Cauzele conexate T‑50/06 RENV, T‑56/06 RENV, T‑60/06 RENV,
T‑62/06 RENV și T‑69/06 RENV

Irlanda și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat — Directiva 92/81/CEE — Accize aplicate uleiurilor minerale — Uleiuri minerale folosite drept combustibil în producția de alumină — Scutire de acciză — Conformitate a scutirii cu o decizie de autorizare a Consiliului în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 — Prezumție de legalitate a actelor Uniunii — Securitate juridică — Bună administrare”

Sumarul hotărârii

1.      Dreptul Uniunii — Principii — Securitate juridică — Condiții și limite — Necesitatea evitării incoerențelor la punerea în aplicare a diferitelor dispoziții de drept al Uniunii

2.      Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere a existenței unei eventuale denaturări a concurenței — Coordonare între normele din materia armonizării legislațiilor fiscale și normele din materia ajutoarelor de stat

[art. 87 CE‑89 CE și art. 93 CE; Directiva 92/81 a Consiliului, art. 8 alin. (4)]

3.      Ajutoare acordate de state — Noțiune — Acordare de avantaje imputabilă statului — Scutire de acciză autorizată de Consiliu la propunerea Comisiei în conformitate cu Directiva 92/81 — Avantaj imputabil Uniunii — Excludere

[art. 87 alin. (1) CE; Directiva 92/81 a Consiliului, art. 8 alin. (4)]

1.      Principiul securității juridice are rolul de a garanta previzibilitatea situațiilor și a raporturilor juridice aflate sub incidența dreptului Uniunii. În acest scop, este esențial ca instituțiile Uniunii să respecte intangibilitatea actelor pe care le‑au adoptat și care afectează situația juridică și materială a subiectelor de drept, astfel încât ele nu vor putea modifica aceste acte decât cu respectarea normelor de competență și de procedură. Cu toate acestea, o încălcare a principiului securității juridice nu poate fi invocată în mod util dacă subiectul de drept a cărui situație materială și juridică era afectată de actul în cauză nu a respectat condițiile formulate în acesta. Respectarea principiului securității juridice impune de asemenea ca instituțiile Uniunii să evite, în principiu, incoerențele care pot apărea în punerea în aplicare a diferitelor dispoziții de drept al Uniunii, în special în ipoteza în care aceste dispoziții vizează același obiectiv, cum ar fi o concurență nedenaturată pe piața comună.

(a se vedea punctul 62)

2.      Normele din materia armonizării legislațiilor fiscale naționale, în special cele privind accizele, enunțate la articolul 93 CE și în Directiva 92/81 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale, și normele din materia ajutoarelor de stat, prevăzute la articolele 87 CE‑89 CE, urmăresc același obiectiv, și anume, promovarea bunei funcționări a pieței interne, luptând în special împotriva denaturărilor concurenței. Având în vedere obiectivul lor comun, punerea în aplicare coerentă a acestor diferite norme impune să se considere că noțiunea de denaturare a concurenței are aceeași sferă și același sens în materia armonizării legislațiilor fiscale naționale și în materia ajutoarelor de stat. În plus, normele din materia armonizării legislațiilor fiscale naționale, în special cele privind accizele, enunțate la articolul 93 CE și în Directiva 92/81, conferă în mod expres instituțiilor Uniunii, și anume Comisiei, care propune, și Consiliului, care dispune, răspunderea aprecierii privind existența unei eventuale denaturări a concurenței pentru a autoriza sau a nu autoriza un stat membru să aplice sau să continue să aplice o scutire de acciza armonizată, în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81, sau privind existența unei eventuale concurențe neloiale sau a unei denaturări în funcționarea pieței interne care justifică reexaminarea unei autorizații eliberate deja în temeiul acestui ultim articol, conform articolului 8 alineatul (5) din Directiva 92/81. În caz de apreciere negativă în această privință, este de competența Comisiei să propună Consiliului să nu autorizeze scutirea solicitată sau, dacă este cazul, să desființeze sau să modifice autorizația de scutire deja eliberată. În cazul unei aprecieri diferite a Consiliului în această privință, Comisia poate recurge la competențele sale întemeiate pe articolul 230 CE pentru a introduce la instanța Uniunii o acțiune în anulare împotriva deciziei Consiliului de autorizare a unei scutiri sau de menținere a unei autorizații de scutire deja eliberate pentru a fi controlată lipsa obiectivă a oricărei denaturări a concurenței, a oricărei concurențe neloiale sau a oricărei denaturări în funcționarea pieței interne determinate de această scutire. Însă Comisia nu poate decide, atât timp cât este în vigoare autorizația eliberată de Consiliu, că scutirile acordate de statele membre constituie măsuri care trebuie să îi fie notificate în cadrul controlului ajutoarelor de stat, întrucât însuși faptul că Consiliul a acordat autorizația implică excluderea de către acesta a oricărei denaturări a concurenței, denaturare în absența căreia nu poate exista un ajutor interzis de tratat.

(a se vedea punctele 72 și 84‑110)

3.      Pentru ca anumite avantaje să poată fi calificate drept ajutoare în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, trebuie, printre altele, să fie imputabile unei decizii autonome și unilaterale a statelor membre vizate.

Nu aceasta este situația scutirilor de acciză acordate de anumite state membre în temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului eliberate la propunerea Comisiei în conformitate cu Directiva 92/81 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de acestea. Avantajele menționate trebuie imputate Uniunii, care, prin intermediul uneia dintre instituțiile sale, a autorizat statele membre vizate să continue să aplice scutirile în considerarea faptului că, printre altele, aceste scutiri nu determinau denaturări ale concurenței.

În consecință, atât timp cât deciziile de autorizare ale Consiliului erau în vigoare și nu fuseseră nici modificate de Consiliu, nici anulate de instanța Uniunii, Comisia nu putea, nici chiar în exercitarea competențelor cvasiexclusive întemeiate pe articolele 87 CE și 88 CE, să califice scutirile în litigiu drept ajutoare de stat, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. În plus, în măsura în care obligațiile procedurale prevăzute la articolul 88 CE decurgeau din calificarea măsurilor vizate drept ajutoare de stat, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, Comisia nu putea critica în mod întemeiat statele membre vizate pentru motivul că nu i‑au notificat scutirile în litigiu pe care le acordaseră în temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului și cu respectarea condițiilor stabilite de acestea.

(a se vedea punctele 74, 98 și 99)