Language of document :

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland - Irlanda) – I/Health Service Executive

(Cauza C-255/13)1

„Trimitere preliminară – Securitate socială – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatele (1) și (2) – Regulamentul (CE) nr. 987/2009 – Articolul 11 – Resortisant al unui stat membru asigurat în statul de reședință – Declanșarea unei boli grave și subite în timpul vacanței în alt stat membru – Persoană obligată să rămână în acest al doilea stat timp de unsprezece ani din cauza bolii sale și datorită disponibilității îngrijirilor medicale specializate în apropierea locuinței – Furnizarea de prestații în natură în acest al doilea stat – Noțiunile «reședință» și «ședere»”

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din procedura principală

Reclamant: I

Pârât: Health Service Executive

Obiectul

Cerere de decizie preliminară - High Court of Ireland – Interpretarea articolului 19 alineatul (1) şi a articolului 20 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 82) – Noţiunea „şedere” într-un alt stat membru decât statul membru competent – Cetăţean al unui stat membru care suferă, de 11 ani, de o afecţiune medicală gravă care s-a manifestat pentru prima dată în timpul unei vacanţe într-un al doilea stat membru – Cetăţean constrâns să rămână pe teritoriul celui de al doilea stat membru din cauza condiţiei sale medicale

Dispozitivul

Articolul 1 literele (j) și (k) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că, potrivit articolului 19 alineatul (1) sau articolului 20 alineatele (1) și (2) din acest regulament, în cazul în care un resortisant al Uniunii care avea reședința într-un prim stat membru se îmbolnăvește grav și subit în timpul vacanței într-un al doilea stat membru și este obligat să rămână timp de unsprezece ani în acest din urmă stat din cauza acestei afecțiuni și datorită disponibilității îngrijirilor medicale specializate în apropierea locuinței, el trebuie considerat ca aflându-se în situație de „ședere” în acest al doilea stat membru în măsura în care centrul obișnuit al intereselor sale se află în primul stat membru. Revine instanței naționale sarcina de a stabili centrul obișnuit al intereselor acestui resortisant efectuând o evaluare a tuturor faptelor pertinente și ținând seama de intenția sa, astfel cum reiese din aceste fapte, simpla împrejurare că respectivul resortisant a rămas în al doilea stat membru o perioadă îndelungată nefiind suficientă, în sine și ca atare, pentru a considera că are reședința în acest stat.

____________

1     JO C 189, 29.06.2013