Recurs introdus la 17 august 2012 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 13 iunie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-63/11, Macchia/Comisia

(cauza T-368/12 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Cealaltă parte în proces: Luigi Macchia (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 13 iunie 2012 în cauza F-63/11, Macchia/Comisia;

respingerea acțiunii formulate de domnul Macchia în cauza F-63/11;

obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri;

obligarea domnului Macchia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea interdicției de a statua ultra petita constând în aceea că, pe de o parte, Tribunalul Funcției Publice a extins obiectul cauzei, prin faptul că a anulat decizia Comisiei nu doar pentru motivul refuzului de a prelungi contractul domnului Macchia, ci și pentru cel al refuzului de a încheia un nou contract, în condițiile în care în petitul cererii introductive se solicita anularea deciziei Comisiei exclusiv pentru faptul că nu s-a prelungit contractul persoanei interesate, iar pe de altă parte a denaturat obiectul cauzei, prin faptul că a apreciat că nu este necesar să examineze critica formulată de reclamantul în primă instanță, domnul Macchia, împotriva motivului de refuz întemeiat pe regula celor opt ani, în condițiile în care aceasta constituia esența acțiunii în primă instanță.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialității constând în faptul că Tribunalul Funcției Publice a extins și a denaturat obiectul cauzei fără a-i da Comisiei posibilitatea să-și expună punctul de vedere în această privință.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea interdicției de a statua ultra vires constând în aceea că, pe de o parte, Tribunalul Funcției Publice a anulat decizia Comisiei pentru motivul că aceasta nu a verificat dacă exista vreun alt post pe care persoana interesată ar fi putut fi angajată, iar pe de altă parte s-a declarat competent să verifice dacă motivele reținute de administrație ca temei al refuzului de a reînnoi contractul nu sunt de natură a repune în discuție criteriile și condițiile stabilite de legiuitor prin statut pentru garantarea posibilității personalului contractual de a beneficia, în perspectivă, de o anumită continuitate în serviciu, deși o asemenea competență nu are suport în dispozițiile Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

Al patrulea motiv este întemeiat pe denaturarea noțiunii de interes al serviciului și pe necunoașterea jurisprudenței Curții constând, pe de o parte, în faptul că Tribunalul Funcției Publice a apreciat că interesul serviciului trebuie să se concilieze cu obligația de solicitudine și impune examinarea posibilității de a conferi persoanei interesate noi atribuții, iar pe de altă parte în faptul că a dedus greșit din jurisprudența Curții că nu ar exista pentru Comisie posibilitatea de a invoca eficient lipsa interesului serviciului în reînnoirea contractului persoanei interesate pentru motivul că articolul 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene trebuie înțeles în sensul că urmărește garantarea unui anumit grad de continuitate în serviciu pentru agenții având un contract pe perioadă determinată.

____________