Cauza C‑63/15

Mehrdad Ghezelbash

împotriva

Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Den Haag)

„Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe – Articolul 12 – Eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor – Articolul 27 – Cale de atac – Întinderea controlului jurisdicțional”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 iunie 2016

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Cale de atac exercitată împotriva unei decizii de transfer luate în privința unui solicitant de azil – Posibilitatea de a invoca aplicarea eronată a unui criteriu referitor la eliberarea unei vize

[Regulamentul nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (19) și art. 12, art. 21 alin. (1) și (3), art. 22 și art. 27 alin. (1)]

Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, analizat în lumina considerentului (19) al acestui regulament, trebuie să fie interpretat în sensul că un solicitant de azil poate să invoce, în cadrul unei căi de atac exercitate împotriva unei decizii de transfer luate în privința sa, aplicarea eronată a unui criteriu de responsabilitate prevăzut în capitolul III din regulamentul menționat, în special a criteriului referitor la eliberarea unei vize, prevăzut la articolul 12 din același regulament.

Astfel, potrivit modului de redactare a articolului 27 alineatul (1) din regulamentul menționat, calea de atac prevăzută de această dispoziție trebuie să fie efectivă și să privească atât chestiuni de fapt, cât și chestiuni de drept. În plus, acest text nu menționează nicio limitare a argumentelor susceptibile de a fi invocate de solicitantul de azil în cadrul acestei căi de atac. Același lucru este valabil în cazul modului de redactare a articolului 4 alineatul (1) litera (d) din același regulament, referitor la informarea solicitantului de către autoritățile competente cu privire la posibilitatea de a contesta o decizie de transfer. Importanța centrală, pentru aplicarea Regulamentului nr. 604/2013, a procesului de determinare a statului membru responsabil pe baza criteriilor stabilite în capitolul III din acest regulament este confirmată de faptul că articolul 21 alineatul (1) din acesta nu prevede posibilitatea ca statul membru în care s‑a prezentat o cerere de protecție internațională să solicite unui alt stat membru să preia un solicitant de azil decât atunci când primul dintre aceste state membre consideră că al doilea dintre ele este responsabil de examinarea acestei cereri. În plus, în temeiul articolului 21 alineatul (3) din regulamentul menționat, cererea de preluare trebuie să cuprindă elementele care permit autorităților statului membru solicitat să verifice dacă acesta este responsabil în temeiul criteriilor definite în același regulament. De asemenea, din cuprinsul articolului 22 din Regulamentul nr. 604/2013 reiese că răspunsul la o asemenea cerere trebuie să se întemeieze pe o examinare a elementelor de probă și a dovezilor circumstanțiale care permit aplicarea criteriilor prevăzute în capitolul III din acest regulament. În aceste condiții, mențiunea, în considerentul (19) al Regulamentului nr. 604/2013, a examinării aplicării acestui regulament în cadrul căii de atac împotriva deciziei de transfer prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din acesta trebuie să fie înțeleasă ca vizând, între altele, controlul aplicării corecte a criteriilor de determinare a statului membru responsabil, prevăzute în capitolul III din regulamentul respectiv, inclusiv criteriul responsabilității menționat la articolul 12 din același regulament. Această concluzie este confirmată de evoluția generală a sistemului de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în unul dintre statele membre în urma adoptării Regulamentului nr. 604/2013, precum și de obiectivele vizate de acest regulament. Legiuitorul Uniunii nu s‑a limitat, în cadrul Regulamentului nr. 604/2013, să instituie norme de organizare care guvernează numai relațiile dintre statele membre, în vederea determinării statului membru responsabil, ci a decis să includă solicitanții de azil în acest proces, obligând statele membre să îi informeze cu privire la criteriile de responsabilitate și să le ofere ocazia de a furniza informațiile care permit aplicarea corectă a acestor criterii, precum și asigurându‑le un drept la o cale de atac efectivă împotriva deciziei de transfer luate eventual la finele procedurii.

În această privință, trebuie să se sublinieze că eventuala constatare a unei erori în cadrul unei asemenea examinări nu este susceptibilă să aducă atingere principiului încrederii reciproce dintre statele membre pe care este întemeiat sistemul european comun de azil, această constatare însemnând doar că statul membru spre care trebuie transferat solicitantul nu este statul membru responsabil, în sensul criteriilor prevăzute în capitolul III din Regulamentul nr. 604/2013.

(a se vedea punctele 36, 43-45, 51, 55 și 61 și dispozitivul)