Recurs introdus la 9 iunie 2010 de Luigi Marcuccio împotriva Hotărârii pronunțate la 25 martie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-102/08, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-256/10 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

În orice caz, anularea în întregime a ordonanței atacate;

declararea faptului că acțiunea în primă instanță care a făcut obiectul ordonanței atacate era perfect admisibilă;

în principal: admiterea în întregime a concluziilor recurentului prezentate în primă instanță;

obligarea Comisiei la plata către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat și pe care trebuie să le efectueze în legătură cu procedura în primă instanță și cu cea a prezentului recurs;

în subsidiar: trimiterea cauzei la Tribunalul Funcției Publice pentru rejudecarea, într-o nouă compunere, a fondului acestei cauze.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs vizează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 25 martie 2010. Prin această ordonanță, TFP a respins în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit lipsită de orice temei juridic o acțiune având ca obiect constatarea inexistenței sau cel puțin a nelegalității deciziei prin care Comisia a refuzat să îi comunice o copie a fotografiilor făcute la mutarea din locuința de serviciu pe care o ocupa în Luanda (Angola) și distrugerea oricăror documente referitoare la această mutare, precum și obligarea Comisiei la despăgubirea pentru prejudiciul care rezultă din faptul că s-ar fi procedat de către Comisie la mutarea respectivă împotriva voinței recurentului.

În susținerea pretențiilor, recurentul invocă o lipsă totală de motivare, precum și încălcări ale normelor procedurale privind administrarea probei, ale principiului egalității părților în litigiu, ale articolului 94 din Regulamentul de procedură al TFP, ale obligației de solicitudine a Comisiei față de recurent și ale obligației de bună administrare.

Recurentul susține de asemenea că TFP ar fi omis să se pronunțe cu privire la trei dintre cererile sale.

____________