Cauzele conexate C‑168/16 și C‑169/16
Sandra Nogueira și alții
împotriva
Crewlink Ireland Ltd
și
Miguel José Moreno Osacar
împotriva
Ryanair Designated Activity Company
(cereri de decizie preliminară formulate de cour du travail de Mons)
„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Competență judiciară – Competența în materia contractelor individuale de muncă – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Articolul 19 punctul 2 litera (a) – Noțiunea «locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea» – Sectorul aerian – Personal de cabină – Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 – Noțiunea «bază de reședință»”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 septembrie 2017
1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Dispoziții ale acestui regulament calificate drept echivalente cu cele ale Convenției de la Bruxelles – Interpretare a dispozițiilor menționate în conformitate cu jurisprudența Curții referitoare la convenție – Competenţa în materia contractelor individuale de muncă – Noțiunea de loc în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea sau de loc în care se află întreprinderea care l‑a angajat pe lucrător – Interpretare autonomă – Luarea în considerare a dispozițiilor corespunzătoare din Convenția de la Roma – Admisibilitate
(Convenția de la Roma din 19 iunie 1980, preambul; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 19 pct. 2)
2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competenţa în materia contractelor individuale de muncă – Noțiunea de loc în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea – Interpretare largă
[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 19 pct. 2 lit. (a)]
3. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competenţa în materia contractelor individuale de muncă – Noțiunea de loc în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea – Stabilire în cazul desfășurării activității în mai multe state membre – Raporturi de muncă în sectorul transporturilor – Criterii de stabilire a respectivului loc
[Convenția de la Roma din 19 iunie 1980, art. 5 pct. 1; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 19 pct. 2 lit. (a)]
4. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competenţa în materia contractelor individuale de muncă – Noțiunea de loc în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea – Acțiune formulată de un membru al personalului navigant al unei companii aeriene sau al personalului pus la dispoziția acesteia – Noțiune care nu poate fi asimilată cu noțiunea de bază de reședință în sensul anexei III la Regulamentul nr. 3922/91 – Noțiunea de bază de reședință care poate constitui un indiciu semnificativ pentru a determina locul respectiv
[Regulamentul nr. 3922/91 al Consiliului, anexa III, și Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 19 pct. 2 lit. (a)]
5. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competenţa în materia contractelor individuale de muncă – Noțiunea de loc în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea – Acțiune formulată de un membru al personalului navigant al unei companii aeriene sau al personalului pus la dispoziția acesteia – Loc care nu poate fi asimilat cu teritoriul statului membru al naționalității aeronavelor acestei companii aeriene
[Convenția de la Chicago din 7 decembrie 1944, art. 17; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 19 pct. 2 lit. (a)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 45-48, 55 și 56)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 57)
3. În ceea ce privește un contract de muncă executat pe teritoriul mai multor state contractante și în lipsa unui centru efectiv al activităților profesionale ale angajatului, din care acesta s‑ar achita de cea mai importantă parte a obligațiilor sale față de angajator, Curtea a statuat că articolul 5 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles trebuie, în raport atât cu necesitatea de a stabili locul cu care litigiul prezintă legătura cea mai semnificativă în scopul desemnării instanței care este cea mai în măsură să se pronunțe, cât și cu necesitatea de a asigura o protecție adecvată angajatului care este partea contractantă cea mai defavorizată și de a evita existența mai multor instanțe competente, să fie interpretat în sensul că are în vedere locul în care sau din care angajatul se achită în fapt de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator. Astfel, în asemenea împrejurări, noțiunea „locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea” prevăzută la articolul 19 punctul 2 litera (a) din Regulamentul Bruxelles I trebuie interpretată în sensul că se referă la locul în care sau din care angajatul se achită în fapt de cea mai mare parte a obligațiilor sale față de angajator.
În speță, litigiile principale se referă la lucrători angajați ca membri ai personalului navigant al unei companii aeriene sau puși la dispoziția acesteia. Astfel, instanța dintr‑un stat membru sesizată cu asemenea litigii, în cazul în care nu este în măsură să stabilească fără echivoc „locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea”, trebuie, în scopul verificării propriei competențe, să identifice „locul din care” acest angajat se achita în principal de obligațiile sale față de angajator. Astfel cum a amintit avocatul general la punctul 95 din concluzii, rezultă de asemenea din jurisprudența Curții că, pentru a stabili în concret acest loc, revine instanței naționale sarcina de a se raporta la o serie de indicii.
Astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 85 din concluzii, având în vedere specificitatea raporturilor de muncă în sectorul transporturilor, Curtea a furnizat, în Hotărârea din 15 martie 2011, Koelzsch (C‑29/10, EU:C:2011:151, punctul 49), și în Hotărârea din 15 decembrie 2011, Voogsgeerd (C‑384/10, EU:C:2011:842, punctele 38-41), mai multe indicii care pot fi luate în considerare de instanțele naționale. Aceste instanțe trebuie în special să stabilească în care stat membru este situat locul din care angajatul își efectuează misiunile de transport, cel în care revine după misiunile sale, primește instrucțiunile cu privire la misiunile sale și își organizează munca, precum și locul în care se află instrumentele de muncă. În această privință, în împrejurări precum cele în discuție în litigiile principale și astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 102 din concluzii, trebuie să se țină seama de asemenea de locul în care sunt staționate aeronavele la bordul cărora se desfășoară activitatea în mod obișnuit.
(a se vedea punctele 58-61, 63 și 64)
4. Articolul 19 punctul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei acțiuni introduse de un membru al personalului navigant al unei companii aeriene sau al personalului pus la dispoziția acesteia și pentru a determina competența instanței sesizate, noțiunea „locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea” în sensul acestei dispoziții nu poate fi asimilată cu noțiunea „bază de reședință” în sensul anexei III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1899/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006.
Noțiunea „bază de reședință” constituie însă un indiciu semnificativ pentru a determina „locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea”. Astfel, această noțiune este definită în anexa III la Regulamentul nr. 3922/91, la OPS 1.1095, drept locul din care personalul navigant își începe în mod sistematic ziua de muncă și în care o încheie, în care își organizează activitatea cotidiană și în proximitatea căruia angajații și‑au stabilit, pe durata executării contractului de muncă, reședința și sunt la dispoziția transportatorului aerian. Numai în ipoteza în care, ținând seama de situația de fapt din fiecare speță, cereri precum cele în discuție în litigiile principale ar avea legături mai strânse cu un alt loc decât cel al „bazei de reședință”, ar fi înlăturată relevanța acesteia din urmă pentru a identifica „locul din care un angajat își desfășoară în mod obișnuit activitatea” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2002, Weber, C‑37/00, EU:C:2002:122, punctul 53, precum și, prin analogie, Hotărârea din 12 septembrie 2013, Schlecker, C‑64/12, EU:C:2013:551, punctul 38 și jurisprudența citată).
(a se vedea punctele 70, 73 și 77 și dispozitivul)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 75 și 76)