ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
19 februarie 2008(*)
„Acțiune în anulare – Tariful vamal comun – Clasificare în Nomenclatura combinată – Persoană care nu este vizată în mod individual – Inadmisibilitate”
În cauza T‑82/06,
Apple Computer International, cu sediul în Cork (Irlanda), reprezentată de domnii G. Breen, solicitor, P. Sreenan, SC, și de doamna B. Quigley, barrister,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnul X. Lewis și de doamna J. Hottiaux, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 2171/2005 al Comisiei din 23 decembrie 2005 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO L 346, p. 7, Ediție specială, 02/vol. 19, p. 36),
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a cincea),
compus din domnul M. Vilaras, președinte, domnii M. Prek (raportor) și V. Ciucă, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Cadrul juridic
Nomenclatura combinată
1 În vederea aplicării Tarifului Vamal Comun, precum și pentru facilitarea realizării de statistici de comerț exterior ale Comunității și a altor politici comunitare în domeniul importului sau al exportului de mărfuri, prin adoptarea Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3, denumit în continuare „regulamentul privind Nomenclatura combinată”), Consiliul a stabilit o nomenclatură completă a mărfurilor care fac obiectul operațiunilor de import sau de export în Comunitate (denumită în continuare „Nomenclatura combinată”). Această nomenclatură figurează în anexa I la regulamentul menționat.
2 Pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii Combinate în Comunitate, Comisia, cu asistența unui comitet al reprezentanților statelor membre (denumit în continuare „Comitetul pentru nomenclatură”), poate adopta un anumit număr de măsuri care sunt enumerate la articolul 9 din regulamentul privind Nomenclatura combinată. Între aceste măsuri figurează în special posibilitatea Comisiei de a adopta regulamente de clasificare tarifară a anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată [articolul 9 alineatul (1) litera (a) prima liniuță din regulamentul privind Nomenclatura combinată].
3 La momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 2171/2005 al Comisiei din 23 decembrie 2005 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO L 346, p. 7, Ediție specială, 02/vol. 19, p. 36, denumit în continuare „regulamentul atacat”), pozițiile tarifare 8471 și 8528 din Nomenclatura combinată aveau următorul cuprins:
– poziția 8528: „[a]parate de recepție de televiziune, încorporând sau nu un aparat de recepție de radiodifuziune sau un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului sau a imaginilor; monitoare video și proiectoare video”;
– poziția 8471: „[m]așini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora; cititoare magnetice sau optice, mașini pentru transpunerea datelor pe suport sub formă codificată și mașini de prelucrare a acestor date, nedenumite și necuprinse în altă parte”.
Informații tarifare obligatorii
4 În temeiul articolului 11 alineatul (1) și al articolului 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996 (JO 1997, L 17, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 9, p. 250, rectificare în JO 1997, L 179, p. 11, denumit în continuare „Codul vamal”), operatorii economici pot obține informații tarifare obligatorii (denumite în continuare „ITO”) din partea autorităților vamale. Este vorba despre informații privind clasificarea tarifară a anumitor mărfuri și care sunt obligatorii pentru aceste autorități în raport cu solicitantul și/sau titularul ITO.
5 Articolul 12 din Codul vamal prevede:
„[...]
(5) Informațiile obligatorii încetează să mai fie valabile:
(a) în cazul informațiilor tarifare:
(i) atunci când se adoptă un regulament și informațiile nu mai sunt conforme cu dispozițiile de drept astfel stabilite;
[...]
(6) Titularul informațiilor obligatorii care încetează a mai fi valabile în conformitate cu alineatul (5) [litera] (a) punctele (ii) sau (iii) sau litera (b) punctele (ii) sau (iii) mai poate folosi informațiile respective pentru o perioadă de șase luni de la data publicării sau a notificării, cu condiția ca el să fi încheiat contracte obligatorii de cumpărare sau de vânzare a mărfurilor în cauză, pe baza informațiilor obligatorii, înainte ca măsura să fi fost adoptată. Cu toate acestea, în cazul produselor pentru care, la efectuarea formalităților vamale, s‑a prezentat un certificat de import, de export sau de fixare în avans, perioada de șase luni se înlocuiește cu perioada de valabilitate a certificatului.
În cazul alineatului (5) [litera] (a) punctul (i) și litera (b) punctul (i), regulamentul sau acordul poate stabili un termen în care se aplică primul paragraf.
[...]”
Situația de fapt
6 Reclamanta, Apple Computer International, este o societate de drept irlandez care desfășoară activitățile europene ale Apple Computer Inc., cu sediul în Palo Alto în California (Statele Unite ale Americii), creator, producător și vânzător de computere, de software și de accesorii informatice (denumită în continuare „Apple”). Reclamanta importă și distribuie în Comunitate monitoare color cu afișaj cu cristale lichide [Liquid Crystal Display (LCD)].
7 În septembrie 2004, reclamanta a solicitat Irish Revenue Commissioners (administrația fiscală și vamală irlandeză, în continuare „IRC”), emiterea unei ITO pentru monitoarele sale LCD din gama „Cinema”. Întrucât nu erau siguri în privința clasificării corecte, IRC au transmis cererea Comitetului pentru nomenclatură în vederea obținerii asistenței acestuia.
8 În ianuarie 2005, reclamanta a efectuat în fața acestui comitet demonstrația funcționării monitorului său LCD 30” (inches), utilizat în combinație cu un computer Apple.
9 În iulie 2005, reclamanta a solicitat autorităților vamale germane emiterea unei ITO pentru monitoarele LCD 20”, 23” și 30”. Aceste trei produse au fost clasificate la subpoziția tarifară corespunzătoare codului NC 8471 60 90.
10 În decembrie 2005, Comitetul pentru nomenclatură s‑a pronunțat asupra clasificării tarifare a unui număr de monitoare, între care monitoarele LCD 20”, care, prin caracteristicile tehnice și prin descrierea acestora, corespundeau monitoarelor LCD ale reclamantei. Comisia a adoptat atunci regulamentul atacat, care a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 29 decembrie 2005. Anexa la regulamentul atacat constă într‑un tabel împărțit în trei coloane. Coloana 1 din tabelul menționat cuprinde descrierea mărfurilor, coloana 2, clasificarea în codul NC și coloana 3, explicația.
11 Astfel, punctul 2 coloana 1 din tabelul anexat la regulamentul atacat cuprinde următoarea descriere a mărfurilor:
„2. Monitor color cu afișaj cu cristale lichide (LCD), având o diagonală a ecranului de 50,8 cm (20”) și dimensiuni complete de 47,1 (L) × 40,4 (Î) × 17,4 (A) cm (format 16:10) și următoarele caracteristici:
– definiție monitor: 100 dpi;
– dimensiune pixeli: 0,25 mm;
– rezoluție maximă de 1 680 × 1 050 pixeli;
– lățime de bandă fixă de 120 MHz.
Aparatul este conceput pentru realizarea de grafice complexe (sisteme CAD/CAM), precum și pentru montaj și producție de filme video.
Aparatul este dotat cu o interfață digitală vizuală (DVI) care îi permite să afișeze semnale emise de o mașină automată de prelucrare a informațiilor prin intermediul unui card grafic capabil să prelucreze semnale video (pentru montajul și producția de filme video, de exemplu).
Acest monitor permite, de asemenea, afișarea de texte, de foi de calcul, de prezentări etc.”
12 Coloana 2 din tabelul anexat la regulamentul atacat încadrează mărfurile astfel descrise la codul NC 8528 21 90.
13 Coloana 3 din tabelul menționat oferă următoarea explicație a clasificării indicate în coloana 2:
„Clasificarea se stabilește în conformitate cu dispozițiile regulilor generale 1 și 6 de interpretare a Nomenclaturii Combinate, cu notele 5.B și 5.E de la capitolul 84 și cu textul codurilor 8528, 8528 21 și 8528 21 90 din Nomenclatura combinată.
Se exclude clasificarea la subpoziția 8471 60, deoarece monitorul nu este de tipul utilizat exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a informațiilor (a se vedea nota 5.B de la capitolul 84).
Aparatul nu poate fi clasificat la poziția 8531, deoarece nu are ca funcție furnizarea unei indicații vizuale cu scop de semnalizare (a se vedea notele explicative ale Sistemului Armonizat privind poziția 8531 litera D).
Acest aparat este utilizat la afișarea de semnale video pentru realizarea de grafice, precum și pentru montajul și producția de filme video într‑un sistem CAD/CAM sau într‑un sistem de montaj video (a se vedea nota 5.E de la capitolul 84).”
14 Conform articolului 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din Codul vamal, ITO notificată de către autoritățile vamale germane pentru monitorul LCD 20” al reclamantei a încetat să mai fie valabilă, întrucât nu mai era conformă clasificării stabilite prin regulamentul atacat.
Procedura și concluziile părților
15 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 martie 2006, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
16 Printr‑un act separat, depus la grefa Tribunalului la 2 iunie 2006, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate în aplicarea articolului 114 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
17 La 18 iulie 2006, reclamanta a depus la Tribunal observațiile sale scrise drept răspuns la această excepție.
18 În cererea sa introductivă, reclamanta a solicitat Tribunalului:
– constatarea faptului că, în realitate, clasificarea ce figurează la punctul 2 din tabelul anexat la regulamentul atacat este echivalentă cu o decizie care, deși este adoptată sub forma unui regulament, o privește în mod direct și individual;
– anularea regulamentului atacat, în măsura în care acesta încadrează la codul NC 8528 21 90 monitorul LCD de tipul descris la punctul 2 din tabelul anexat la regulamentul menționat;
– constatarea faptului că monitoarele care îndeplinesc caracteristicile tehnice descrise la punctul 2 din tabelul anexat la regulamentul atacat trebuie să fie clasificate în mod corespunzător la poziția 8471 din Nomenclatura combinată;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
19 În cuprinsul excepției de inadmisibilitate, Comisia a solicitat Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
20 În observațiile sale cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamanta a solicitat Tribunalului:
– respingerea excepției de inadmisibilitate invocate de Comisie;
– în subsidiar, pronunțarea cu privire la excepția de inadmisibilitate în hotărârea din prezenta cauză;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
21 Potrivit articolului 114 din Regulamentul de procedură, la solicitarea unei părți, Tribunalul poate să se pronunțe asupra inadmisibilității fără a intra în dezbaterea fondului. În conformitate cu alineatul (3) al aceluiași articol, în continuare, procedura de judecare a cererii este orală, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel. În cauză, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit prin examinarea înscrisurilor de la dosar pentru a se pronunța asupra cererii fără a deschide procedura orală.
Argumentele părților
22 În primul rând, Comisia apreciază că acțiunea este în parte inadmisibilă, întrucât vizează anularea tuturor celor patru puncte – și nu doar anularea punctului 2 – din tabelul anexat la regulamentul atacat, deși toate argumentele invocate de către reclamantă se referă la monitorul LCD 20” pe care aceasta îl comercializează. În consecință, acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât vizează să obțină anularea punctelor 1, 3 și 4 din tabelul anexat la regulamentul atacat.
23 În al doilea rând, aceasta consideră că, în cauză, reclamanta nu este vizată în mod individual de regulamentul atacat. Acesta se aplică unei situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice față de categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract și în special față de importatorii produselor pe care le descrie. Comisia apreciază mai ales că, potrivit unei jurisprudențe constante, operatorii nu sunt vizați în mod individual de regulamentele de clasificare tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată.
24 În susținerea argumentelor sale, aceasta invocă în special două ordonanțe ale Tribunalului, și anume Ordonanța din 29 aprilie 1999, Alce/Comisia (T‑120/98, Rec., p. II‑1395), și Ordonanța din 30 ianuarie 2001, Iposea/Comisia (T‑49/00, Rec., p. II‑163), în care, în materie de clasificare tarifară, Tribunalul a respins acțiunile ca inadmisibile.
25 Pe de altă parte, cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Sony Computer Entertainment Europe/Comisia (T‑243/01, Rec., p. II‑4189), ar fi singura cauză în care un operator a fost considerat ca fiind vizat în mod individual de un regulament de clasificare tarifară și aceasta având în vedere existența a patru factori combinați care nu se regăsesc în cauză.
26 Într‑adevăr, „împrejurările excepționale” ale cauzei în care s‑a pronunțat Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia nu ar fi suficient dovedite în prezenta cauză pentru a se putea ajunge la aceeași concluzie. În special, cererea de asistență adresată de către IRC Comitetului pentru nomenclatură cu privire la clasificarea produsului în discuție nu ar putea avea decât o importanță minimă sau ar putea fi lipsită de importanță, deoarece procedura care a condus la adoptarea de către Comisie a unui regulament de clasificare tarifară ar fi întotdeauna declanșată de dificultățile legate de clasificarea unui produs. În plus, reclamanta nu a efectuat în nume propriu demonstrația funcționării produsului, ci în calitate de membră a Asociației europene de tehnologii ale informației și de comunicații (EICTA). În această privință, produsul astfel prezentat a fost un monitor de 30”, în timp ce produsul în discuție este un monitor de 20”, care, în consecință, nu a fost examinat niciodată de către Comitetul pentru nomenclatură.
27 În plus, Comisia nu are cunoștință de nicio decizie a instanțelor naționale referitoare la clasificarea produsului în discuție, decizie a cărei soluționare ar depinde de regulamentul atacat.
28 Reclamanta nu este singura întreprindere care este afectată în mod efectiv sau eventual de regulamentul atacat. Acesta nu conține nicio fotografie a produselor reclamantei și nicio referire la un logo, la o marcă de comerț sau la un drept de proprietate pe care l‑ar deține reclamanta. Această lipsă a drepturilor exclusive de import al monitoarelor LCD care prezintă aceleași caracteristici tehnice precum cele enumerate la punctul 2, coloana 1 din tabelul anexat la regulamentul atacat a fost de asemenea confirmată de către reclamanta însăși în cererea sa de suspendare tarifară și în scrisoarea de însoțire adresate autorităților irlandeze ulterior adoptării regulamentului atacat.
29 În sfârșit, reclamanta nu a invocat faptul că ar fi singurul importator autorizat al produsului în discuție.
30 Reclamanta afirmă că clasificarea ce figurează la punctul 2 din tabelul anexat la regulamentul atacat, deși se prezintă sub forma unei dispoziții dintr‑un regulament, constituie în realitate o decizie care o privește în mod direct și individual.
31 Aceasta subliniază că, potrivit unei jurisprudențe constante, în anumite împrejurări, un act cu aplicabilitate generală poate viza în mod direct și individual anumiți operatori economici și, în consecință, poate fi atacat de către aceștia din urmă în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE (a se vedea Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, punctul 59 și jurisprudența citată). În opinia acesteia, „criteriile Plaumann” sunt îndeplinite în prezenta cauză.
32 Reclamanta afirmă că regulamentul atacat afectează în mod direct situația sa juridică și nu acordă nicio putere de apreciere destinatarilor acestei măsuri care au sarcina punerii sale în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și care decurge din însăși reglementarea comunitară, fără aplicarea altor norme intermediare (Hotărârea Curții din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia, C‑386/96 P, Rec., p. I‑2309, punctul 43).
33 În ceea ce privește afectarea individuală, reclamanta apreciază că regulamentul atacat o afectează în considerarea anumitor calități care îi sunt specifice sau a unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, o individualizează într-un mod analog cu destinatarul unei decizii.
34 În această privință, reclamanta susține că procedura administrativă care a condus la adoptarea regulamentului atacat a fost declanșată de cererea sa de emitere a unei ITO depusă la IRC în septembrie 2004 și că aceștia au transmis‑o Comitetului pentru nomenclatură în vederea obținerii unui aviz. În ianuarie 2005, la solicitarea sa și cu susținerea EICTA, reclamanta a efectuat de asemenea o demonstrație a utilizării monitorului său LCD 30” în fața membrilor comitetului menționat. În plus, un proiect de regulament de clasificare tarifară referitor la monitoarele „Apple type” a fost transmis în statele membre. Acesta a fost anexat la documentul de lucru având referința TAXUD/573/2005 a Comisiei.
35 În opinia reclamantei, niciun alt aparat identic sau similar nu a făcut obiectul unei demonstrații sau al unei discuții în fața Comitetului pentru nomenclatură în cadrul procedurii care a condus la adoptarea regulamentului atacat. Pe de altă parte, aceasta ar fi singura întreprindere care deține o ITO pentru acest produs clasificat la poziția 8471.
36 În plus, aceasta susține că regulamentul atacat vizează în mod specific clasificarea monitorului LCD 20” al Apple, având în vedere că punctul 2 din tabelul anexat la regulamentul menționat descrie în detaliu toate caracteristicile produsului și că nu există pe piață un alt produs care să prezinte caracteristici similare. În consecință, reclamanta ar fi singura întreprindere a cărei poziție juridică este sau poate fi afectată de adoptarea regulamentului atacat.
37 În ceea ce privește Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, reclamanta susține că împrejurările de fapt în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre nu sunt singurele „împrejurări excepționale” care ar putea determina faptul ca o întreprindere să fie vizată în mod individual. Dimpotrivă, principiul superior care ar rezulta implicit din această hotărâre este că pentru a aprecia dacă o anumită clasificare tarifară, deși redactată în mod general și abstract, vizează de fapt un anumit produs, toate împrejurările de fapt ale unei cauze, indiferent care sunt acestea, trebuie luate în considerare în mod cumulativ și în contextul lor.
38 Între cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, și prezenta cauză ar exista similitudini puternice, în special faptul că cele două clasificări au fost declanșate de o cerere a reclamantelor respective privind ITO și că în ambele cazuri Comisia a fost contactată în legătură cu o problemă de clasificare identificată de autoritățile naționale. În plus, procedurile naționale privind cereri de clasificare introduse la IRC pentru monitoarele LCD 20”, 23”și 30” ale reclamantei ar fi toate afectate de regulamentul atacat.
39 Reclamanta a efectuat demonstrația funcționării produsului în discuție sub egida EICTA doar ca urmare a insistenței Comisiei privind prezența unui reprezentant al acestei federații profesionale și a imposibilității de a reuni alte date pentru organizarea acestei prezentări. În plus, utilizarea unui monitor LCD 30” reflectă doar faptul că prezentarea a avut loc într‑o sală mare și că un astfel de monitor permitea membrilor comitetului să vadă mai bine, cele două produse fiind identice, cu excepția dimensiunii.
40 În continuare, reclamanta apreciază că, deși regulamentul atacat nu conține nicio fotografie a logoului Apple, nu există nicio îndoială că membrii Comitetului pentru nomenclatură cunoșteau faptul că urmau să discute despre clasificarea adecvată pentru monitorul LCD al Apple, aspect care este confirmat de faptul că acest lucru a fost menționat cu titlu de exemplu într‑o declarație a IRC adresată Comitetului pentru nomenclatură.
41 În ceea ce privește cererea de suspendare tarifară a reclamantei, aceasta nu face referire în mod clar la monitorul LCD 20” al Apple, deoarece descrierea pe care o cuprinde este generică, astfel cum impun liniile directoare ale Comisiei.
42 În sfârșit, faptul că în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, societatea Sony era singurul importator autorizat în Comunitate al produsului în discuție, nu ar fi fost important pentru a stabili că aceasta era vizată în mod individual. În plus, în realitate ar fi imposibil să fie singurul importator al unui astfel de produs, ca urmare a eventualelor achiziționări directe efectuate prin intermediul internetului.
43 În ceea ce privește obiectul cererii sale introductive, reclamanta precizează că solicită Tribunalului anularea punctului 2 al tabelului anexat la regulamentul atacat fără a anula dispoziția în totalitate.
Aprecierea Tribunalului
44 În temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE, admisibilitatea unei acțiuni în anulare formulate împotriva unui regulament de către o persoană fizică sau juridică este subordonată condiției ca regulamentul atacat să fie, în realitate, în esența sa, o decizie care o privește în mod direct și individual. Potrivit unei jurisprudențe constante, se impune căutarea criteriului de diferențiere între un regulament și o decizie în aplicabilitatea generală sau nu a actului în cauză. Un act are aplicabilitate generală dacă se aplică unei situații determinate în mod obiectiv și își produce efectele juridice față de categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2007, Honig‑Verband/Comisia, T‑35/06, Rep., p. II‑2865, punctul 39 și jurisprudența citată).
45 Astfel, potrivit unei jurisprudențe consacrate, persoanele fizice și juridice nu au în principiu calitatea să introducă acțiuni în anulare împotriva regulamentelor de clasificare tarifară, în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE. În pofida aparenței concrete a descrierilor pe care le cuprind, aceste acte au în egală măsură, în toate privințele, o aplicabilitate generală prin faptul că, pe de o parte, se referă la toate produsele de tipul descris, indiferent de altfel de caracteristicile lor individuale și de proveniența acestora, și, pe de altă parte, în vederea unei aplicări uniforme a Tarifului Vamal Comun, își produc efectele față de toate autoritățile vamale ale Comunității și față de toți importatorii (a se vedea Hotărârea Curții din 14 februarie 1985, Casteels/Comisia, 40/84, Rec., p. 667, punctul 11, și Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, punctul 58 și jurisprudența citată).
46 În cauză, punctul 2 al tabelului anexat la regulamentul atacat prevede că mărfurile care prezintă caracteristicile descrise în coloana 1 trebuie încadrate în Nomenclatura combinată la codul NC 528 21 90. Dispoziția se aplică tuturor produselor analoge sau de tipul descris, indiferent de altfel de caracteristicile lor individuale și de proveniența acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea Casteels/Comisia, citată anterior, punctul 11).
47 În consecință, această dispoziție se prezintă ca o măsură cu aplicabilitate generală, în sensul articolului 249 al doilea paragraf CE. Aceasta se aplică unei situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice față de categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract și în special față de importatorii produsului pe care îl descrie (a se vedea în acest sens Ordonanța Iposea/Comisia, citată anterior, punctul 24 și jurisprudența citată).
48 Cu toate acestea, în anumite împrejurări, chiar și un act cu aplicabilitate generală poate viza în mod individual anumiți operatori economici care, în consecință, îl pot ataca în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE, cu condiția totuși ca actul respectiv să îi afecteze în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care îi caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, îi individualizează într-un mod analog cu destinatarul unei decizii (Hotărârea Curții din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, Rec., p. 197, 223, și Hotărârea Curții din 18 mai 1994, Codorníu/Consiliul, C‑309/89, Rec., p. I‑1853, punctul 20).
49 În această privință, reclamanta susține în special că clasificarea în discuție a fost declanșată de cererea sa privind ITO adresată IRC, că niciun produs similar nu a făcut obiectul unei demonstrații în fața Comitetului pentru nomenclatură și că, pe baza demonstrației funcționării produsului în discuție, un proiect de regulament referitor la monitoarele „Apple type” a fost transmis în statele membre.
50 Cu toate acestea, astfel de împrejurări nu sunt de natură să individualizeze reclamanta în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE. Într‑adevăr, participarea unui operator la procedura de adoptare a unui act nu este de natură să îl individualizeze în raport cu acest act decât atunci când reglementarea comunitară aplicabilă îi acordă anumite garanții de procedură (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2005, Arizona Chemical și alții/Comisia, T‑369/03, Rec., p. II‑5839, punctul 72 și jurisprudența citată). Nu aceasta este situația în cauză.
51 Pe de altă parte, dacă în vederea declarării admisibilității acțiunii formulate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, au fost luate în considerare împrejurări similare, acestea nu au putut constitui factorul determinant, în special având în vedere jurisprudența citată mai sus. Doar „[a]vând în vedere cele prezen[tate] mai sus [și] în împrejurările excepționale ale prezentei cauze” s‑a admis că, în această cauză, reclamanta este vizată în mod individual (Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, punctul 77).
52 Același lucru este valabil în ceea ce privește faptul că reclamanta ar fi singura întreprindere care deține o ITO pentru produsul în discuție clasificat la poziția 8471. Pe de o parte, validitatea limitată a unei ITO este stabilită chiar la articolul 12 din Codul vamal. Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, posibilitatea de a stabili mai mult sau mai puțin precis numărul sau chiar identitatea subiectelor de drept care intră în sfera de aplicare personală a unei măsuri nu are în niciun fel drept efect faptul că acestea trebuie să fie considerate ca fiind vizate în mod individual de măsura în cauză, din moment ce regulamentul se aplică în temeiul unei situații obiective de drept sau de fapt definită de actul în discuție (Hotărârea Tribunalului din 22 februarie 2000, ACAV și alții/Consiliul, T‑138/98, Rec., p. II‑341, punctul 64, și Ordonanța Iposea/Comisia, citată anterior, punctul 31).
53 De altfel, trebuie precizat că simpla împrejurare că reclamanta este sau nu singurul importator autorizat în Comunitate al produsului vizat constituie un element pertinent al aprecierii afectării individuale a acesteia doar „având în vedere alte elemente amintite mai sus”, dar aceasta nu ar putea fi suficientă în sine pentru a demonstra că reclamanta este vizată în mod individual de regulamentul atacat (a se vedea în acest sens Hotărârea Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, punctul 75). În această privință, reclamanta nu pretinde că este importatorul exclusiv al monitoarelor LCD în discuție și nu invocă niciun drept care îi permite să obțină interzicerea importurilor acestor produse în Spațiul Economic European. Regulamentul atacat o vizează doar în calitatea sa obiectivă de importator actual sau potențial al monitoarelor LCD 20”.
54 În ceea ce privește descrierea produsului care face obiectul clasificării în discuție, aceasta este foarte generală. În plus, în tabelul anexat la regulamentul atacat nu figurează nicio fotografie, niciun logo sau alt semn care să prezinte o marcă aparținând Apple.
55 Această concluzie nu este infirmată de faptul că, într‑o declarație a IRC adresată Comitetului pentru nomenclatură, se face referire la monitoarele Apple sau de pretinsa, dar nedovedita transmitere în statele membre a unui proiect de regulament de clasificare tarifară referitor la monitoarele „Apple Type”. Este vorba aici despre o trimitere, în cursul procedurii care a condus la adoptarea regulamentului atacat, la un produs generic de referință, iar nu de o identificare a produsului specific.
56 Pe scurt, reclamanta insistă asupra unei pretinse adoptări a regulamentului atacat pe baza cererii sale privind ITO și a demonstrației funcționării produsului în discuție în fața Comitetului pentru nomenclatură, asupra transmiterii unui proiect de regulament de clasificare tarifară a monitoarelor „Apple type” și asupra faptului că este singura care deține o ITO pentru poziția 8471.
57 Din cele de mai sus rezultă că niciunul dintre acești factori nu este suficient în sine pentru a concluziona că reclamanta este vizată în mod individual de regulamentul atacat. Cu toate acestea, în lumina Hotărârii Sony Computer Entertainment Europe/Comisia, citată anterior, trebuie analizat dacă, „în împrejurările excepționale ale prezentei cauze”, regulamentul atacat individualizează reclamanta într-un mod analog cu destinatarul unei decizii.
58 Or, nu aceasta este situația. Descrierea destul de generală a mărfurilor vizate, precum și lipsa oricărui factor vizual sau textual care să facă referire în mod clar la un operator economic concret exclud în cauză orice afectare individuală a reclamantei.
59 Rezultă că regulamentul atacat nu o vizează pe reclamantă decât în calitatea sa obiectivă de importator de monitoare LCD, precum cele din tabelul anexat la regulamentul menționat, în același temei aplicabil oricărui operator care se află în prezent sau eventual s‑ar afla într‑o situație identică.
60 Din ansamblul considerațiilor de mai sus rezultă că reclamanta nu este vizată în mod individual de regulamentul atacat și că, în consecință, acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
61 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2) Obligă Apple Computer International la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată la Luxemburg, la 19 februarie 2008.