Cauza T‑341/07

Jose Maria Sison

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului — Poziția comună 2001/931/PESC și Regulamentul (CE) nr. 2580/2001— Acțiune în anulare — Adaptarea concluziilor — Control jurisdicțional — Motivare — Condițiile aplicării unei măsuri comunitare de înghețare a fondurilor”

Sumarul hotărârii

1.      Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Întindere — Decizie de înghețare a fondurilor îndreptată împotriva anumitor persoane și entități bănuite de implicare în activități teroriste

[art. 253 CE; Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (6); Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

2.      Acțiune în anulare — Motive — Nemotivare sau insuficiența motivării — Motiv diferit de cel al legalității pe fond a actului atacat

(art. 230 CE și 253 CE)

3.      Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului — Decizie de înghețare a fondurilor

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4); Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

4.      Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului — Decizie de înghețare a fondurilor

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, considerentul (1) și art. 1 alin. (4); Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

5.      Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului — Decizie de înghețare a fondurilor

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4) și (6); Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

1.      Atât motivarea unei decizii inițiale de înghețare a fondurilor, cât și motivarea deciziilor subsecvente trebuie să privească nu numai condițiile legale de aplicare a Regulamentului nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, în special existența unei decizii naționale adoptate de către o autoritate competentă, ci și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea puterii sale de apreciere discreționare, că persoana interesată trebuie să facă obiectul unei măsuri de înghețare a fondurilor.

Pe de altă parte, reiese din articolul 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului, la care face trimitere și articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001, că deciziile subsecvente de înghețare a fondurilor trebuie să fie precedate de o reexaminare a situației persoanei interesate pentru a se asigura că menținerea sa pe lista în litigiu rămâne justificată, dacă este cazul pe baza unor noi elemente de informare sau de probă. Totuși, în cazul în care motivele unei decizii subsecvente de înghețare a fondurilor sunt, în esență, aceleași cu cele invocate cu ocazia unei decizii precedente, o simplă declarație în acest sens poate fi suficientă, în special atunci când persoana interesată este un grup sau o entitate.

În această privință, puterea de apreciere largă de care dispune Consiliul în ceea ce privește elementele care trebuie luate în considerare în vederea adoptării sau a menținerii unei măsuri de înghețare a fondurilor cuprinde și evaluarea amenințării pe care o persoană sau o entitate care a săvârșit în trecut acte de terorism continuă să o reprezinte, în pofida suspendării activităților teroriste pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă. În aceste condiții, nu se poate impune Consiliului să indice într‑un mod mai specific modul în care înghețarea fondurilor reclamantului contribuie, concret, la combaterea terorismului sau să furnizeze probe care să urmărească demonstrarea faptului că persoana interesată și‑ar putea utiliza fondurile pentru a săvârși sau a facilita în viitor săvârșirea unor acte de terorism.

(a se vedea punctele 60-62, 65 și 66)

2.      În cadrul unei acțiuni în anulare, obligația de motivare constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă fiind o componentă a legalității pe fond a actului în litigiu. Astfel, contestarea temeiniciei acestei motivări nu poate fi examinată în etapa controlului respectării obligației prevăzute la articolul 253 CE.

(a se vedea punctul 67)

3.      În cadrul adoptării unei decizii de înghețare a fondurilor în temeiul Regulamentului nr. 2580/2001 și al Poziției comune 2001/931 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului, Consiliul adresează persoanelor vizate prin această decizie expunerea de motive a acesteia. Atunci când, în această expunere de motive, Consiliul face referire la mai multe decizii naționale în legătură cu care se poate susține că au fost adoptate de autorități competente în sensul articolului 1 alineatul (4) din poziția comună menționată, iar ulterior, în memoriul său în apărare, afirmă că numai unele dintre aceste decizii naționale au fost reținute drept temei al deciziei atacate de înghețare a fondurilor, în raport cu această ultimă dispoziție, aspect confirmat în ședință, aceste explicații echivalează cu o mărturie judiciară de care trebuie să beneficieze reclamantul, din moment ce nu sunt vădit incompatibile cu textul însuși al deciziei de înghețare a fondurilor în cauză.

(a se vedea punctele 100-103)

4.      Pentru a interpreta domeniul de aplicare al unei dispoziții comunitare, este necesar să se țină seama de termenii săi, de contextul și de obiectivele sale. Având în vedere atât termenii, contextul și obiectivele dispozițiilor relevante din Poziția comună 2001/931 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului [a se vedea în special considerentul (1) al motivării Poziției comune 2001/931] și din Regulamentul nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, cât și rolul major al autorităților naționale în procesul de înghețare a fondurilor, prevăzut la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menționat, pentru a putea să fie invocată în mod valabil de Consiliu, o „decizie de inițiere a unor cercetări sau a urmăririi penale” trebuie să se înscrie în cadrul unei proceduri naționale care să vizeze direct și în principal aplicarea unei măsuri de tip preventiv sau represiv împotriva persoanei interesate, pentru combaterea terorismului și ca urmare a implicării sale în acesta. Nu îndeplinește această cerință decizia unei autorități judiciare naționale care se pronunță doar cu titlu accesoriu și incident asupra implicării posibile a persoanei interesate într‑o asemenea activitate, în cadrul unei contestații care privește, de exemplu, drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

(a se vedea punctele 110 și 111)

5.      Atunci când Consiliul are în vedere adoptarea sau menținerea, după reexaminare, a unei măsuri de înghețare a fondurilor, întemeiată pe Regulamentul nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, pe baza unei decizii naționale de „inițiere a unor cercetări sau a urmăririi penale” în privința unui act de terorism, acesta nu poate face abstracție de dezvoltările ulterioare ale acestor cercetări sau ale acestei urmăriri penale. Astfel, este posibil ca o activitate de cercetare întreprinsă de poliție sau de serviciul de siguranță să fie închisă fără a determina nicio consecință pe plan judiciar, întrucât nu a permis strângerea unor probe suficiente, sau ca o cercetare judecătorească să facă obiectul unei nepronunțări asupra fondului pentru aceleași motive. De asemenea, o decizie de urmărire penală poate determina încetarea acesteia sau o achitare pe plan penal. Ar fi inadmisibil să nu fie luate în considerare de Consiliu asemenea elemente, care fac parte din ansamblul datelor pertinente de care trebuie să se țină seama pentru aprecierea situației. A decide în mod diferit ar conduce la conferirea, în favoarea Consiliului și a statelor membre, a puterii exorbitante de a îngheța pentru o perioadă nedeterminată fondurile unei persoane, în afara oricărui control jurisdicțional și indiferent de modul de finalizare a procedurilor judiciare care au fost eventual derulate.

(a se vedea punctul 116)