Cauza T‑676/13
Italian International Film Srl
împotriva
Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA)
„Program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007) – Măsuri de susținere a distribuției transnaționale de filme europene – Cerere de propuneri în cadrul sistemului «selectiv» 2013 – Act al EACEA prin care reclamanta este informată despre respingerea candidaturii privind filmul «Only God Forgives» – Act al EACEA care confirmă refuzul, dar care conține motive noi – Competență – Repartizarea sarcinilor între Comisie și EACEA – Competență nediscreționară – Acțiune în anulare – Act atacabil – Admisibilitate – Obligația de motivare – Ghidul permanent 2012-2013 – Acord de distribuire materială sau fizică – Lipsa unei comunicări prealabile către EACEA – Ineligibilitatea candidaturii”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 4 februarie 2016
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Scrisoarea Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) prin care se menține respingerea de către Comisie a unei cereri de subvenții, dar care cuprinde motive noi – Includere
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Decizia nr. 1718/2006 a Parlamentului European și a Consiliului)
2. Acțiune în anulare – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii pur confirmative a unei decizii precedente – Inadmisibilitate – Noțiunea „decizie de confirmare”
(art. 263 TFUE)
3. Cultură – Programe ale Uniunii – Programul MEDIA – Cereri de finanțare pentru distribuția de filme – Soluționare de către Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) – Competența EACEA – Întindere – Adoptarea unei decizii, în urma unei cereri de reexaminare, întemeiate pe un motiv nereținut de Comisie în decizia sa inițială de refuz – Excludere
(Decizia nr. 1718/2006 a Parlamentului European și a Consiliului)
4. Acțiune în anulare – Motive – Necompetența instituției care a emis actul atacat – Anulare care nu poate determina decât o nouă decizie identică pe fond – Motiv inoperant
(Art. 263 TFUE)
5. Cultură – Programe ale Uniunii – Programul MEDIA – Cereri de finanțare pentru distribuția de filme – Obligația solicitantului de a furniza informații complete – Întindere
(Decizia nr. 1718/2006 a Parlamentului European și a Consiliului)
6. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Concluzii prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții – Inadmisibilitate
(art. 263 TFUE)
1. Nu este suficient ca o scrisoare să fi fost trimisă de o instituție, de un organ, de un oficiu sau de o agenție a Uniunii Europene destinatarului său, ca răspuns la o cerere formulată de acesta din urmă, pentru ca aceasta să poată fi calificată drept decizie în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, deschizând astfel calea unei acțiuni în anulare. Astfel, acțiunea în anulare poate fi formulată în raport cu toate dispozițiile adoptate de instituțiile Uniunii, indiferent de natura sau de forma lor, precum și, dacă este cazul, în condițiile și potrivit modalităților deosebite autorizate de articolul 263 al cincilea paragraf TFUE, față de dispozițiile adoptate de organele, de oficiile și de agențiile Uniunii, cu condiția ca, atunci când acțiunea este formulată de o persoană fizică sau juridică, aceste dispoziții să vizeze să producă efecte de drept obligatorii de natură să afecteze interesele sale, modificând în mod distinct situația sa juridică.
Această situație se regăsește în cazul unei scrisori a Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) prin care se menține o decizie de respingere a candidaturii unei întreprinderi la acordarea unei subvenții pentru un film, ca urmare a unei cereri de propuneri publicate în Decizia nr. 1718/2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007) atunci când, în cadrul respectivei scrisori, EACEA a depășit ceea ce poate fi considerată o simplă explicație a deciziei anterioare de respingere a Comisiei și nu s‑a limitat să pună în evidență decizia menționată, ci a luat ea însăși poziție în sensul respingerii cererii de subvenție formulate de întreprindere. O astfel de scrisoare constituie în realitate o decizie în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
(a se vedea punctele 26, 27, 32 și 34)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 35)
3. Competența Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) în materie de subvenții acordate în cadrul unei cereri de propuneri, publicată în Decizia nr. 1718/2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007), se limitează, în primul rând, la verificarea dosarului fiecărui solicitant pentru a pregăti o propunere de selecție care trebuie adoptată de Comisie în conformitate cu procedurile de comitologie, în al doilea rând, la notificarea față de beneficiari a deciziilor individuale privind acordarea unor subvenții și, în al treilea rând, la administrarea cererilor care vizează reexaminarea deciziilor privind acordarea unor subvenții.
În consecință, în împrejurări în care un candidat solicită reexaminarea unei decizii de respingere, EACEA are de ales, pentru a administra această cerere, între a se limita la clarificarea deciziei de respingere și a sesiza Comisia pentru modificarea acesteia, fie în sensul acordării unei subvenții, fie în sensul unui refuz, însă pentru alte motive decât cele reținute inițial. În această privință, EACEA nu putea avea, în niciun caz, competența de a modifica o decizie pe care nu are competența să o adopte. În consecință, atunci când, în urma unei cereri de reexaminare, EACEA formulează ea însăși un refuz bazat pe un motiv care nu a fost reținut de Comisie, aceasta își viciază ea însăși decizia prin lipsa competenței.
(a se vedea punctele 49, 51 și 53)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 54 și 65)
5. După cum rezultă din cuprinsul punctului 5.1 din ghidul permanent al programului MEDIA 2007, anexat la o cerere de propuneri care se înscrie în cadrul Deciziei nr. 1718/2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007), acordarea unei subvenții pentru distribuția unui film presupune ca solicitantul să efectueze el însuși distribuția în săli a filmului pe teritoriul vizat. Cu toate acestea, dispoziția respectivă prevede posibilitatea distribuitorului de a recurge într‑o măsură restrânsă la acorduri de subcontractare, cu condiția ca acest lucru să fie adus la cunoștința Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA). În acest context, punctul 5.1 include, în realitate, o repartizare a acordurilor de distribuție în trei categorii, care corespund acordurilor de subcontractare, acordurilor de împărțire a activității de distribuție între mai mulți operatori, precum și, respectiv, acordurilor care vizează utilizarea unor distribuitori fizici pentru servicii specifice, care nu sunt eligibile pentru subvenții. Cu toate acestea, faptul că acești distribuitori fizici nu sunt eligibili pentru subvenții nu înseamnă că acordurile care vizează recurgerea la aceștia pentru anumite servicii nu trebuie comunicate EACEA. Pe de altă parte, numai pentru a verifica existența materială a unui asemenea acord de distribuție fizică și faptul că nu depășește acest domeniu precis, orice solicitant are obligația să informeze, în măsura în care este posibil, EACEA asupra elementelor necesare examinării cererii de subvenție, inclusiv a elementelor care ar putea, din cauza unei interpretări eronate a sferei lor de aplicare, să se opună unei soluționări favorabile a cererii de subvenție.
Această interpretare se impune cu atât mai mult cu cât faptul ca un distribuitor să recurgă printr‑un contract la societăți terțe pentru a asigura o parte dintre sarcinile de distribuție constituie o excepție în raport cu principiul potrivit căruia acesta trebuie să asigure el însuși distribuirea filmului, ceea presupune că este de strictă interpretare. Interpretarea în sensul informării cât mai complete și adaptate posibil a EACEA este, în definitiv, singura compatibilă cu principiul bunei administrări și în special al bunei gestiuni financiare și al controlului utilizării mijloacelor bugetare ale Uniunii în scopurile prevăzute. Astfel, o informație incompletă sau eronată furnizată de solicitant nu poate determina EACEA să recomande Comisiei finanțarea distribuției unui film, în condițiile în care există o îndoială cu privire la aspectul dacă distribuitorul îndeplinește condițiile prevăzute de reglementarea aplicabilă.
(a se vedea punctele 56, 59, 60 și 63)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 67)