ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Marea Cameră)
4 iunie 2024(*)
„Acțiune în anulare – Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului – Decizia de punere în aplicare a Consiliului din 17 iunie 2022 privind aprobarea evaluării planului de redresare și reziliență al Poloniei – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”
În cauzele conexate T‑530/22-T‑533/22,
Magistrats européens pour la démocratie et les libertés (Medel), cu sediul în Strasbourg (Franța), reprezentată de C. Zatschler, E. Egan McGrath, SC, A. Bateman și M. Delargy, solicitors,
reclamantă în cauza T‑530/22,
International Association of Judges, cu sediul în Roma (Italia), reprezentată de C. Zatschler, E. Egan McGrath, SC, A. Bateman și M. Delargy, solicitors,
reclamantă în cauza T‑531/22,
Association of European Administrative Judges, cu sediul în Trier (Germania), reprezentată de C. Zatschler, E. Egan McGrath, SC, A. Bateman și M. Delargy, solicitors,
reclamantă în cauza T‑532/22,
Stichting Rechters voor Rechters, cu sediul în Haga (Țările de Jos), reprezentată de C. Zatschler, E. Egan McGrath, SC, A. Bateman și M. Delargy, solicitors,
reclamantă în cauza T‑533/22,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de M. Chavrier, J. Bauerschmidt, E. Rebasti și A. Sikora‑Kalėda, în calitate de agenți,
pârât,
susținut de
Ungaria, reprezentată de M. Fehér, în calitate de agent,
de
Republica Polonă, reprezentată de B. Majczyna și S. Żyrek, în calitate de agenți,
și de
Comisia Europeană, reprezentată de S. Delaude, K. Herrmann și T. Adamopoulos, în calitate de agenți,
interveniente,
TRIBUNALUL (Marea Cameră),
compus din domnii M. van der Woude, președinte, S. Papasavvas, F. Schalin, R. da Silva Passos și J. Svenningsen, doamna M. Kancheva, domnul E. Buttigieg, doamnele V. Tomljenović și P. Škvařilová‑Pelzl, domnul I. Nõmm, doamna G. Steinfatt, domnii D. Kukovec (raportor) și T. Tóth și doamnele B. Ricziová și L. Spangsberg Grønfeldt, judecători,
grefier: domnul V. Di Bucci,
având în vedere faza scrisă a procedurii, în special:
– decizia din 11 noiembrie 2022 de conexare a cauzelor;
– excepția de inadmisibilitate ridicată de Consiliu prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 13 decembrie 2022 și observațiile reclamantelor;
– decizia din 19 decembrie 2022 de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate;
– decizia din 31 martie 2023 de a uni excepția de inadmisibilitate cu fondul;
– memoriile în intervenție depuse la grefa Tribunalului la 17 și, respectiv, la 19 iulie 2023 de Ungaria, de Republica Polonă și de Comisie și observațiile părților principale;
– memoriul în adaptarea cererilor introductive depus la grefa Tribunalului la 19 februarie 2024 și observațiile Consiliului și ale Comisiei;
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin acțiunile lor formulate în temeiul articolului 263 TFUE, reclamantele, Magistrats européens pour la démocratie et les libertés (Medel) în cauza T‑530/22, International Association of Judges (IAJ) în cauza T‑531/22, Association of European Administrative Judges (AEAJ) în cauza T‑532/22 și Stichting Rechters voor Rechters în cauza T‑533/22, solicită anularea Deciziei de punere în aplicare a Consiliului din 17 iunie 2022 privind aprobarea evaluării planului de redresare și reziliență al Republicii Polone (denumită în continuare „decizia inițială”), astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare a Consiliului din 8 decembrie 2023 (denumită în continuare „decizia atacată”).
Istoricul litigiului și decizia atacată
2 În temeiul Mecanismului de redresare și reziliență (denumit în continuare „mecanismul”), instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO 2021, L 57, p. 17), se pot acorda fonduri statelor membre sub forma unei contribuții financiare care constă, în conformitate cu articolul 2 punctul 2 din regulamentul menționat, într‑un sprijin financiar nerambursabil sau sub formă de împrumut.
3 La 17 iunie 2022, Consiliul a adoptat decizia inițială. Adoptarea acestei decizii a fost făcută publică printr‑un comunicat de presă din aceeași zi al Consiliului.
4 La 31 august 2023, Republica Polonă a transmis Comisiei o versiune modificată a planului său de redresare și reziliență.
5 La 8 decembrie 2023, Consiliul a adoptat o decizie de modificare a deciziei inițiale. Această decizie modifică decizia inițială printre altele prin includerea unui capitol „REPowerEU” și prin ajustarea sumei disponibile pentru contribuția financiară și pentru împrumut. În schimb, jaloanele F1G, F2G și F3G, care figurează în anexa la decizia atacată, care privesc reforma sistemului judiciar polonez, au rămas neschimbate.
6 Decizia atacată este adresată, în conformitate cu articolul 4 din aceasta, Republicii Polone.
7 Prin decizia atacată, Consiliul a aprobat, în conformitate cu articolul 1 prima teză din aceasta, evaluarea planului de redresare și reziliență al Republicii Polone.
8 Conform articolului 1 doua teză din decizia atacată, jaloanele și țintele care trebuie atinse de Republica Polonă sunt specificate în anexa la această decizie.
9 Conform articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată, cuantumul contribuției financiare disponibil este stabilit, în principiu, la 25 276 853 716 euro.
10 Conform articolului 2 alineatul (2) din decizia atacată, Comisia pune contribuția financiară la dispoziția Republicii Polone sub forma mai multor plăți, în conformitate cu anexa la această decizie. Plățile pot fi efectuate de către Comisie în mai multe tranșe.
11 Conform articolului 2 alineatul (3) din decizia atacată, eliberarea plăților presupune printre altele să fi fost adoptată de către Comisie o decizie, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul 2021/241, prin care să se recunoască faptul că Republica Polonă a atins în mod satisfăcător jaloanele și țintele identificate în anexa la această decizie.
12 În sfârșit, conform articolului 3 alineatul (1) din decizia atacată, cuantumul împrumutului disponibil este stabilit, în principiu, la 34 541 303 518 euro.
13 Anexa la decizia atacată cuprinde trei secțiuni.
14 Secțiunea 1 este dedicată reformelor și investițiilor prevăzute în planul de redresare și reziliență. Reformele și investițiile prevăzute sunt programate pentru a fi efectuate de Republica Polonă în perioada cuprinsă între ultimul trimestru al anului 2021 și al doilea trimestru al anului 2026.
15 Măsurile privind reforma justiției în Polonia sunt specificate în jaloanele F1G, F2G și F3G.
16 În conformitate cu jalonul F1G, trebuie luate mai multe măsuri pentru a consolida independența și imparțialitatea judecătorilor polonezi. Conform calendarului indicativ, această parte a reformei trebuia să fie pusă în aplicare, prin adoptarea legislației, în al doilea trimestru al anului 2022.
17 În conformitate cu jalonul F2G, trebuie luate măsuri pentru a garanta că judecătorii vizați de deciziile adoptate de Izba Dyscyplinarna (Camera disciplinară) a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) (denumită în continuare „Camera disciplinară”) au acces la o procedură care să permită o revizuire a deciziilor camerei menționate care îi afectează. Conform calendarului indicativ, această parte a reformei trebuia să fie pusă în aplicare, prin adoptarea legislației, și în al doilea trimestru al anului 2022.
18 Jalonul F2G are următorul cuprins:
„Intrarea în vigoare a unei reforme care să garanteze că judecătorii afectați de deciziile Camerei disciplinare a Curții Supreme au acces la procedurile de revizuire a cauzelor lor. Astfel de cauze deja soluționate de Camera disciplinară sunt examinate de o instanță care îndeplinește cerințele articolului 19 alineatul (1) din TUE, în conformitate cu normele care urmează să fie adoptate pe baza etapei F1G de mai sus Actul legislativ prevede că prima audiere a instanței care se pronunță în cauzele respective are loc în termen de trei luni de la primirea propunerii judecătorului care solicită revizuirea, iar cauzele se soluționează în termen de 12 luni de la primirea acestei moțiuni. Cauzele aflate în prezent pe rolul Camerei disciplinare sunt trimise spre examinare instanței și în conformitate cu normele stabilite în cadrul procedurii menționate mai sus.”
19 În conformitate cu jalonul F3G, procedurile de reexaminare menționate în jalonul F2G trebuiau în principiu să fie închise, conform calendarului orientativ, în al patrulea trimestru al anului 2023.
20 În plus, din considerentul (45) al deciziei atacate rezultă că jaloanele F1G și F2G trebuie atinse înainte ca Republica Polonă să poată face prima cerere de plată și că nu se poate efectua nicio plată înainte ca aceste jaloane să fie atinse. Astfel, în conformitate cu secțiunea 2 punctul 2.1 din anexa la decizia atacată, o plată în temeiul primei tranșe a contribuției financiare, în cuantum de 2 758 738 902 euro, este supusă printre altele condiției ca Republica Polonă să fi atins jaloanele F1G și F2G.
21 În schimb, jalonul F3G, potrivit căruia în principiu orice procedură inițiată în temeiul jalonului F2G (denumită în continuare „procedura de revizuire”) trebuie încheiată în cursul celui de al patrulea trimestru al anului 2023, nu prevede o condiție pentru plata unei finanțări în temeiul mecanismului.
22 Pe de altă parte, rezultă de asemenea din considerentul (45) al deciziei atacate că jaloanele F1G, F2G și F3G nu aduc atingere obligației Republicii Polone de a respecta, în orice moment, dreptul Uniunii Europene și în special articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
23 În sfârșit, reiese printre altele din considerentul (50) al deciziei atacate că jaloanele referitoare la reforma justiției în Polonia, și anume jaloanele F1G, F2G și F3G, nu aduc atingere procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs sau viitoare și, în general, obligației Republicii Polone de a respecta dreptul Uniunii, precum și în special hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Concluziile părților
24 Reclamantele solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
25 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunilor ca inadmisibile sau, în subsidiar, ca nefondate;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
26 Ungaria solicită respingerea acțiunilor ca inadmisibile.
27 Republica Polonă solicită respingerea acțiunilor ca inadmisibile sau, în subsidiar, ca nefondate.
28 Comisia solicită respingerea acțiunilor ca inadmisibile sau, în subsidiar, ca nefondate și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la obiectul litigiului
29 Reclamantele contestă decizia atacată în măsura în care, specificate în anexa sa unică, jaloanele F1G, F2G și F3G nu sunt compatibile cu dreptul Uniunii.
30 Consiliul susține că reclamantele au în vedere prin acțiunile lor, în realitate, numai aceste jaloane, izolându‑le în mod artificial de dispozitivul deciziei atacate.
31 În această privință, contrar celor susținute de Consiliu, obiectul acțiunilor nu poate fi înțeles în sensul că vizează numai anularea jaloanelor F1G, F2G și F3G, referitoare la reforma sistemului judiciar din Polonia, independent de dispozitivul deciziei atacate.
32 Astfel, aceste jaloane, în special jaloanele F1G și F2G, sunt o parte integrantă și esențială a deciziei atacate, din moment ce, pe de o parte, sunt încorporate în articolul 1 din această decizie și, pe de altă parte, nicio plată în temeiul articolelor 2 și 3 din decizia menționată nu poate fi efectuată câtă vreme Republica Polonă nu a atins aceste jaloane în mod satisfăcător.
33 Prin urmare, acțiunile trebuie înțelese în sensul că vizează obținerea anulării deciziei atacate în ansamblul său.
Cu privire la posibilitatea de a se pronunța prin ordonanță
34 Potrivit articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, pârâtul poate solicita Tribunalului să se pronunțe asupra inadmisibilității fără a intra în dezbaterea fondului. În temeiul articolului 130 alineatul (7) din acest regulament, Tribunalul se pronunță cât mai curând cu putință cu privire la cerere.
35 Tribunalul a decis, prin Ordonanța din 31 martie 2023, să unească cu fondul excepția de inadmisibilitate ridicată de Consiliu.
36 Cu toate acestea, având în vedere înscrisurile părților și ținând seama de răspunsurile date de acestea din urmă la diferitele întrebări adresate de Tribunal, acesta se consideră în prezent în poziția de a se putea pronunța prin ordonanță adoptată în temeiul articolului 130 alineatele (1) și (7) din Regulamentul de procedură cu privire la excepția de inadmisibilitate a Consiliului, fără a fi necesară deschiderea fazei orale a procedurii.
37 În aceste condiții, Tribunalul apreciază că Ordonanța din 31 martie 2023, care a unit cu fondul excepția de inadmisibilitate ridicată de Consiliu, nu se opune în speță posibilității de a se pronunța cu privire la aceasta prin ordonanță.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate
38 În susținerea excepției de inadmisibilitate, pe de o parte, Consiliul arată că reclamantele nu pot exercita acțiunea în nume propriu. Pe de altă parte, Consiliul apreciază că reclamantele nu se pot întemeia nici pe situația judecătorilor ale căror interese le apără, aceștia din urmă neavând, ei înșiși, nici calitate procesuală activă, nici interes de a acționa.
39 Reclamantele contestă aceste afirmații. În plus, acestea susțin, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunilor lor atât în nume propriu, cât și în numele judecătorilor ale căror interese le apără, că ar trebui atenuate, având în vedere particularitățile speței, condițiile de admisibilitate, astfel cum reies ele din jurisprudența actuală.
40 Potrivit unei jurisprudențe constante, acțiunile în anulare formulate de asociații sunt considerate admisibile în trei tipuri de situații: în primul rând, atunci când o dispoziție legală recunoaște în mod expres asociațiilor profesionale o serie de posibilități cu caracter procedural, în al doilea rând, atunci când asociația reprezintă interesele membrilor săi care ar avea ei înșiși calitate procesuală activă și, în al treilea rând, atunci când asociația este individualizată ca urmare a afectării propriilor interese în calitate de asociație, în special întrucât poziția sa de negociator a fost afectată de actul a cărui anulare se solicită (a se vedea Ordonanța din 8 mai 2019, Carvalho și alții/Parlamentul și Consiliul, T‑330/18, nepublicată, EU:T:2019:324, punctul 51 și jurisprudența citată).
Cu privire la admisibilitatea acțiunilor formulate de reclamante în nume propriu
41 Reclamantele susțin că sunt organisme care au ca misiune apărarea valorii statului de drept și a independenței puterii judecătorești. Acestea ar interveni în mod regulat în calitate de interlocutoare ale instituțiilor Uniunii cu privire la chestiuni referitoare la statul de drept și ar avea ele însele un interes instituțional de a apăra independența justiției și valoarea statului de drept. Pe lângă faptul că au adresat scrisori mai multor instituții ale Uniunii, acestea ar fi publicat diverse declarații, în special în interesul apărării drepturilor judecătorilor polonezi. În plus, acestea ar fi organisme reprezentative ale judecătorilor și, prin urmare, ale uneia dintre puterile statului și, așadar, nu ar putea fi asimilate altor asociații în ceea ce privește admisibilitatea acțiunilor lor în anulare.
42 În ceea ce privește primul tip de situație menționat de jurisprudența amintită la punctul 40 de mai sus, reclamantele nu invocă existența unor dispoziții legale care să le recunoască în mod expres drepturi cu caracter procedural și niciun element din dosare nu permite să se constate existența unor astfel de dispoziții.
43 În plus, în măsura în care argumentația reclamantelor, amintită la punctul 41 de mai sus, trebuie interpretată în sensul că, pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă a puterii judecătorești, în special în raport cu valoarea statului de drept, consacrată la articolul 2 TUE, ar trebui să li se acorde anumite prerogative procedurale, este necesar să se constate că nicio dispoziție legală nu a atribuit reclamantelor prerogative pentru a asigura o asemenea protecție în contextul mecanismului.
44 Prin urmare, reclamantele, în calitate de organisme reprezentative ale judecătorilor, nu pot beneficia de un tratament procedural diferit de cel rezervat oricărei alte asociații.
45 În aceste condiții, admisibilitatea acțiunilor nu poate fi stabilită în raport cu primul tip de situație menționat la punctul 40 de mai sus.
46 În ceea ce privește al treilea tip de situație menționat de jurisprudența amintită la punctul 40 de mai sus, referitor la afectarea asociațiilor în propriile interese, în special în calitate de negociatoare, trebuie să se constate că reclamantele nu au dovedit o asemenea afectare în cazul lor.
47 Astfel, împrejurarea că reclamantele au fost „interlocutoare” ale instituțiilor Uniunii, după cum susțin acestea, în contextul general al problemelor referitoare la statul de drept nu este suficientă pentru a le recunoaște calitatea de negociatoare, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 40 de mai sus, în contextul specific al adoptării deciziei atacate.
48 Acest lucru este valabil și pentru faptul, invocat de reclamantele din cauzele T‑530/22, T‑531/22 și T‑532/22, că acestea beneficiază de un statut de observator în diverse organe ale Consiliului Europei, precum Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), pe lângă Consiliul Europei și pe lângă Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE).
49 Pentru același motiv, este lipsit de relevanță faptul, invocat de reclamanta din cauza T‑533/22, că aceasta a intervenit, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauze introduse de judecători polonezi în ceea ce privește criza statului de drept în Polonia.
50 Nici argumentul reclamantei din cauza T‑530/22 [confidențial](1) nu poate dovedi că aceasta ar fi afectată în propriile interese. Astfel, simpla invocare a acestui argument [confidențial] nu permite să se demonstreze o afectare directă a reclamantei menționate.
51 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că reclamantele nu îndeplinesc condițiile referitoare la primul și la al treilea tip de situație, amintite la punctul 40 de mai sus, și, prin urmare, nu au în speță calitate procedurală activă pentru a acționa în nume propriu.
Cu privire la admisibilitatea acțiunilor reclamantelor care acționează în numele membrilor lor ale căror interese le apără
52 În conformitate cu al doilea tip de situație menționat de jurisprudența amintită la punctul 40 de mai sus, asociațiile au calitate procesuală activă atunci când reprezintă interesele membrilor lor care au ei înșiși calitate procesuală activă.
53 Consiliul contestă printre altele afirmația reclamantelor potrivit căreia calitatea lor procesuală activă rezultă din faptul că ele reprezintă interesele unor judecători care ar avea ei înșiși calitate procesuală activă.
54 Cu titlu introductiv, în primul rând, trebuie arătat că, în răspunsul la o întrebare a Tribunalului, reclamantele din cauzele T‑530/22, T‑531/22 și T‑532/22 au precizat că erau asociații reprezentative ale judecătorilor la nivel internațional ai căror membri erau, în general, asociații profesionale naționale, inclusiv asociații poloneze de judecători.
55 În această privință, reclamantele din aceste trei cauze arată că jurisprudența amintită la punctul 40 de mai sus, referitoare la calitatea procesuală activă a asociațiilor care acționează în numele membrilor lor, trebuie transpusă și în această din urmă ipoteză. În acest context, ele fac trimitere printre altele la Hotărârea din 28 noiembrie 2008, Hôtel Cipriani și alții/Comisia (T‑254/00, T‑270/00 și T‑277/00, EU:T:2008:537), care ar fi recunoscut admisibilitatea unei acțiuni introduse de o asociație care reprezenta interesele membrilor săi, compusă din asociații reprezentative de persoane fizice sau juridice care ar fi avut ele însele calitate procesuală activă.
56 În al doilea rând, este de asemenea necesar să se arate că, în cauza T‑533/22, întrucât reclamanta este o fundație și, prin urmare, nu are membri, ea nu s‑a prevalat, în acțiunea sa, de o calitate procesuală activă care să decurgă din afectarea intereselor judecătorilor ale căror interese le apără. Or, în răspunsul său la excepția de inadmisibilitate ridicată de Consiliu, reclamanta din această cauză a susținut că nu era necesar să se stabilească dacă un organism acționa în numele membrilor săi, o legătură de afiliere nefiind indispensabilă, ci că era suficient să acționeze în numele celor ale căror interese le apăra.
57 Jurisprudența amintită la punctul 40 poate fi aplicată situațiilor specifice menționate la punctele 54 și 56 de mai sus în ipoteza în care membrii asociațiilor care sunt ele însele membre ale reclamantelor ar avea ei înșiși calitate procesuală activă. În speță, este necesar să se examineze calitatea procesuală activă a judecătorilor care sunt membri ai asociațiilor membre ale reclamantelor.
58 Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, „[o]rice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare”.
59 Întrucât decizia atacată este adresată Republicii Polone, admisibilitatea acțiunilor trebuie examinată în raport cu a doua și cu a treia ipoteză ale celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE, în care este impusă condiția afectării directe.
60 În această privință, reclamantele se prevalează de afectarea directă a judecătorilor ale căror interese le apără, diferențiind trei grupuri de judecători, și anume, în primul rând, judecătorii polonezi vizați de decizii ale Camerei disciplinare care ar fi afectați în mod direct de procedura de revizuire preconizată de jaloanele F2G și F3G, în al doilea rând, ansamblul judecătorilor polonezi care ar fi afectați în mod direct de această procedură de revizuire, precum și de jalonul F1G și, în al treilea rând, ansamblul celorlalți judecători europeni care ar fi de asemenea afectați în mod direct de aceste jaloane.
– Cu privire la afectarea directă a judecătorilor polonezi vizați de decizii ale Camerei disciplinare
61 Trebuie să se examineze dacă reclamantele se pot întemeia, pentru a demonstra admisibilitatea acțiunilor lor, pe situația judecătorilor polonezi care ar fi afectați în mod direct de introducerea unei proceduri de revizuire astfel cum este avută în vedere în cadrul jaloanelor F2G și F3G.
62 Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie vizată direct prin măsura care face obiectul acțiunii sale, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume ca această măsură, pe de o parte, să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (a se vedea Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul, C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 43 și jurisprudența citată).
63 Curtea amintește, în ceea ce privește prima condiție, că orice act, indiferent dacă este de natură normativă sau de altă natură, poate în principiu să privească direct un particular și să producă, așadar, în mod direct efecte asupra situației juridice a acestuia, independent de faptul dacă presupune măsuri de executare (Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul, C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 74).
64 În plus, pentru a examina capacitatea deciziei atacate de a produce în mod direct efecte asupra situației juridice a judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare, este necesar să se examineze substanța actului în cauză și să se evalueze aceste efecte în raport cu criterii obiective, precum conținutul actului menționat, ținându‑se seama, dacă este cazul, de contextul adoptării acestuia din urmă, precum și de competențele instituției care este autoarea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul, C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctele 63 și 75).
65 În primul rând, în ceea ce privește substanța deciziei atacate, apreciată în raport cu conținutul, precum și cu contextul său, trebuie amintit că Regulamentul 2021/241 a fost adoptat în temeiul articolului 175 al treilea paragraf TFUE, articol privind coordonarea de către statele membre a politicilor lor economice în vederea atingerii obiectivelor de coerență economică, socială și teritorială prevăzute la articolul 174 TFUE.
66 Articolul 1 din Regulamentul 2021/241, referitor la obiectul regulamentului menționat, prevede că acest regulament instituie Mecanismul de redresare și reziliență și că stabilește obiectivele mecanismului, finanțarea sa, formele de finanțare din partea Uniunii în cadrul acestuia și normele privind furnizarea unei astfel de finanțări. Considerentul (8) al Regulamentului 2021/241 precizează că mecanismul este un instrument inovator care permite furnizarea de sprijin financiar direct statelor membre.
67 Din cuprinsul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul menționat reiese că obiectivul general al mecanismului este să promoveze coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii, printre altele prin îmbunătățirea rezilienței, a nivelului de pregătire pentru situații de criză și a capacității de adaptare a statelor membre. Astfel, mecanismul ar trebui să contribuie printre altele la convergența economică și socială ascendentă, restabilind și promovând creșterea durabilă și integrarea economiilor Uniunii.
68 În acest scop, statele membre pregătesc planuri de redresare și reziliență care sunt evaluate de Comisie. Evaluarea se aprobă ulterior printr‑o decizie de punere în aplicare a Consiliului. O astfel de decizie supune plata unei contribuții financiare respectării unor condiții, și anume punerea în aplicare a planurilor menționate, inclusiv realizarea de jaloane și de ținte, care, în conformitate cu articolul 2 punctul 4 din Regulamentul 2021/241, sunt măsuri de progres în direcția realizării unei reforme sau a unei investiții.
69 Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul 2021/241 prevede că, în cazul în care Comisia consideră că o cerere de sprijin sub formă de împrumut îndeplinește criteriile menționate la alineatul (1) și după adoptarea deciziei de punere în aplicare a Consiliului menționate la articolul 20 alineatul (1) din regulamentul menționat, ea încheie un acord de împrumut cu statul membru în cauză.
70 Totodată, articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul 2021/241 prevede că, după ce Consiliul adoptă decizia de punere în aplicare prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din regulamentul menționat, Comisia încheie un acord cu statul membru în cauză, care constituie un angajament juridic individual în sensul Regulamentului financiar.
71 În temeiul articolului 24 alineatul (9) din Regulamentul 2021/241, în absența unui progres concret realizat de statul membru în realizarea jaloanelor sau a țintelor relevante, Comisia denunță acordurile menționate la articolul 15 alineatul (2) și la articolul 23 alineatul (1) și dezangajează cuantumul contribuției.
72 Astfel, în contextul deciziei atacate, jaloanele au funcția de a stabili condițiile care trebuie îndeplinite de Republica Polonă și examinate ulterior de Comisie pentru a decide dacă fondurile din cadrul mecanismului pot fi acordate acestui stat membru. În consecință, relevanța jaloanelor menționate se limitează la procesul de eliberare a fondurilor în cadrul mecanismului, în măsura în care realizarea lor satisfăcătoare condiționează plata fondurilor menționate.
73 În această privință, trebuie amintit că decizia atacată a stabilit un ansamblu de jaloane și de ținte care trebuiau atinse de Republica Polonă. Cu titlu de exemplu, pentru simpla eliberare a unei finanțări în cadrul primei tranșe a mecanismului, Republicii Polone îi revenea sarcina de a realiza, pe lângă jaloanele F1G și F2G, alte 26 de jaloane, astfel cum reiese din secțiunea 2 punctul 2.1.1 din anexa la decizia atacată.
74 Rezultă că jaloanele, inclusiv jaloanele F1G, F2G și F3G, au caracterul unei condiționalități bugetare în măsura în care realizarea lor condiționează o finanțare în temeiul mecanismului.
75 Astfel, în contextul deciziei atacate, jaloanele F1G, F2G și F3G au funcția de a asigura respectarea, pe de o parte, a criteriilor prevăzute la articolul 19 alineatul (3) literele (b) și (j) din Regulamentul 2021/241 și, pe de altă parte, a obligațiilor prevăzute la articolul 22 din regulamentul menționat coroborat cu articolul 20 alineatul (5) litera (e) din acest regulament, pentru a asigura un răspuns eficient la provocările identificate în contextul semestrului european și că deficiențele sistemului judiciar polonez nu aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
76 Desigur, Consiliul, la momentul adoptării deciziei atacate, era ținut de articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și de valoarea statului de drept, în conformitate cu articolul 2 TUE, precum și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la acestea.
77 În același fel, jaloanele F1G, F2G și F3G reflectă legătura dintre respectarea valorii statului de drept, pe de o parte, și execuția eficientă a bugetului Uniunii în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, precum și protecția intereselor financiare ale Uniunii, pe de altă parte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑157/21, EU:C:2022:98, punctul 148).
78 Cu toate acestea, contrar a ceea ce par să sugereze reclamantele, Consiliul, prin adoptarea deciziei atacate și astfel prin stabilirea jaloanelor F1G, F2G și F3G, nu urmărea să înlocuiască normele referitoare la valoarea statului de drept sau la protecția jurisdicțională efectivă, astfel cum sunt clarificate de jurisprudența Curții.
79 Acest lucru este de altfel confirmat de considerentul (45) al deciziei atacate, potrivit căruia jaloanele F1G, F2G și F3G nu aduc atingere obligației Republicii Polone de a respecta, în orice moment, dreptul Uniunii și în special articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și de considerentul (50) al deciziei atacate, potrivit căruia jaloanele respective nu aduc atingere procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs sau viitoare și, în general, obligației Republicii Polone de a respecta dreptul Uniunii și în special hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene.
80 Rezultă că, prin specificarea, în anexa la decizia atacată, a jaloanelor F1G, F2G și F3G care trebuiau atinse de Republica Polonă pentru ca aceasta să poată avea acces la o finanțare în cadrul mecanismului, Consiliul nu urmărea să autorizeze acest stat membru să nu se conformeze unor hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care se constată nerespectarea de către acesta din urmă a valorii statului de drept sau a principiului protecției jurisdicționale efective.
81 În lumina aprecierilor care precedă trebuie să se examineze, în al doilea rând, dacă decizia atacată, având în vedere conținutul său, îi afectează în mod direct pe judecătorii vizați de deciziile Camerei disciplinare în raport cu jalonul F2G care figurează în anexa la decizia menționată.
82 În această privință, trebuie arătat că reclamantele se întemeiază atât pe jalonul F2G, cât și pe jalonul F3G pentru a susține că inițierea unei proceduri de revizuire îi afectează pe judecătorii vizați de deciziile Camerei disciplinare. Or, dat fiind că jalonul F3G nu impune decât un termen limită în care procedurile de revizuire trebuie puse în aplicare și că declanșarea procedurii de revizuire, în sine, este preconizată de jalonul F2G, afectarea directă a acestor judecători trebuie examinată numai în raport cu jalonul F2G, astfel cum a fost stabilit în anexa la decizia atacată.
83 Decizia atacată se adresează Republicii Polone, care trebuie să atingă jalonul F2G, care figurează în anexa sa, pentru a putea beneficia de finanțare în cadrul mecanismului.
84 Desigur, conform jurisprudenței amintite la punctul 63 de mai sus, faptul că actul în litigiu presupune măsuri de executare nu implică, în sine, că un astfel de act nu poate produce în mod direct efecte asupra situației juridice a unui particular.
85 Cu toate acestea, trebuie să existe o legătură directă între actul în cauză și efectele sale asupra reclamantului (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul, C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctele 74 și 76).
86 De exemplu, la punctul 75 din Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul (C‑348/20 P, EU:C:2022:548), Curtea a putut constata existența unei legături directe între actul atacat, care era o directivă, și efectele sale, întrucât dispozițiile în cauză făcuseră ca reclamantului să îi fie aplicabile obligații specifice.
87 În speță, în schimb, independent de eventuala marjă de apreciere de care ar dispune Republica Polonă pentru a realiza jalonul F2G, trebuie amintit că acesta se limita la a impune o condiție care trebuie îndeplinită de statul membru în cauză pentru a putea beneficia de finanțare, astfel cum s‑a constatat la punctul 74 de mai sus. Prin urmare, nu se poate concluziona că decizia atacată, prin faptul că a prevăzut jalonul F2G, a impus acestui stat membru, în mod definitiv, obligații specifice în raporturile sale cu judecătorii afectați de decizii ale Camerei disciplinare.
88 În special, decizia atacată nu a avut ca efect supunerea judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare condițiilor pe care le prevede și nici nu a făcut direct aplicabilă o normă specifică în privința lor. Prin urmare, nu există o legătură directă între decizia menționată, în măsura în care a specificat jalonul F2G, și situația juridică a judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare.
89 În consecință, chiar și după adoptarea deciziei atacate, situația judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare a rămas reglementată de dispozițiile relevante ale dreptului polonez aplicabile situației menționate, precum și de dispozițiile dreptului Uniunii și de hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, fără ca jalonul F2G specificat în această decizie să intervină prin modificarea directă a situației juridice a acestor judecători, în sensul impus de articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.
90 Pe de altă parte, nu se poate reține, astfel cum afirmă reclamantele, că jalonul F2G avea ca efect „să permită, dacă nu chiar să impună”, inițierea unei proceduri de revizuire în dreptul polonez și că, întrucât a colaborat la adoptarea deciziei atacate și, astfel, la specificarea jaloanelor F1G, F2G și F3G, Comisia ar fi astfel împiedicată să invoce, în special în cadrul unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, incompatibilitatea procedurii de revizuire cu dreptul Uniunii.
91 Astfel, în primul rând, decizia atacată nu face decât să aprobe o serie de condiții de finanțare, printre care jalonul F2G, fără a schimba în mod direct situația judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare, aceasta nefiind modificată decât prin măsura adoptată ulterior de Republica Polonă pentru a realizarea jalonului menționat. În plus, având în vedere concluzia trasă la punctul 80 de mai sus, Republica Polonă nu poate fi autorizată, în temeiul jalonului F2G care figurează în anexa la decizia atacată, să se sustragă de la respectarea obligațiilor sale rezultate din dreptul Uniunii și în special din hotărârile și din ordonanțele Curții de Justiție a Uniunii Europene.
92 În al doilea rând, chiar presupunând că, astfel cum afirmă reclamantele, drepturile procedurale ale Comisiei ar fi limitate din cauza rolului său în procedura care a condus la specificarea jaloanelor, aceasta nu ar determina, în speță, afectarea directă prin decizia atacată a judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare.
93 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se concluzioneze că decizia atacată, care condiționează accesul Republicii Polone la finanțare în temeiul mecanismului, nu produce în mod direct efecte asupra situației juridice a judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare, astfel încât prima condiție pentru a constata afectarea lor directe nu este îndeplinită.
– Cu privire la afectarea directă a ansamblului judecătorilor polonezi și a judecătorilor din celelalte state membre și din Spațiul Economic European (SEE)
94 Potrivit reclamantelor, ansamblul judecătorilor polonezi, precum și al judecătorilor din celelalte state membre și ale SEE sunt direct afectați de decizia atacată.
95 Mai întâi, în ceea ce privește afectarea judecătorilor polonezi ca urmare a procedurii de revizuire preconizate la jaloanele F2G și F3G, reclamantele susțin că și judecătorii care nu sunt afectați de decizii ale Camerei disciplinare „suferă un efect disuasiv în exercitarea profesiei lor” atât timp cât situația colegilor lor afectați de astfel de decizii nu a fost clarificată și suportă o sarcină de lucru mai mare atât timp cât colegii lor rămân suspendați. Prelungirea suspendării judecătorilor care fac obiectul unor sancțiuni nelegale ar fi „de natură să submineze încrederea pe care justiția trebuie să o inspire justițiabililor într‑o societate democratică și [într‑un] stat de drept”. Aceasta ar afecta în mod direct capacitatea tuturor magistraților de a‑și îndeplini în mod corect misiunea care le revine în cadrul funcțiilor lor.
96 În această privință, este necesar să se arate că, în măsura în care jaloanele F2G și F3G nu produc în mod direct efecte asupra situației judecătorilor polonezi afectați de decizii ale Camerei disciplinare, astfel cum s‑a constatat la punctele 82-93 de mai sus, situația este, a fortiori, aceeași și în cazul judecătorilor polonezi care nu sunt afectați de asemenea decizii.
97 În continuare, în ceea ce privește afectarea tuturor judecătorilor polonezi ca urmare a jalonului F1G, reclamantele susțin că jalonul F1G, astfel cum este aprobat prin decizia atacată, produce în mod direct efecte asupra situației juridice a tuturor judecătorilor polonezi, întrucât nu este suficient pentru a restabili o protecție jurisdicțională efectivă. Judecătorii polonezi ar fi astfel constrânși să soluționeze cauze, inclusiv cauze care implică o finanțare în temeiul mecanismului, „în circumstanțe profesionale inadmisibile întrucât ei ar continua să sufere presiuni ilegale, precum și atingeri ale independenței și ale imparțialității lor”. „Judecătorii polonezi ar fi obligați să își exercite atribuțiile în condiții care dau naștere unor îndoieli”, printre altele cu privire la capacitatea lor de a sesiza Curtea, de a aplica integral dreptul Uniunii și de a adopta decizii care sunt contrare intereselor guvernului sau ale partidului politic aflat la putere în Polonia.
98 În această privință, trebuie să se constate că reclamantele nu demonstrează existența unei legături suficient de strânse între situația tuturor judecătorilor polonezi și jalonul F1G care să permită să se constate că jalonul menționat produce în mod direct efecte asupra situației juridice a acestor judecători.
99 Astfel, recurentele critică printre altele jalonul F1G, pentru motivul că acesta ar fi insuficient pentru a restabili independența și imparțialitatea judecătorilor polonezi și, în general, un sistem judiciar polonez care să respecte cerințele minime impuse de respectarea statului de drept.
100 Astfel, reclamantele se limitează la afirmații de natură generală referitoare la ceea ce ar fi trebuit, în opinia lor, să conțină jalonul F1G. Cu toate acestea, reclamantele nu precizează, în însuși textul acestui jalon, elemente concrete care ar aduce în mod direct prejudicii judecătorilor polonezi.
101 Or, lipsa din decizia atacată a unor norme considerate necesare de reclamante nu poate constitui o ingerință directă în drepturile judecătorilor polonezi rezultate din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE care afectează în mod direct situația lor juridică.
102 În sfârșit, reclamantele concluzionează că jaloanele F1G, F2G și F3G, astfel cum sunt aprobate prin decizia atacată, afectează în mod direct judecătorii din celelalte state membre și ale SEE, ca urmare a legăturilor strânse care unesc ordinile juridice ale acestor state cu cea a Uniunii.
103 Pe de o parte, ele arată că acești judecători sunt de exemplu obligați să recunoască și să execute hotărârile judecătorești sau să definească competența locală în procedurile de azil sau să examineze cererile de extrădare a unei persoane în temeiul unui mandat european de arestare. Împrejurarea că statul de drept este compromis într‑un stat membru ar putea avea în mod direct efecte asupra capacității judecătorilor din alte state de a‑și îndeplini în mod corect atribuțiile.
104 În această privință, chiar dacă deficiențe din ordinea juridică a unui stat membru pot avea repercusiuni asupra exercitării puterii judecătorești în alte state și presupunând că aceste deficiențe pot afecta activitatea zilnică a judecătorilor din aceste state, astfel de repercusiuni nu implică faptul că decizia atacată este de natură să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestor judecători.
105 Pe de altă parte, reclamantele susțin că există un risc de „efect de domino” între statele membre, în măsura în care, atunci când legiuitorul unui stat membru are în vedere reforme legislative, inclusiv reforme care au legătură cu organizarea sistemului său judiciar, acesta se inspiră din evoluțiile intervenite în celelalte state membre.
106 Or, trebuie arătat că considerațiile reclamantelor referitoare la un posibil efect de propagare, oricât de importante precum aceste considerații pot fi luate pe plan politic, nu sunt de natură să demonstreze că decizia atacată produce în mod direct efecte asupra situației judecătorilor din celelalte state membre sau din SEE.
107 În consecință, nici judecătorii polonezi, indiferent dacă au fost sau nu afectați de o decizie a Camerei disciplinare, nici judecătorii din celelalte state membre sau ale SEE nu sunt afectați în mod direct de decizia atacată. Prin urmare, reclamantele nu se pot întemeia pe situația acestor judecători pentru a stabili admisibilitatea acțiunilor lor.
108 Reclamantele nu se pot întemeia nici pe a treia ipoteză a celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE, referitor la actele normative, pentru motivul că judecătorii ale căror interese le apără prin intermediul celor ale membrilor lor ar avea calitate procesuală activă în temeiul acestei a treia ipoteze. Astfel, condiția potrivit căreia reclamantul trebuie să fie vizat în mod direct de actul atacat are aceeași semnificație atât în a doua ipoteză a celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE, cât și în a treia ipoteză a acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul, C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 73). În aceste condiții, în lipsa unei afectări directe prin decizia atacată, nu este necesar să se examineze dacă aceasta constituie un act normativ în sensul celei de a treia ipoteze a celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE.
109 Având în vedere cele ce precedă și dat fiind că judecătorii cărora reclamantele le apără interesele nu ar avea ei înșiși calitate procesuală activă, nici reclamantele nu îndeplinesc condițiile pentru ca acțiunile lor să fie admisibile în temeiul celui de al doilea tip de situație vizat de jurisprudența amintită la punctul 40 de mai sus.
Cu privire la relaxarea condițiilor de admisibilitate
110 Potrivit reclamantelor, în speță s‑ar impune o relaxare a condițiilor de admisibilitate a acțiunilor.
111 În esență, reclamantele apreciază că condițiile de admisibilitate trebuie aplicate cu o anumită flexibilitate, în special datorită imperativelor legate de protecția jurisdicțională efectivă și de statul de drept, valoare fondatoare a Uniunii care face parte din însăși identitatea sa. Potrivit recurentelor, sistemul complet de căi de atac se întemeiază implicit pe premisa potrivit căreia valoarea statului de drept ar fi respectată de statele membre. Or, această premisă nu ar mai fi îndeplinită în Polonia, situația fiind marcată de deficiențe sistemice care rezultă dintr‑o alegere deliberată de a nu respecta dreptul Uniunii și în special deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene. În această privință, reclamantele susțin că trimiterea preliminară nu mai constituie o cale de atac deschisă lor însele sau judecătorilor cărora le apără interesele.
112 Consiliul, susținut de Ungaria, contestă argumentele reclamantelor.
113 În această privință, trebuie arătat că, deși condițiile de admisibilitate prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie, desigur, interpretate în lumina dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă, o asemenea interpretare nu poate conduce la înlăturarea condițiilor prevăzute în mod expres de tratatul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctul 98 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 28 aprilie 2015, T & L Sugars și Sidul Açúcares/Comisia, C‑456/13 P, EU:C:2015:284, punctul 44 și jurisprudența citată).
114 În special, protecția conferită de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu are ca obiect modificarea sistemului de control jurisdicțional prevăzut de tratate, în special a normelor referitoare la admisibilitatea acțiunilor introduse direct în fața instanțelor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctul 97 și jurisprudența citată).
115 Printre altele, protecția conferită de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale nu impune ca un justițiabil să poată, în mod necondiționat, să introducă o acțiune în anulare direct în fața instanței Uniunii, împotriva actelor Uniunii (Hotărârea din 28 octombrie 2020, Associazione GranoSalus/Comisia, C‑313/19 P, nepublicată, EU:C:2020:869, punctul 62).
116 În speță, reclamantele nu pot susține că ar fi vizate în mod direct de decizia atacată, astfel cum s‑a constatat la punctul 109 de mai sus.
117 În aceste condiții, o relaxare a condițiilor de admisibilitate, astfel cum au solicitat reclamantele, ar implica, în fapt, înlăturarea condiției afectării directe care este prevăzută în mod expres la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, ceea ce ar fi contrar jurisprudenței amintite la punctul 113 de mai sus. Astfel, deficiențele sistemice ale sistemului judiciar din Polonia invocate de recurente nu pot justifica, în niciun caz, ca Tribunalul să deroge de la condiția afectării directe care se aplică acțiunilor introduse de persoane fizice sau juridice, conform articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
118 Acest lucru nu aduce atingere obligației care revine Republicii Polone, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și cu articolul 266 TFUE, de a remedia cât mai repede încălcările constatate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește criza statului de drept. Pe de altă parte, articolul 263 TFUE permite, în conformitate cu primul său paragraf, printre altele statelor membre și instituțiilor, să introducă o acțiune împotriva tuturor dispozițiilor adoptate de instituțiile, de organele, de oficiile și de agențiile Uniunii, indiferent de forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii, fără a trebui să demonstreze un interes de a acționa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 octombrie 2011, Deutsche Post și Germania/Comisia, C‑463/10 P și C‑475/10 P, EU:C:2011:656, punctul 36 și jurisprudența citată). În plus, revine Comisiei, în virtutea rolului său de gardian al tratatelor, astfel cum reiese din articolul 17 alineatul (1) TUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2016, Ledra Advertising și alții/Comisia și BCE, C‑8/15 P‑C‑10/15 P, EU:C:2016:701, punctul 59) și având în vedere faptul că valorile prevăzute la articolul 2 TUE, printre care valoarea statului de drept, definesc însăși identitatea Uniunii ca ordine juridică comună (Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑157/21, EU:C:2022:98, punctul 145), să acționeze, inclusiv în temeiul evaluării sale prevăzute la articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul 2021/241, pentru a contribui la asigurarea respectării de către Republica Polonă a cerințelor rezultate din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.
119 Având în vedere tot ceea ce precedă, acțiunile trebuie respinse ca inadmisibile.
Cu privire la cheltuielile de judecată
120 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, iar Consiliul a solicitat obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
121 Conform articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Republica Polonă, Ungaria și Comisia vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Marea Cameră)
dispune:
1) Respinge acțiunile ca inadmisibile.
2) Obligă Magistratseuropéenspour la démocratie et les libertés (Medel), International Association of Judges, Association of European Administrative Judges și Stichting Rechters voor Rechters la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
3) Republica Polonă, Ungaria și Comisia Europeană vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 4 iunie 2024.
V. Di Bucci | | M. van der Woude |