Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 26 august 2021 – M.D./Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság Budapesti és Pest Megyei Regionális Igazgatósága

(Cauza C-528/21)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: M.D.

Pârâtă: Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság Budapesti és Pest Megyei Regionális Igazgatósága

Întrebările preliminare

Articolele 5 și 11 din Directiva 2008/115/CE1 și articolul 20 TFUE coroborate cu articolele 7, 20, 24 și 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a unui stat membru care extinde punerea în aplicare a unei reforme legislative inclusiv la proceduri repetate prin ordin judiciar emis în cadrul unor proceduri inițiate anterior, reformă legislativă în urma căreia un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, este supus unui regim procedural mult mai dezavantajos, până la punctul în care își pierde statutul de persoană care nu poate să facă obiectul unei returnări, nici măcar din motive de ordine publică, de siguranță publică sau de siguranță națională pe care l-a obținut în virtutea duratei șederii sale până la momentul respectiv; în continuare, i se refuză cererea de eliberare a unui permis de ședere permanentă pe baza acestei situații de fapt și din motive de securitate națională; i se retrage permisul de ședere eliberat în favoarea sa și, ulterior, i se aplică o interdicție de intrare și de ședere, fără ca împrejurările sale personale și familiale să fie examinate în vreuna dintre proceduri — în special, în acest context, faptul că are în întreținere și un cetățean maghiar minor —, decizii care au drept consecință fie întreruperea unității familiale, fie faptul că cetățenii Uniunii, membri de familie ai resortisantului unei țări terțe, printre care se numără și copilul său minor, sunt obligați să părăsească teritoriul statului membru?

Articolele 5 și 11 din Directiva 2008/115 și articolul 20 TFUE coroborate cu articolele 7 și 24 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a unui stat membru în temeiul căreia împrejurările personale și familiale ale resortisantului unei țări terțe nu sunt examinate înainte de a-i impune o interdicție de intrare și de ședere, susținând că șederea acestei persoane, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, constituie o amenințare reală, directă și gravă la adresa securității naționale a țării?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare,

Articolul 20 TFUE și articolele 5 și 13 din Directiva 2008/115 coroborate cu articolele 20 și 47 din cartă, precum și considerentul (22) al Directivei 2008/115, care impune ca prioritate obligația [de a ține seama de interesul] superior al copilului, și considerentul (24) al aceleiași directive, care impune garantarea drepturilor fundamentale și a principiilor consacrate în cartă, în sensul că, în cazul în care instanța națională constată, pe baza deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, că dreptul statului membru sau practica autorităților cu atribuții privind regimul străinilor întemeiată pe dreptul respectiv sunt contrare dreptului Uniunii, instanța în cauză poate, atunci când examinează temeiul juridic al interzicerii intrării și a șederii, să ia în considerare, ca drept dobândit al reclamantului în prezenta cauză, faptul că, în baza regimului prevăzut de a szabad mozgás és tartózkodás jogával rendelkező személyek beutazásáról és tartózkodásáról szóló 2007. évi I. törvény (Legea nr. I din 2007 privind intrarea și șederea persoanelor cu drept de liberă circulație și ședere), reclamantul a atins ceea ce era necesar pentru aplicarea articolului 42 din această lege, și anume, peste zece ani de ședere legală în Ungaria, sau, atunci când examinează temeinicia emiterii interdicției de intrare și de ședere, instanța respectivă trebuie să își bazeze luarea în considerare a împrejurărilor familiale și personale în mod direct pe articolul 5 din Directiva 2008/115 în lipsa unor norme prevăzute în acest sens de a harmadik országbeli állampolgárok beutazásáról és tartózkodásáról szóló 2007. évi II. törvény (Legea nr. II din 2007 privind intrarea și șederea resortisanților țărilor terțe)?

O practică a unui stat membru în temeiul căreia, în cadrul procedurii inițiate de un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, în exercitarea dreptului său la o cale de atac, autoritățile cu atribuții privind regimul străinilor nu execută o decizie definitivă care dispune protecția jurisdicțională imediată împotriva executării deciziei [autorităților menționate] susținând că au introdus deja în Sistemul de Informații Schengen (SIS II) o alertă referitoare la interdicția de intrare și de șederii, ceea ce a dus la situația în care resortisantul unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, nu își poate exercita în mod personal dreptul la o cale de atac și nici nu poate să intre pe teritoriul Ungariei pe durata procedurii înainte de emiterea unei decizii definitive în litigiul în cauză este conformă cu dreptul Uniunii, în special cu dreptul la o cale de atac efectivă garantat la articolul 13 din Directiva 2008/115 și cu dreptul la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă?

____________

1     Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98.)