Language of document : ECLI:EU:T:2012:608

ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

20 noiembrie 2012

Cauza T‑491/11 P

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Durata procedurii de recunoaștere a unei invalidități permanente parțiale – Prejudiciu pe care recurentul pretinde că l‑a suferit – Rambursare a unor cheltuieli care ar fi putut fi evitate – Respingere a acțiunii în primă instanță ca vădit nefondată – Articolul 94 litera (a) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 30 iunie 2011, Marcuccio/Comisia (F‑14/10), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Conținut – Lipsă de motivare – Îndreptare în stadiul răspunsului la reclamație

(Statutul funcționarilor, art. 25)

2.      Dreptul Uniunii – Principii – Dreptul la apărare – Principiul contradictorialității – Respectare în cadrul unei proceduri jurisdicționale – Conținut

3.      Recurs – Motive – Motiv îndreptat împotriva deciziei Tribunalului Funcției Publice cu privire la cheltuielile de judecată – Inadmisibilitate în caz de respingere a tuturor celorlalte motive

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 24)

Trimitere la:

Tribunal: 18 septembrie 2003, Lebedef și alții/Comisia, T‑221/02, RecFP, p. I‑A‑211 și II‑1037, punctul 62

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Curte: 17 decembrie 2009, Reexaminare M/EMEA, C‑197/09 RX‑II, Rep., p. I‑12033, punctele 39-42

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 40)

Trimitere la:

Tribunal: 18 octombrie 2010, Marcuccio/Comisia, T‑515/09 P, punctul 59