HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

3 decembrie 2014

Cauza F‑109/13

DG

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA)

„Funcție publică – Agent temporar – Rezilierea contractului – Lipsa motivării – Nerespectarea procedurii de notare – Eroare vădită de apreciere”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care DG solicită, pe de o parte, anularea deciziei Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) din 31 ianuarie 2013 prin care contractul său de angajare a fost reziliat și, pe de altă parte, reintegrarea sa în muncă și plata unor prestații pecuniare de la data încetării efective a contractului până la data reintegrării, precum și despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care consideră că l‑a suferit.

Decizia:      Respinge acțiunea. DG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor.

Sumar

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Abuz de putere – Noțiune – Sarcina și administrarea probelor

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Eroare vădită de apreciere – Noțiune – Sarcina probei

3.      Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Puterea de apreciere a administrației – Obligația de solicitudine care incumbă administrației – Întindere – Obligația de examinare a posibilității de reafectare a agentului vizat – Lipsă

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c) pct. (i)]

1.      Nu există abuz de putere decât în prezența unor indicii obiective, pertinente și concordante care permit să se demonstreze că actul atacat urmărea un alt scop decât acela care i‑a fost stabilit în temeiul dispozițiilor statutare aplicabile.

În această privință, nu este suficient ca reclamantul să invoce anumite fapte în susținerea pretențiilor sale; el trebuie, în plus, să furnizeze indicii suficient de precise, obiective și concordante de natură să susțină veracitatea pretențiilor sale sau cel puțin verosimilitatea lor, în lipsa cărora exactitatea materială a afirmațiilor părții adverse nu ar putea fi pusă în discuție.

(a se vedea punctele 31 și 32)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Skareby/Comisia, F‑46/06, EU:F:2008:26, punctele 156 și 157

2.      O eroare poate fi calificată drept vădită numai atunci când poate fi detectată cu ușurință pe baza criteriilor de care legiuitorul a înțeles să condiționeze exercitarea de către administrație a largii sale puteri de apreciere. În consecință, pentru a stabili dacă a fost săvârșită o eroare vădită la aprecierea faptelor, de natură să justifice anularea unei decizii, elementele de probă pe care reclamantul are obligația să le aducă trebuie să fie suficiente pentru a lipsi de plauzibilitate aprecierea faptelor reținută de administrație în decizia sa. Cu alte cuvinte, motivul întemeiat pe o eroare vădită trebuie respins dacă, în pofida elementelor prezentate de reclamant, aprecierea contestată poate fi totuși considerată adevărată sau valabilă.

(a se vedea punctul 44)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea AJ/Comisia, F‑80/10, EU:F:2011:172, punctele 34 și 35, Hotărârea Eklund/Comisia, F‑57/11, EU:F:2012:145, punctul 51, și Ordonanța Mészáros/Comisia, F‑22/13, EU:F:2014:189, punctul 52

3.      În ceea ce privește rezilierea contractului pe durată nedeterminată al unui agent temporar, autoritatea competentă dispune, în conformitate cu articolul 47 litera (c) punctul (i) din Regimul aplicabil celorlalți agenți și dacă respectă preavizul prevăzut în contract, de o largă putere de apreciere, controlul instanței Uniunii trebuind, prin urmare, să se limiteze la verificarea absenței unei erori vădite sau a unui abuz de putere.

În această privință, respectarea obligației de solicitudine nu poate justifica o interpretare a articolului 47 litera (c) punctul (i) din regimul menționat potrivit căreia autoritatea competentă trebuie să examineze, anterior concedierii unui agent angajat pe baza unui contract pe durată nedeterminată, dacă agentul respectiv nu poate fi reafectat unui alt post existent sau care ar trebui creat în viitorul apropiat.

(a se vedea punctele 56 și 57)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea ETF/Landgren, T‑404/06 P, EU:T:2009:313, punctul 162 și jurisprudența citată

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea ETF/Schuerings, T‑107/11 P, EU:T:2013:624, punctul 81, și Hotărârea Comisia/Macchia, T‑368/12 P, EU:T:2014:266, punctul 57