ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
28 septembrie 2015
Cauza F‑73/14
Christiana Kriscak
împotriva
Oficiului European de Poliție (Europol)
„Funcție publică – Personalul Europol – Convenția Europol – Statutul personalului Europol – Anexa 1 la Statutul personalului Europol – Lista posturilor indicate cu litere aldine care nu pot fi ocupate decât de o persoană recrutată de la serviciile competente în sensul articolului 2 alineatul (4) din Convenția Europol – Posturi limitate – Decizia Europol – Posturi care nu pot fi ocupate decât de o persoană recrutată de la autoritățile competente în sensul articolului 3 din Decizia Europol – Aplicarea RAA în cazul agenților Europol – Neprelungirea unui contract de agent temporar încheiat pe perioadă determinată – Refuzul de a acorda un contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care doamna Kriscak solicită printre altele anularea deciziei implicite a Oficiului European de Poliție (Europol) privind respingerea cererii sale de prelungire pe perioadă nedeterminată a contractului său de agent temporar încheiat pe perioadă determinată și care expira la 30 noiembrie 2013
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Oficiul European de Poliție suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte o treime din cheltuielile de judecată efectuate de doamna Kriscak. Doamna Kriscak suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Neprelungirea unui contract încheiat pe perioadă determinată – Obligația de motivare – Inexistenţă – Excepție – Decizie de respingere a cererii unui agent prin care se urmărește obținerea prelungirii contractului său încheiat pe perioadă determinată
[art. 296 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf și art. 90 alin. (1)]
2. Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Motivarea în etapa respingerii reclamației
(art. 296 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)
3. Funcționari – Agenţi ai Europol – Recrutare – Reglementare internă care limitează acordarea unor contracte încheiate pe perioadă nedeterminată unor agenți care nu ocupă un post restricționat – Posibilitatea administrației de a deroga de la aplicarea acestei norme – Inexistenţă
(Decizia 2009/371 a Consiliului, art. 3)
4. Acțiune introdusă de funcționari – Cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut – Lipsa unui răspuns din partea administrației care dă naștere unei decizii implicite de refuz – Încălcarea obligației de solicitudine – Inexistenţă
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]
5. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Neprelungirea unui contract încheiat pe perioadă determinată – Puterea de apreciere a administrației –Întindere – Obligația de a examina posibilitatea de schimbare a repartizării agentului vizat – Inexistenţă
(Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 5, punctul 1)
6. Funcționari – Agenţi ai Europol – Recrutare – Reglementare internă care limitează acordarea unor contracte pe perioadă nedeterminată la agenți care nu ocupau un post restricționat – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistenţă
[Decizia 2009/371 a Consiliului, art. 57 alin. (3)]
7. Acțiune introdusă de funcționari – Agenţi ai Europol – Interesul de a exercita acţiunea – Decizia de a nu acorda un contract de agent temporar încheiat pe perioadă nedeterminată unui agent care nu putea să beneficieze de un asemenea contract – Motiv întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Motiv inoperant
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Statutul funcționarilor, art. 91, Decizia 2009/371 a Consiliului, art. 39 alin. (4) și art. 57 alin. (3)]
8. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate – Obligarea părții care a avut câștig de cauză la plata cheltuielilor de judecată
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]
1. Deși administrația nu are obligația să motiveze propria decizie de prelungire a unui contract de agent temporar la data expirării sale, aceasta are, în schimb, obligația să motiveze decizia prin care respinge cererea unui agent prin care se urmărește prelungirea contractului său, întrucât această decizie constituie un act care lezează.
(a se vedea punctul 46)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 27 noiembrie 2012, Sipos/OAPI, F‑59/11, EU:F:2012:164, punctul 71
2. O instituție a Uniunii poate remedia o eventuală lipsă de motivare printr‑o motivare adecvată prezentată în etapa în care se răspunde la reclamație, această din urmă motivare trebuind să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația. În consecință, în ceea ce privește o decizie adoptată în mod implicit, orice motivare lipsind în mod inerent în acest caz, instituția în cauză își poate îndeplini obligația de motivare care rezultă din articolul 25 din statut și din articolul 298 TFUE arătând motivele deciziei în cauză în decizia prin care se respinge reclamația.
(a se vedea punctele 47 și 48)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 18 septembrie 2003, Lebedef și alții/Comisia, T‑221/02, EU:T:2003:239, punctul 62
Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța din 20 noiembrie 2012, Marcuccio/Comisia, T‑491/11 P, EU:T:2012:608, punctul 24
3. Rezultă din modul de redactare a reglementării privind acordarea contractelor pe perioadă nedeterminată, adoptate de consiliul de administrație al Oficiului European de Poliție (Europol), că asemenea contracte puteau să fie acordate numai unor agenți care ocupau posturi care nu figurau pe lista posturilor restricționate. Or, dacă un agent al Europol ocupă un post restricționat, acestuia nu i se poate oferi un contract pe perioadă nedeterminată și, în mod just, Europol nu a instituit o comisie pentru a examina eventuala încheiere a unui asemenea contract cu persoana interesată.
Chiar dacă Europol are posibilitatea, în temeiul articolului 3 din decizia consiliului de administrație a Europol din 7 februarie 2013, de a deroga în mod excepțional de la norma potrivit căreia un post restricționat trebuie să fie ocupat de o persoană recrutată din cadrul autorităților competente din statele membre în sensul articolului 3 din Decizia 2009/371 privind înființarea Europol, nu are totuși posibilitatea să deroge de la interdicția de a încheia un contract pe perioadă nedeterminată cu un asemenea agent.
Astfel, în cazul în care un post restricționat este ocupat printr‑o procedură de recrutare fără limitări în ceea ce privește candidații, alineatul (2) al articolului 3 din decizia consiliului de administrație din 7 februarie 2013 prevede că candidatului selectat i se poate oferi doar un contract pe perioadă determinată, care poate fi prelungit o dată tot pentru o perioadă determinată.
(a se vedea punctele 62-64)
4. Nu constituie încălcarea obligației de solicitudine faptul că administrația nu a adoptat o decizie explicită privind o cerere formulată în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut. Astfel, dispoziția menționată prevede posibilitatea administrației de a nu da un răspuns explicit, în termenul prevăzut de statut, la o asemenea cerere și existența în acest caz a unei decizii implicite, împotriva căreia poate fi depusă o reclamație. În consecință, simplul fapt că o instituție nu a dat un răspuns explicit în termenul prevăzut de statut la o cerere nu constituie, în sine, încălcarea obligației de solicitudine față de persoana interesată.
(a se vedea punctul 71)
5. Administrația se bucură de o largă putere de apreciere în materia reînnoirii contractelor și, în acest context, controlul instanței se limitează la problema dacă, având în vedere căile și mijloacele care au putut conduce administrația la aprecierea sa, aceasta s‑a menținut în limite care nu pot fi criticate și nu și‑a exercitat puterea în mod vădit eronat. În plus, obligația de solicitudine impune printre altele ca, în cazul în care se pronunță asupra situației unui agent, chiar în exercitarea unei largi puteri de apreciere, autoritatea competentă să ia în considerare ansamblul elementelor care pot să îi determine decizia; astfel, are obligația să țină cont nu numai de interesul serviciului, ci și de cel al funcționarului sau al agentului vizat. Ținând seama în special de întinderea puterii de apreciere de care dispun instituțiile în ceea ce privește evaluarea interesului serviciului, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la aspectul dacă autoritatea competentă s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a folosit în mod greșit puterea de apreciere.
În această privință, respectarea obligației de solicitudine, precum și noțiunea de interes al serviciului nu obligă administrația să examineze înainte de a decide să nu prelungească un contract de agent temporar posibilitatea de a repartiza agentul vizat într‑un alt post. Administrația nu are, așadar, obligația de a verifica, înainte de a adopta o decizie de neprelungire a unui contract de agent temporar, dacă există un alt post pe care persoana interesată ar putea fi în mod util angajată în interesul serviciului. În acest context, în ceea ce privește clauza 5 punctul 1 din acordul‑cadru privind munca pe perioadă determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70 privind acordul‑cadru CEA, UNICE și CEEP privind munca pe perioadă determinată, care are ca obiectiv prevenirea utilizării abuzive a contractelor pe perioadă determinată, nu există un drept al personalului contractant la o anumită continuitate a postului.
(a se vedea punctele 72-74 și 77)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea din 21 mai 2014, Comisia/Macchia, T‑368/12 P, EU:T:2014:266, punctul 57
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 25 iunie 2014, Molina Solano/Europol, F‑66/13, EU:F:2014:168, punctul 54
6. Principiul egalității de tratament prevede ca situațiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care astfel de tratamente, diferite sau egale după caz, sunt justificate în mod obiectiv.
În ceea ce privește un agent al Oficiului European de Poliție (Europol) care ocupă un post restrâns, acesta nu se găsește, în ceea ce privește o posibilă prelungire a contractului său, într‑o situație egală sau comparabilă cu cea a unui agent Europol care nu ocupă un post restricționat și care, în temeiul articolului 57 alineatul (3) din Decizia 2009/371 privind înființarea Europol, poate obține numai prelungirea contractului său pentru o perioadă nedeterminată.
(a se vedea punctele 79 și 80)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 28 aprilie 2009, Balieu‑Steinmetz și Noworyta/Parlamentul, F‑115/07, EU:F:2009:41, punctul 26, și Hotărârea din 25 iunie 2014, Molina Solano/Europol, F‑66/13, EU:F:2014:168, punctul 18
7. Un funcționar nu are niciun interes legitim să solicite anularea, pentru vicii de formă și în special pentru încălcarea dreptului de a fi ascultat înaintea oricărei decizii care lezează, a unei decizii în cazul în care administrația nu dispune de nicio marjă de apreciere și este obligată să acționeze în modul în care a acționat. În acest caz, când administrația are o competență nediscreționară, anularea deciziei atacate nu ar putea, odată ce acest viciu a fost rectificat, decât să permită emiterea unei decizii identice pe fond cu decizia anulată.
Situația este similară în ceea ce privește o decizie de neprelungire a unui contract pe perioadă determinată al unui agent al Oficiului European de Poliție (Europol), întrucât rezultă din interpretarea coroborată a articolului 39 alineatul (4) și a articolului 57 alineatul (3) din Decizia 2009/371 privind înființarea Europol că acesta din urmă nu putea admite cererea persoanei interesate de a‑i acorda un contract pe perioadă nedeterminată. Prin urmare, deși decizia atacată a fost adoptată fără ca persoana interesată să fi fost ascultată, ceea ce constituie o încălcare a normelor esențiale de procedură, totuși, chiar dacă Europol ar fi respectat dreptul la apărare al persoanei interesate și ar fi ascultat-o înainte de adoptarea deciziei menționate conform articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ar fi avut obligația să adopte o decizie identică pe fond cu decizia atacată, în măsura în care acesta avea competență nediscreționară.
(a se vedea punctele 86-88)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 29 aprilie 2004, Parlamentul/Reynolds, C‑111/02 P, EU:C:2004:265, punctele 59-61
8. În temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Tribunalul Funcției Publice poate obliga o parte care a avut câștig de cauză să suporte propriile cheltuieli de judecată și să suporte cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru. În această privință, suportarea cheltuielilor de judecată de către instituție poate fi justificată de lipsa de diligență a acesteia în cadrul procedurii precontencioase. Această situație se regăsește în cazul în care Oficiul European de Poliție (Europol) a lăsat să expire termenul de patru luni prevăzut la articolul 90 alineatul (1) din statut, fără să adopte o decizie explicită de respingere a cererii unui agent. Procedând astfel, Europol a lipsit persoana interesată de un răspuns motivat la cererea sa. Or, deși Europol desfășurase corect procedura precontencioasă și notificase în termenul prevăzut de statut un răspuns motivat pe care agentul l‑ar fi putut contesta ulterior printr‑o reclamație, nu se poate exclude ca agentul să se fi abținut să formuleze o acțiune în justiție.
(a se vedea punctele 97 și 99)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 5 iulie 2011, Coedo Suárez/Consiliul, F‑73/10, EU:F:2011:102, punctul 47