Cauza C‑460/18 P
HK
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 decembrie 2019
„Recurs – Funcție publică – Statutul funcționarilor Uniunii Europene – Articolul 1d – Articolul 17 primul paragraf din anexa VIII – Pensie de urmaș – Condiții de acordare – Noțiunea de «soț supraviețuitor» al unui funcționar al Uniunii – Căsătorie și uniune consensuală – Concubinaj – Principiul nediscriminării – Situație comparabilă – Absență – Condiție de vechime a căsătoriei – Combaterea fraudei – Justificare”
1. Procedură jurisdicțională – Motivarea hotărârilor – Conținut
(Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)
(a se vedea punctele 38 și 50-53)
2. Funcționari – Pensii – Pensie de urmaș – Condiții de acordare – Căsătorie – Asimilare a uniunii consensuale înregistrate cu căsătoria, cu anumite condiții – Asimilare a concubinajului cu căsătoria – Excludere
[Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (1) al doilea paragraf, anexa VII, art. 1 alin. (2) lit. (c), și anexa VIII, art. 17 primul paragraf]
(a se vedea punctele 68-78)
3. Funcționari – Egalitate de tratament – Pensie de urmaș – Concubinaj și căsătorie – Situații necomparabile
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 1d și anexa VIII, art. 17 primul paragraf; Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2]
(a se vedea punctele 84 și 85)
4. Funcționari – Pensie de urmaș – Condiții de acordare – Căsătorie – Durata minimă a căsătoriei – Condiție nediscriminatorie care servește luptei împotriva abuzurilor și a fraudei
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 1d și anexa VIII, art. 17 primul paragraf; Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2]
(a se vedea punctele 89 și 90)
5. Acțiune introdusă de funcționari – Cerere de despăgubire legată de o acțiune în anulare – Respingere a cererii de anulare care determină respingerea cererii de despăgubire
(Statutul funcționarilor, art. 91)
(a se vedea punctul 93)
Rezumat
Curtea confirmă că soțul supraviețuitor al unei funcționare a Uniunii Europene trebuie să fi fost unit prin căsătorie cu aceasta cel puțin un an sau, în anumite condiții, prin uniune consensuală înregistrată, pentru a beneficia de o pensie de urmaș
În Hotărârea HK/Comisia (C‑460/18 P), pronunțată la 19 decembrie 2019, Curtea a anulat Hotărârea Tribunalului din 3 mai 2018, HK/Comisia(1), și, pronunțându‑se definitiv asupra litigiului, a respins atât acțiunea în anulare introdusă de reclamant împotriva deciziei Comisiei Europene prin care i se refuză beneficiul unei pensii de urmaș în calitate de soț supraviețuitor al unui funcționar, cât și acțiunea sa în despăgubire pentru prejudiciile material și moral pe care pretinde că le‑a suferit.
Această cauză privește cererea reclamantului de a putea beneficia de pensia de urmaș în calitate de soț supraviețuitor al unei funcționare a Comisiei Europene decedate la 11 aprilie 2015, cu care a fost căsătorit din 9 mai 2014. Cuplul trăia deja în concubinaj din 1994. Reclamantul a primit regulat bani de la partenera sa din cauza unor probleme de sănătate care îl împiedicau să lucreze sau să urmeze formări.
Mai întâi, Curtea a anulat hotărârea Tribunalului de respingere a acțiunii reclamantului, pentru motivul că Tribunalul și‑a încălcat obligația de motivare. În această privință, Curtea a precizat că motivarea hotărârii atacate nu menționa în mod clar și inteligibil raționamentul Tribunalului în ceea ce privește determinarea persoanelor care pot beneficia de acordarea unei pensii de urmaș în temeiul articolului 17 primul paragraf din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), ceea ce prezenta importanță pentru problema caracterului comparabil al situațiilor puse în balanță în scopul examinării conformității dispoziției statutare menționate cu principiul general al nediscriminării.
Considerând cauza ca fiind în stare de judecată, Curtea a estimat în continuare că Comisia a putut să refuze în mod întemeiat beneficiul pensiei de urmaș în favoarea reclamantului, pentru motivul că acesta nu îndeplinea condiția referitoare la durata minimă de un an de căsătorie cu funcționara decedată, impusă de articolul 17 primul paragraf din anexa VIII la statut.
Curtea a arătat că nici faptul că dispoziția menționată exclude din domeniul său de aplicare concubinii, nici faptul că impune o astfel de durată minimă a căsătoriei pentru ca soțul supraviețuitor să beneficieze de pensia de urmaș nu erau vădit inadecvate în raport cu obiectivul pensiei de urmaș și nu încălcau nici principiul general al nediscriminării.
În opinia Curții, dreptul la pensie de urmaș nu este legat de o eventuală dependență financiară a soțului față de defunct. În schimb, beneficiarul acestei pensii trebuie să fi fost unit cu funcționarul decedat în cadrul unei relații civile care a dat naștere unui ansamblu de drepturi și de obligații între ei, cum ar fi căsătoria sau, în anumite condiții, uniunea consensuală înregistrată.
Curtea a precizat că printre aceste condiții figura și cerința ca partenerul supraviețuitor să furnizeze un document oficial, recunoscut ca atare de un stat membru sau de orice autoritate competentă a unui stat membru, care să le ateste statutul de parteneri în cadrul unei uniuni consensuale și ca cuplul să nu fi avut acces la căsătorie civilă într‑un stat membru.
Astfel, Curtea a estimat că o uniune de fapt, precum concubinajul, nu făcea în principiu obiectul unui statut fixat prin lege, că nu îndeplinea condițiile cerute și că, prin urmare, în ceea ce privește pensia de urmaș, concubinii nu erau într‑o situație comparabilă cu cea a persoanelor căsătorite și nici cu cea a partenerilor care au încheiat o uniune înregistrată care îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de pensia menționată.
În plus, Curtea a statuat că, pentru a combate abuzurile și chiar frauda, legiuitorul Uniunii dispunea de o marjă de apreciere în stabilirea dreptului la o pensie de urmaș și că condiția potrivit căreia căsătoria trebuie să fi durat cel puțin un an pentru ca soțul supraviețuitor să beneficieze de pensia de urmaș viza să asigure realitatea și stabilitatea relațiilor dintre persoanele în cauză.
Curtea a concluzionat că acțiunea având ca obiect repararea prejudiciilor material sau moral pretins suferite trebuia de asemenea să fie respinsă ca nefondată, din moment ce concluziile reclamantului în această privință prezentau o legătură strânsă cu concluziile în anulare, care fuseseră respinse, la rândul lor, ca nefondate.