Cerere de decizie preliminară introdusă de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Germania) la 20 noiembrie 2020 – T.N., N.N./E.G.
(Cauza C-617/20)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen
Părțile din procedura principală
Reclamanți: T.N., N.N.
Solicitantă: E.G.
Întrebările preliminare
Instanța de trimitere adresează Curții următoarele întrebări preliminare referitoare la interpretarea articolelor 13 și 28 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor1 :
Declarația privind renunțarea la succesiune a unui moștenitor, dată de acesta în fața instanței judecătorești competente din statul membru al reședinței sale obișnuite, cu respectarea cerințelor de formă aplicabile în acest stat membru, înlocuiește declarația privind renunțarea la succesiune care trebuie dată în fața instanței judecătorești dintr-un alt stat membru competente să statueze asupra succesiunii mortis causa, astfel încât această declarație este considerată valabilă de la momentul la care a fost dată (substituție)?
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:
Pentru ca declarația privind renunțarea la succesiune dată cu respectarea cerințelor de formă în fața instanței competente de la reședința obișnuită a declarantului să fie valabilă, este necesar în plus ca acesta să informeze cu privire la respectiva declarație instanța competentă să statueze asupra succesiunii mortis causa?
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și a unui răspuns afirmativ la a doua întrebare:
a) Pentru ca declarația privind renunțarea la succesiune să fie valabilă, în special în ceea ce privește respectarea termenelor de renunțare aplicabile la locul depunerii declarației, este necesar ca instanța competentă să statueze asupra succesiunii mortis causa să fie informată despre aceasta în limba oficială de la locul său de jurisdicție?
b) Pentru ca declarația privind renunțarea la succesiune să fie valabilă, în special în ceea ce privește respectarea termenelor de renunțare aplicabile la locul depunerii declarației, este necesar ca actele referitoare la renunțare emise de instanța competentă de la reședința obișnuită a declarantului să fie transmise instanței competente să statueze asupra succesiunii mortis causa în original, însoțite de o traducere?
____________
1 JO 2012. L 201, p. 107.