor de plată – Limitarea sau controlul producției sau vânzărilor – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Temei juridic – Abuz de putere și eludarea procedurii – Amenzi – Plafon prevăzut la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 – Acțiune în anulare – Decizie de modificare – Inadmisibilitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 9 decembrie 2014
1. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerințe similare pentru criticile invocate în susținerea unui motiv
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1)]
2. Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Dezvoltarea unui motiv invocat anterior – Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (2)]
3. Acte ale instituțiilor – Prezumție de validitate – Act inexistent – Noțiune
(art. 249 CE)
4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie de aplicare a normelor de concurență notificată fără anexele sale – Context cunoscut persoanei în cauză care îi permitea să înțeleagă întinderea măsurii luate în privința sa – Lipsa unei încălcări a obligației de motivare
(art. 15 CO și 36 CO)
5. Comisia – Principiul colegialității – Domeniu de aplicare – Decizie de aplicare a normelor de concurență notificată fără anexele sale – Încălcarea principiului colegialității – Lipsă – Elemente expuse corespunzător cerințelor legale în textul deciziei
(art. 219 CE)
6. Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Reglementare a Uniunii – Cerință de claritate și de previzibilitate – Indicare expresă a temeiului legal – Decizie a Comisiei prin care se constată, după expirarea Tratatului CECO, o încălcare a articolului 65 CO și prin care se sancționează întreprinderea în cauză – Temei juridic constituit din articolul 7 alineatul (1) și din articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003
[art. 65 alin. (1) CO; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 23 alin. (2)]
7. Înțelegeri – Înțelegeri supuse ratione materiae și ratione temporis regimului juridic al CECO – Expirarea Tratatului CECO – Continuitatea regimului de liberă concurență sub Tratatul CE – Menținerea unui control al Comisiei, care acționează în cadrul juridic al Regulamentului nr. 1/2003
[art. 65 alin. (1) CO; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului]
8. Acte ale instituțiilor – Aplicarea în timp – Norme de procedură – Norme de drept substanțial – Distincție – Expirarea Tratatului CECO – Decizie de aplicare a normelor de concurență adoptată după această expirare și vizând fapte anterioare acesteia – Principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și legalității pedepselor – Situații juridice existente înainte de expirarea Tratatului CECO – Subordonare față de regimul juridic al Tratatului CECO
[art. 65 alin. (1) CO; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (1)]
9. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Atingere adusă concurenței în sensul articolului 65 CO – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă
[art. 65 alin. (1) CO]
10. Înțelegeri – Încălcare complexă care prezintă elementele unui acord și elementele unei practici concertate – Calificare unică drept „acord și/sau practică concertată” – Admisibilitate – Consecințe în ceea ce privește obligația de motivare
[art. 15 CO și art. 65 alin. (1) CO]
11. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Prezumție de utilizare a informațiilor pentru a stabili comportamentul pe piață – Lipsa unor efecte anticoncurențiale asupra pieței – Irelevanță
[art. 65 alin. (1) CO]
12. Concurență – Procedură administrativă – Principiul bunei administrări – Cerință de imparțialitate – Consecințe în ceea ce privește aprecierea elementelor de probă
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, considerentul (37)]
13. Înțelegeri – Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial – Împrejurare care permite, în lipsa unei distanțări în raport cu deciziile adoptate, să se constate participarea la înțelegerea subsecventă – Distanțare publică – Interpretare restrictivă
[art. 65 alin. (1) CO]
14. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Mijloc de probă – Mijloace de probă scrise – Aprecierea valorii probante a unui document – Criterii – Lipsa unei parafe și a unei semnături – Irelevanță
(art. 65 CO)
15. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Noțiune – Apreciere – Imputarea unei răspunderi în sarcina unei întreprinderi pentru ansamblul încălcării – Admisibilitate
[art. 65 alin. (1) CO; art. 81 CE]
16. CECO – Prețuri – Baremuri de prețuri – Publicitate obligatorie – Compatibilitate cu interzicerea înțelegerilor
[art. 60 CO și art. 65 alin. (1) CO]
17. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Conținutul principiului – Anularea unei prime decizii a Comisiei de constatare a unei încălcări – Adoptarea unei noi decizii potrivit unui alt temei juridic și potrivit actelor pregătitoare anterioare – Admisibilitate – Obligație de efectuare a unei noi comunicări privind obiecțiunile – Lipsă
[art. 65 alin. (1), (4) și (5) CO]
18. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Întindere – Refuz de a comunica un document – Consecințe – Necesitatea de a distinge, la nivelul sarcinii probei care incumbă întreprinderii în cauză, între documentele incriminatoare și documentele dezincriminatoare
19. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cuantum maxim – Calcul – Cifră de afaceri care trebuie luată în considerare – Cifră de afaceri cumulată a tuturor societăților care constituie entitatea cu caracter economic ce acționează în calitate de întreprindere – Dizolvare a entității economice la momentul impunerii amenzii – Aplicarea plafonului în privința fiecăreia dintre societăți – Societate în lichidare – Imposibilitate de a i se aplica o amendă în lipsa stabilirii unității economice între această societate și grupul care a făcut obiectul amenzii
[Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]
20. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune împotriva unei decizii prin care se adaugă anexe la o decizie existentă fără a modifica esența acesteia – Acțiune care nu poate genera un beneficiu părții care a formulat‑o – Inadmisibilitate
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 65)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 66)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 72-74)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 78-83 și 104)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 106 și 107)
6. În cadrul ordinii juridice comunitare, instituțiile dispun doar de competențe de atribuire. Pentru acest motiv, actele comunitare menționează în preambul temeiul juridic ce împuternicește instituția respectivă să acționeze în domeniul în cauză. Alegerea temeiului juridic adecvat are o importanță de natură constituțională.
O decizie prin care Comisia constată, după expirarea Tratatului CECO, că o întreprindere a săvârșit o încălcare a articolului 65 alineatul (1) CO și îi aplică o amendă se întemeiază pe articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 în ceea ce privește constatarea încălcării și pe articolul 23 alineatul (2) din același regulament în ceea ce privește aplicarea amenzii.
(a se vedea punctele 117 și 121)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 122-138)
8. Aplicarea normelor Tratatului CE într‑un domeniu reglementat inițial de Tratatul CECO trebuie să aibă loc cu respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii în timp. În această privință, deși se presupune, în general, că normele de procedură se aplică tuturor litigiilor pendinte în momentul în care acestea intră în vigoare, normele de drept substanțial trebuie interpretate, în vederea garantării respectării principiului securității juridice și al protecției încrederii legitime, în sensul că nu au în vedere situații existente anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect.
În această perspectivă, în ceea ce privește chestiunea dispozițiilor materiale aplicabile unei situații juridice stabilite în mod definitiv anterior expirării Tratatului CECO, continuitatea ordinii juridice a Uniunii și cerințele referitoare la principiile securității juridice și protecției încrederii legitime impun aplicarea dispozițiilor materiale adoptate în temeiul Tratatului CECO la fapte care intră în sfera lor de aplicare ratione materiae și ratione temporis. În această privință, principiul legalității delictelor și pedepselor nu impune, în privința unei decizii prin care se aplică o amendă pentru încălcarea normelor de concurență, ca actul respectiv să fie nelegal nu doar la momentul săvârșirii sale, ci și la momentul sancționării sale formale.
(a se vedea punctele 140, 141 și 143-145)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 150, 151, 162, 210 și 220)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 156-160 și 167)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 163-166, 178, 181 și 269)
12. În ceea ce privește procedurile administrative desfășurate de Comisie în materia dreptului concurenței, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative are o importanță fundamentală în cazurile în care instituția în cauză dispune de o putere de apreciere. Respectarea acestor garanții este, în plus, consacrată de Regulamentul nr. 1/2003. Printre aceste garanții figurează în special obligația instituției competente de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei. Pe de altă parte, dovezile trebuie să fie apreciate în ansamblu, luând în considerare toate împrejurările de fapt pertinente.
(a se vedea punctele 184-187)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 197, 223 și 226)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 201)
15. O încălcare a articolului 81 CE și, prin analogie, a articolului 65 CO poate rezulta nu numai dintr‑un act izolat, ci și dintr‑o serie de acte sau chiar dintr‑un comportament continuu. În această privință, comportamente referitoare la fixarea prețului de bază al unui produs și la termenele de plată apar ca episoade ale punerii în aplicare a unei scheme unice care viza fixarea unui preț minim convenit, din moment ce fiecare dintre aceste comportamente se concretizează sub forma unor modalități, mai mult sau mai puțin similare în timp, prin care este fixat prețul minim convenit.
Faptul că au fost adoptate aceleași comportamente în materie de prețuri de bază, de suplimente, de termene de plată și de control sau de limitare a producției sau vânzărilor, iar aceasta timp de mulți ani, și că există, în plus, dovezi privind reuniuni de control al comportamentelor concertate arată că situația de pe piață era monitorizată în permanență și că noi inițiative erau adoptate atunci când întreprinderile implicate considerau necesar, astfel încât nu poate fi vorba despre o durată efemeră a comportamentelor în cauză.
(a se vedea punctele 211-213)
16. Prețurile cuprinse în bareme trebuie să fie fixate de fiecare întreprindere în mod independent, fără un acord, chiar tacit, între ele. Rezultă că, în cazul în care, în cadrul unei acțiuni concertate regulate, întreprinderi concurente adoptă un comportament continuu prin care se urmărește eliminarea, atât prin acorduri, cât și prin practici concertate, a incertitudinii referitoare în special la suplimentele de dimensiune pe care acestea le‑ar aplica pe piață, acest comportament ar constitui o înțelegere interzisă în sensul articolului 65 CO.
(a se vedea punctele 231-232)
17. Din moment ce o decizie a Comisiei prin care se constată încălcarea normelor de concurență prevăzute de Tratatul CECO și prin care se aplică amenzi a fost anulată ca urmare a faptului că articolul 65 alineatele (4) și (5) CO expirase și că, prin urmare, Comisia nu mai putea avea competențe în temeiul respectivelor dispoziții stinse la momentul adoptării deciziei menționate, executarea hotărârii prin care s‑a declarat această nulitate impune Comisiei să reia procedura la momentul exact la care intervenise nelegalitatea, și anume momentul adoptării deciziei anulate. În consecință, Comisia nu are, în temeiul principiului respectării dreptului la apărare, obligația de a adresa reclamantei o nouă comunicare privind obiecțiunile.
(a se vedea punctele 277 și 280)
18. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 285-288)
19. Plafonul de 10 % din cifra de afaceri totală din exercițiul financiar precedent de o întreprindere care face obiectul unei amenzi pentru încălcarea normelor de concurență, plafon stabilit de articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 drept limită a acestei amenzi, urmărește în special să protejeze întreprinderile împotriva unui nivel excesiv al amenzilor, care ar putea distruge substanța lor economică. Rezultă că plafonul nu se raportează la perioada în care au fost săvârșite încălcările, care poate să se fi încheiat de mai mulți ani la data impunerii amenzii, ci la o perioadă apropiată de acea dată. Dacă se dovedește că mai mulți destinatari constituie întreprinderea în sensul entității economice răspunzătoare pentru încălcarea sancționată, la data adoptării acestei decizii, plafonul poate fi calculat pe baza cifrei de afaceri totale a acestei întreprinderi, cu alte cuvinte a tuturor componentelor sale cumulate. În schimb, dacă această unitate economică a dispărut între timp, fiecare destinatar al deciziei are dreptul de a i se aplica în mod individual plafonul în cauză. Reiese că, în lipsa stabilirii existenței unei unități economice între o întreprindere și un grup de societăți care au făcut obiectul amenzii și atunci când această întreprindere se află, la momentul impunerii amenzii, în lichidare și, în consecință, nu înregistrează cifră de afaceri, nu i se poate aplica o amendă.
În această privință, simplul fapt că persoane care participă la capitalul unei întreprinderi sunt deopotrivă reprezentate în consiliul său de administrație, fără să dețină majoritatea în cadrul acestuia, nu poate justifica să se considere că respectivii membri au continuat să exercite o influență determinantă asupra acestei întreprinderi la momentul impunerii amenzii. De asemenea, un comunicat de presă care relevă un parteneriat strategic între acești membri și un grup de societăți nu este suficient pentru a stabili existența, la momentul adoptării deciziei prin care s‑a impus amenda, a unei influențe decisive a acestor membri asupra grupului menționat. Nu poate întemeia existența unei unități economice între două societăți nici împrejurarea, privită în mod izolat, că sediul social al uneia corespunde cu sediul administrativ al celeilalte.
(a se vedea punctele 307, 308, 317, 318, 321 și 324)
20. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 331-334)