HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

22 mai 2008

Cauza T‑250/06 P

Martial Ott și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs – Recurs incident – Admisibilitate – Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2004 – Atribuirea de puncte de prioritate – Dispoziții generale de punere în aplicare a articolului 45 din statut – Excepția de nelegalitate – Substituire de motive – Recurs în parte nefondat și în parte fondat – Litigiu în stare de judecată – Respingerea acțiunii”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 30 iunie 2006, Ott și alții/Comisia (F‑87/05, RecFP, p. I‑A‑1‑73 și II‑A‑1‑263), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Decizia: Anulează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 30 iunie 2006, Ott și alții/Comisia (F‑87/05), în măsura în care prin aceasta s‑a respins acțiunea formulată de domnul Francis Weiler. Respinge recursul cu privire la restul motivelor. Respinge recursul incident. Respinge acțiunea formulată în fața Tribunalului Funcției Publice, cu numărul de înregistrare F‑87/05, în măsura în care a fost formulată de domnul Francis Weiler. Domnii Martial Ott, Fernando Lopez Tola și Francis Weiler suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri, precum și patru cincimi din cheltuielile efectuate de Comisie. Comisia suportă o cincime din propriile cheltuieli aferente prezentei proceduri. Domnul Francis Weiler și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice.

Sumarul hotărârii

1.      Recurs – Obiect – Cerere de anulare a unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice în măsura în care a declarat că nu este necesar să se pronunțe asupra unei excepții de inadmisibilitate ridicate împotriva unei acțiuni respinse ca nefondate – Respingere

(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 9)

2.      Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice – Inadmisibilitate – Contestare a interpretării sau a aplicării de către Tribunal a dreptului comunitar – Admisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1), Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 138 alin. (1)]

3.      Recurs – Motive – Utilizarea unei noi argumentații – Admisibilitate – Limite

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 138 alin. (1)]

4.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 45)

5.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Este de competența Tribunalului Funcției Publice să aprecieze dacă o bună administrare a justiției justifică respingerea pe fond a unei acțiuni fără a se pronunța asupra excepției de inadmisibilitate ridicate de pârât, ceea ce nu poate fi considerat drept act care îl lezează pe acesta din urmă. Prin urmare, recursul împotriva acestei hotărâri trebuie respins.

(a se vedea punctele 75 și 76)

Trimitere la: Curte 22 noiembrie 2007, Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și alții/Consiliul, C‑6/06 P, Rep., p. II‑164*, punctul 21

2.      Un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere. Nu îndeplinește această cerință un recurs care, fără măcar a cuprinde o argumentație ce urmărește în mod concret să identifice eroarea de drept de care ar fi afectată hotărârea atacată, se limitează la a repeta sau la a reproduce textual motivele și argumentele care au fost prezentate deja în primă instanță.

În schimb, dacă un recurent contestă interpretarea sau aplicarea dreptului comunitar de către, în speță, Tribunalul Funcției Publice, aspectele de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul procedurii de recurs. Într‑adevăr, dacă un recurent nu ar putea să se bazeze astfel în recurs pe motive și pe argumente utilizate deja în fața Tribunalului Funcției Publice, procedura respectivă ar fi lipsită de o parte din sensul său.

(a se vedea punctele 81 și 82)

Trimitere la: Curte 6 martie 2003, Interporc/Comisia, C‑41/00 P, Rec., p. I‑2125, punctul 17; Curte 26 octombrie 2006, Koninklijke Coöperatie Cosun/Comisia, C‑68/05 P, Rec., p. I‑10367, punctul 54 și jurisprudența citată, precum și punctul 55

3.      În cadrul unui recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță, un recurent poate să susțină în mod valabil un argument pentru prima dată, chiar și în cazul în care nu ar fi fost discutat în primă instanță, cu condiția de a nu modifica în niciun mod obiectul litigiului dedus judecății Tribunalului Funcției Publice.

(a se vedea punctul 88)

Trimitere la: Curte 18 ianuarie 2007, PKK și KNK/Consiliul, C‑229/05 P, Rep., p. I‑439, punctele 66 și 67

4.      În cadrul sistemului de promovare pus în aplicare printr‑o reglementare internă a Comisiei, bazat pe cuantificarea meritelor și caracterizat prin atribuirea anuală a diferite tipuri de puncte funcționarilor, este de competența autorității împuternicite să facă numiri organizarea, cu titlu tranzitoriu, a schimbării regulilor referitoare la promovare, ținând seama de constrângerile inerente trecerii de la un mod de gestionare la altul, care îi pot impune să se distanțeze în mod temporar și în anumite limite de aplicarea strictă a normelor și a principiilor cu valoare permanentă ce reglementează în mod normal situațiile în cauză. Cu toate acestea, astfel de distanțări trebuie să fie justificate de o necesitate imperativă legată de tranziție și nu pot depăși, în ceea ce privește durata sau domeniul de aplicare, ceea ce este indispensabil pentru asigurarea unei treceri organizate de la un regim la altul. În această privință, pentru a se ține seama de cumulul meritelor funcționarilor care ocupau un post la momentul intrării în vigoare a respectivului sistem, modalitățile tranzitorii cuprind acordarea a diferite puncte de tranziție acestor funcționari.

În ceea ce privește punctele de prioritate tranzitorii atribuite din oficiu funcționarilor pentru fiecare an petrecut într‑un grad, până la o anumită limită, acordarea acestora reflectă o luare în considerare a vechimii în grad, contrară regulilor ce reglementează în mod normal procedurile de promovare. Cu toate acestea, adoptarea unui sistem caracterizat printr‑o cuantificare a meritelor și prin necesitatea de a atinge un anumit prag – aferent unui cumul de puncte de prioritate și de merit – pentru a putea fi promovat presupune luarea în considerare a meritelor acumulate de funcționari de la ultima promovare, sub forma acordării unui anumit număr de puncte și potrivit unei metode ce respectă principiul egalității de tratament. Măsura ce constă în atribuirea automată de puncte de prioritate în funcție de vechimea în grad răspunde acestei necesități imperative legate de tranziție, iar dispozițiile ce restrâng domeniul său de aplicare, precum limitarea la primul exercițiu de promovare după intrarea în vigoare a noului sistem, ponderea foarte limitată a acestor puncte în raport cu totalul de puncte ce pot fi atribuite, precum și faptul că promovarea este subordonată condiției ca funcționarul să fi totalizat un anumit număr de puncte de alt tip în ultimul raport asupra evoluției carierei întocmit în privința sa, permit să se concluzioneze că autoritatea împuternicită să facă numiri nu a depășit limita a ceea ce era indispensabil pentru asigurarea unei treceri organizate de la un regim la altul.

A fortiori, aceasta este și situația punctelor de prioritate tranzitorii care nu sunt atribuite automat numai pe criteriul vechimii, ci după ce au fost luate în considerare și celelalte merite ale funcționarului respectiv, întrucât numărul de puncte poate să varieze în funcție de evaluarea acestuia și nu sunt acordate atunci când rezultatul acestei evaluări este deosebit de slab.

În ceea ce privește punctele de prioritate tranzitorii ce pot fi atribuite de autoritatea împuternicită să facă numiri la propunerea comitetelor de promovare, acestea au fost instituite pentru a rezolva, în spiritul echității, problemele concrete legate de tranziția de la vechiul la noul sistem. Acest obiectiv concret se înscrie în mod necesar în cadrul obiectivului tuturor punctelor de tranziție din care fac parte, și anume luarea în considerare a meritelor acumulate de funcționar de la ultima promovare, astfel încât dispoziția care prevede o astfel de acordare nu încalcă, în sine, articolul 45 din Statutul funcționarilor. Faptul că o astfel de acordare ar putea conduce la promovări arbitrare ar rezulta din aplicarea individuală a acestei dispoziții, și nu din nelegalitatea sa intrinsecă.

În ceea ce privește punctele de prioritate tranzitorii ce pot fi acordate funcționarilor propuși pentru promovare în cursul exercițiului precedent, dar care nu au fost promovați, nici acestea nu sunt contrare articolului 45 din statut. Astfel, autoritatea împuternicită să facă numiri are, în principiu, dreptul de a lua în considerare, în cadrul aprecierii comparative a meritelor, împrejurarea că un funcționar a făcut deja obiectul unei propuneri de promovare în cadrul unui exercițiu anterior cu condiția să nu fi decepționat, iar meritele sale să fie apreciate în raport cu cele ale altor candidați la promovare, ceea ce este valabil pentru modalitățile tranzitorii puse în aplicare de Comisie.

(a se vedea punctele 109-117)

Trimitere la: Tribunal 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctele 207, 210, 211, 212, 213 și jurisprudența citată și punctele 214-219 și 222

5.      Sistemul de promovare instituit printr‑o reglementare internă a Comisiei, bazat pe cuantificarea meritelor și caracterizat prin atribuirea anuală a diferite tipuri de puncte funcționarilor, dintre care unele – „puncte de merit” – rezultă din transformarea notei primite de funcționar cu ocazia evaluării periodice în temeiul articolului 43 din statut, iar altele – „puncte de prioritate” – sunt acordate cu titlu suplimentar și nu sunt determinante, ca atare, pentru promovare, ci au scopul de a‑i recompensa pe funcționarii care și‑au depășit obiectivele individuale sau care au îndeplinit cu succes sarcini suplimentare în interesul instituției, nu încalcă articolul 45 din statut, în măsura în care aceste două tipuri de puncte au ca obiect să recompenseze meritul, iar atribuirea lor trebuie să fie justificată întotdeauna de considerații axate pe merit.

Acest lucru este valabil și în ceea ce privește punctele de prioritate suplimentare, a căror acordare nu afectează cota de puncte de prioritate prevăzută de direcția generală, care pot fi atribuite la propunerea comitetului de promovare, în urma recursului grațios al funcționarului care consideră că ar fi trebuit să beneficieze de un număr mai ridicat de puncte de prioritate, în cazul în care acest recurs este considerat fondat, în măsura în care sunt atribuite potrivit acelorași criterii ca și punctele de prioritate atribuite în cadrul fiecărei direcții generale, și anume pe baza meritelor funcționarilor respectivi.

(a se vedea punctele 119-124)

Trimitere la: Buendía Sierra/Comisia, citată anterior, punctele 136-138, 305 și 306