Language of document :

Acțiune introdusă la 31 mai 2011 - Carlotti/Parlamentul European

(Cauza T-276/11)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marie-Arlette Carlotti (Marsilia, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis, É. Marchal și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâtul: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

să declare și să hotărască:

constatarea nelegalității deciziei adoptate de Biroul Parlamentului European la 1 aprilie 2009, de modificare a sistemului de pensie suplimentară voluntară a deputaților în Parlamentul European;

anularea deciziei atacate;

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune se solicită anularea deciziei din 28 martie 2011 prin care i se refuză reclamantei beneficiul pensiei sale suplimentare la vârsta de 60 de ani (începând cu luna februarie 2012), adoptată în temeiul deciziei Parlamentului European din 1 aprilie 2009, de modificare a sistemului de pensie suplimentară voluntară a deputaților în Parlamentul European.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive întemeiate pe:

încălcarea drepturilor dobândite conferite prin acte legale și a principiului securității juridice;

încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului proporționalității, în măsura în care decizia din 1 aprilie 2009 și decizia atacată ar dispune o creștere cu trei ani a vârstei de la care se acordă dreptul la pensie, fără a prevedea vreo măsură tranzitorie;

încălcarea articolului 29 din Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, conform căruia chestorii și secretarul general asigură interpretarea și stricta aplicare a acestor norme;

o eroare vădită de apreciere de care este afectată decizia Biroului Parlamentului European din 1 aprilie 2009 de modificare a normelor care stau la baza deciziei atacate, în măsura în care se întemeiază pe o apreciere nefondată a situației financiare a fondului de pensii;

încălcarea bunei-credințe în executarea contractelor și nulitatea clauzelor pur potestative.

____________