Cauza T‑174/11

Modelo Continente Hipermercados, SA, sucursal en España

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Schemă de ajutoare care permite amortizarea fiscală a fondului comercial în cazul achiziționării unor titluri de participare străine — Decizie prin care schema de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea ajutoarelor — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Decizie a Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare — Acțiune formulată de o întreprindere care a beneficiat de un ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme, fără a fi vizată de obligația de recuperare — Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

2.      Dreptul Uniunii — Principii — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Acțiune în anulare împotriva unei decizii în materie de ajutoare de stat, declarată inadmisibilă de Tribunal — Posibilitate de a propune instanței naționale să adreseze o trimitere preliminară

1.      O întreprindere nu poate, în principiu, să introducă o acțiune în anularea unei decizii a Comisiei care interzice o schemă de ajutoare sectorială dacă nu este vizată de această decizie decât în temeiul apartenenței sale la sectorul în cauză și al calității sale de potențial beneficiar al schemei respective. Astfel, o asemenea decizie se prezintă, față de această întreprindere, ca o măsură cu aplicabilitate generală care se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice în privința unei categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract. Cu toate acestea, întrucât întreprinderea reclamantă nu este vizată de decizia în cauză numai în calitate de întreprindere aparținând sectorului avut în vedere, beneficiară în mod potențial a schemei de ajutoare, ci și în calitatea sa de beneficiar efectiv al unui ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme, a cărui recuperare a fost dispusă de Comisie, ea este vizată în mod individual de decizia menționată, iar acțiunea formulată de aceasta împotriva deciziei este admisibilă. Din această formulare, care situează obligația de recuperare pe același plan ca și calitatea de beneficiar efectiv a reclamantului, nu se poate deduce că cerința referitoare la o astfel de obligație ar fi de o importanță secundară sau ar fi superfluă.

Întrucât întreprinderea reclamantă nu a fost supusă unei obligații de restituire, aceasta nu poate fi considerată ca fiind vizată în mod individual de o asemenea decizie.

(a se vedea punctele 22, 23, 27 și 31)

2.      Uniunea este o uniune de drept, în care actele instituțiilor sale sunt supuse controlului conformității cu tratatul și cu principiile generale de drept din care fac parte drepturile fundamentale. Prin urmare, particularii trebuie să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor care le sunt conferite de ordinea juridică a Uniunii.

Atunci când Tribunalul declară inadmisibilă o acțiune în anulare formulată de o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care o schemă de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care totodată nu se dispune recuperarea ajutoarelor, nimic nu se opune ca această întreprindere să propună instanței naționale, în cadrul unor eventuale litigii în fața unei instanțe naționale, să adreseze o trimitere preliminară în temeiul articolului 267 TFUE pentru a contesta validitatea deciziei Comisiei, în măsura în care prin aceasta se constată incompatibilitatea schemei în litigiu. Într‑o astfel de ipoteză, întreprinderea nu este nicidecum lipsită de orice protecție jurisdicțională efectivă.

(a se vedea punctul 32)