Language of document : ECLI:EU:T:2022:780

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea extinsă)

7 decembrie 2022(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene reprezentând un insert sanitar cilindric – Marcă de poziție tactilă – Motive absolute de refuz – Domeniu de aplicare al legii – Invocare din oficiu – Examinarea de către camera de recurs a caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001] – Semn care nu poate constitui o marcă a Uniunii Europene – Lipsa unei reprezentări grafice precise și complete prin ea însăși a impresiei tactile produse de semn – Articolul 4 și articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2007 [devenite articolul 4 și articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

În cauza T‑487/21,

Neoperl AG, cu sediul în Reinach (Elveția), reprezentată de U. Kaufmann, avocată,

reclamantă

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de T. Klee și D. Hanf, în calitate de agenți,

pârât,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă),

compus, în cursul deliberărilor, din domnii A. Kornezov, președinte, și E. Buttigieg (raportor), doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnii G. Hesse și D. Petrlík, judecători,

grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 12 mai 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Neoperl AG, solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 iunie 2021 (cauza R 2327/2019-5) (denumită în continuare „decizia atacată”).

 Istoricul cauzei

2        La 1 septembrie 2016, reclamanta a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la EUIPO, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1) [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)], pentru semnul următor:

Image not found

3        În cererea de înregistrare, marca solicitată a fost indicată ca fiind o „altă marcă”, și anume o „marcă tactilă de poziție”, și a fost descrisă după cum urmează:

„Marca este o marcă tactilă de poziție. Protecția se revendică pentru o structură, dispusă la extremitatea unui element sanitar cilindric de inserție, destinat scurgerii apei, orientată spre exterior și care depășește o bază neelastică, această structură fiind constituită din lamele circulare, concentrice și elastice de câțiva milimetri înălțime pe întreaga suprafață a extremității, lamelele elastice fiind deformabile la apăsarea cu un deget pe bază și paralel cu aceasta. Nu se revendică nicio protecție pentru restul conturului elementului de inserție, care figurează în linii punctate în reprezentare.”

4        Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasa 11 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund descrierii următoare: „Elemente sanitare de inserție, în special regulatoare de jet și de formare a jetului”.

5        Cererea de înregistrare a dat naștere unor obiecții din cauza motivelor formale de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 26 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 31 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul 2017/1001] coroborat cu norma 9 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189) [devenit articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001], dat fiind că, „în general, mărcile tactile […] nu ar fi acceptate de [EUIPO]”. Astfel, reclamantei i s‑a sugerat recalificarea mărcii solicitate drept marcă de poziție.

6        Prin scrisoarea din 22 decembrie 2016, reclamanta a refuzat să recalifice marca solicitată și a insistat, în această privință, asupra calificării drept marcă tactilă de poziție, precum și asupra descrierii prezentate.

7        La 11 octombrie 2019, examinatoarea a respins cererea de înregistrare în temeiul articolului 41 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001 coroborat în esență cu articolul 4 și cu articolul 31 alineatul (3) din regulamentul menționat, pentru motive formale, întrucât în esență, în măsura în care viza înregistrarea unei mărci tactile, cererea nu era suficient de precisă în sensul acestor dispoziții.

8        La 16 octombrie 2019, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei examinatoarei. La 22 ianuarie 2020, aceasta a depus memoriul de expunere a motivelor acestei căi de atac.

9        Prin comunicarea raportorului din 3 august 2020, camera de recurs a EUIPO a indicat reclamantei că, independent de aspectul dacă cererea de înregistrare a mărcii îndeplinea sau nu cerințele articolului 31 din Regulamentul 2017/1001, aceasta aprecia că motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat era pertinent și că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv în sensul acestei din urmă dispoziții.

10      La 3 martie 2021, reclamanta și‑a prezentat observațiile cu privire la comunicarea din 3 august 2020.

11      Prin decizia atacată, Camera a cincea de recurs a EUIPO a considerat că semnul a cărui înregistrare se solicită ca marcă a Uniunii Europene este lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 și a respins calea de atac.

 Concluziile părților

12      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

13      EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Observații introductive

14      Ținând seama de data introducerii cererii de înregistrare în cauză, și anume 1 septembrie 2016, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil în vederea examinării existenței unor motive absolute de refuz, prezenta cauză este guvernată de dispozițiile materiale ale Regulamentului nr. 207/2009, astfel cum au fost eventual modificate prin Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Regulamentului nr. 207/2009 și a Regulamentului nr. 2868/95 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO 2015, L 341, p. 21) [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, EUIPO/Wajos, C‑783/18 P, nepublicată, EU:C:2019:1073, punctul 2, și Hotărârea din 8 mai 2019, VI.TO/EUIPO – Bottega (Forma unei sticle aurii), T‑324/18, nepublicată, EU:T:2019:297, punctul 17 și jurisprudența citată].

15      Mai precis, articolul 4 din Regulamentul 2015/2424 prevede că acest regulament intră în vigoare la 23 martie 2016, dar că anumite dispoziții ale Regulamentului nr. 207/2009, cu modificările ulterioare, printre care figurează articolul 4 și articolul 26 alineatul (3), se aplică numai de la 1 octombrie 2017.

16      Prin urmare, în speță, în ceea ce privește normele de drept substanțial, sunt aplicabile articolul 4 și articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, în versiunea aplicabilă înainte de modificarea prin Regulamentul 2015/2424, precum și articolul 7 din Regulamentul nr. 207/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/2424. Cu toate acestea, în ceea ce privește această din urmă dispoziție, aplicarea ratione temporis a Regulamentului nr. 207/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/2424, nu conduce la un rezultat diferit pentru examinarea prezentei acțiuni. În fapt, modificarea adusă Regulamentului nr. 207/2009 prin Regulamentul 2015/2424 nu privește dispozițiile articolului 7 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009, singurele relevante în vederea examinării prezentei acțiuni. Astfel, în speță, în ceea ce privește normele de drept substanțial, trimiterile făcute de camera de recurs în decizia atacată și de reclamantă în cererea introductivă la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 trebuie înțelese ca vizând articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, cu modificările ulterioare, care au un conținut identic.

17      În măsura în care se consideră în general că normele de procedură se aplică la data intrării lor în vigoare (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 45 și jurisprudența citată), litigiul este guvernat de dispozițiile procedurale ale Regulamentului 2017/1001, în vigoare la momentul adoptării deciziei atacate.

 Cu privire la invocarea din oficiu a unui motiv întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii

18      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, al doilea, pe încălcarea articolului 95 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001. Ea arată în esență că nu s‑a ținut seama, de către camera de recurs, în mod suficient de particularitățile mărcii solicitate ca marcă tactilă de poziție și îi reproșează că nu a stabilit, cu încălcarea în special a obligației care decurge din articolul 95 din Regulamentul 2017/1001 de a efectua examinarea din oficiu a faptelor pertinente, nici impresia tactilă uzuală produsă de regulatoarele de jet, nici pe cea produsă de semnul a cărui înregistrare se solicită, nici faptul că această impresie tactilă suplă a lamelelor care compun acest semn ar fi asociată în mod necesar cu o calitate funcțională a produselor în cauză. Reclamanta concluzionează că, contrar celor reținute de camera de recurs, semnul menționat are caracter distinctiv.

19      EUIPO contestă argumentele reclamantei și susține că, după ce a stabilit cu exhaustivitate și cu exactitate faptele, camera de recurs a reținut în mod întemeiat că semnul a cărui înregistrare se solicita era lipsit de caracter distinctiv.

20      În această privință, trebuie arătat că examinatoarea a respins cererea de înregistrare în temeiul articolului 41 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 4 din regulamentul menționat (a se vedea punctul 7 de mai sus) pentru motivul că natura mărcii solicitate era indicată în mod eronat, că descrierea cuprinsă în cererea de înregistrare era lipsită de pertinență și că, în orice caz, această descriere nu putea decât să descrie ceea ce trebuia să se vadă pe reprezentarea grafică a mărcii respective fără a putea constitui o interpretare a ceea ce se înțelegea printr‑o anumită marcă. Ea a adăugat că marca solicitată era percepută prin simțul atingerii, în condițiile în care proprietățile senzoriale nu puteau fi deduse în mod direct din reprezentarea semnului. În consecință, potrivit examinatoarei, reprezentarea grafică a semnului nu reproducea cererea cu suficientă precizie.

21      Reclamanta a contestat această decizie, arătând, în cadrul memoriului său de expunere a motivelor căii de atac din 22 ianuarie 2020 (a se vedea punctul 8 de mai sus), că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului 2017/1001, nu se mai impunea o reprezentare grafică a unui semn a cărui înregistrare ca marcă a Uniunii Europene se solicită. Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care ar trebui luate în considerare cerințele referitoare la reprezentarea grafică a unei mărci vizate de Regulamentul nr. 207/2009, reclamanta a susținut, întemeindu‑se pe expertiza juridică anexată observațiilor sale, că aptitudinea generală a mărcilor tactile de poziție de a fi înregistrate nu era exclusă în dreptul mărcilor Uniunii Europene și că reprezentarea grafică a semnului în cauză însoțită de o descriere permitea „concretizarea” mărcii solicitate, inclusiv în ceea ce privește impresia tactilă pe care o producea, astfel încât să permită autorităților competente și publicului să determine în mod clar și fără ambiguitate obiectul protecției solicitate.

22      În comunicarea raportorului din 3 august 2021, adresată reclamantei ca urmare a depunerii căii de atac împotriva deciziei examinatoarei (a se vedea punctul 9 de mai sus), și în decizia atacată, camera de recurs a decis să examineze motivul absolut de refuz al înregistrării care intră sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și a indicat că era lipsit de pertinență aspectul dacă semnul a cărui înregistrare se solicita trebuia, pe de altă parte, să fie respins la înregistrare în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit, după modificare, articolul 4 din Regulamentul 2017/1001) sau în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, cu modificările ulterioare, în măsura în care era suficient ca un motiv de refuz prevăzut la respectivul articol 7 alineatul (1) să se opună acestei înregistrări (a se vedea punctul 58 din decizia atacată).

23      Reclamanta nu a invocat un motiv întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii pentru a contesta alegerea făcută de camera de recurs de a examina cererea de înregistrare numai în raport cu dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

24      Potrivit jurisprudenței Curții, deși anumite motive pot sau chiar trebuie să fie invocate din oficiu, un motiv referitor la legalitatea pe fond a deciziei în litigiu nu poate, în schimb, să fie examinat de instanța Uniunii decât dacă este invocat de reclamant (a se vedea Hotărârea din 25 octombrie 2017, Comisia/Italia, C‑467/15 P, EU:C:2017:799, punctul 15 și jurisprudența citată).

25      Cu toate acestea, rezultă de asemenea din jurisprudență că, în cadrul litigiului delimitat de părți, instanța Uniunii, deși nu trebuie să se pronunțe decât cu privire la cererea părților, nu poate fi ținută numai de argumentele invocate de acestea în susținerea pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânsă, eventual, să își întemeieze decizia pe considerente juridice eronate (a se vedea Hotărârea din 21 septembrie 2010, Suedia și alții/Comisia, C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P, EU:C:2010:541, punctul 65 și jurisprudența citată, Hotărârea din 20 ianuarie 2021, Comisia/Printeos, C‑301/19 P, EU:C:2021:39, punctul 58). În special, într‑un litigiu care opune părțile în ceea ce privește interpretarea și aplicarea unei dispoziții de drept al Uniunii, în speță articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, revine instanței Uniunii sarcina de a aplica normele de drept relevante pentru soluționarea litigiului faptelor care îi sunt prezentate de părți. Astfel, în temeiul principiului iura novit curia, determinarea sensului legii nu intră în domeniul de aplicare al principiului liberei dispoziții a părților în raport cu litigiul (a se vedea Hotărârea din 12 decembrie 2018, Servier și alții/Comisia, T‑691/14, în recurs, EU:T:2018:922, punctul 102 și jurisprudența citată).

26      Astfel, instanța Uniunii are posibilitatea și, dacă este cazul, obligația de a invoca din oficiu anumite motive de legalitate internă (Concluziile avocatului general Tanchev prezentate în cauza Changmao Biochemical Engineering/Comisia, C‑666/19 P, EU:C:2021:827, punctul 25). Aceasta este situația, de exemplu, în ceea ce privește motivul de legalitate internă întemeiat pe autoritatea absolută de lucru judecat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iunie 2006, P & O European Ferries (Vizcaya) și Diputación Foral de Vizcaya/Comisia, C‑442/03 P și C‑471/03 P, EU:C:2006:356, punctul 45].

27      În această privință, trebuie amintit că un motiv întemeiat pe domeniul de aplicare al legii este de ordine publică și este de competența Tribunalului să îl examineze din oficiu. Într‑adevăr, Tribunalul și‑ar încălca rolul de instanță chemată să se pronunțe asupra legalității dacă nu ar invoca, chiar fără ca părțile să conteste acest aspect, faptul că decizia contestată aflată pe rolul său a fost adoptată pe baza unei norme care nu este susceptibilă de a fi aplicată în speță și dacă, în consecință, ar fi determinat să se pronunțe asupra litigiului cu care este sesizat aplicând el însuși o astfel de normă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iunie 2019, RV/Comisia, T‑167/17, EU:T:2019:404, punctele 60 și 61 și jurisprudența citată).

28      Cu toate acestea, obligația instanței Uniunii de a invoca din oficiu un motiv de ordine publică trebuie exercitată în lumina principiului contradictorialității. Astfel, cu excepția cazurilor speciale precum, mai ales, cele prevăzute de regulamentele de procedură ale instanțelor Uniunii, o decizie nu poate fi întemeiată de instanța Uniunii pe un motiv de drept invocat din oficiu, chiar dacă este un motiv de ordine publică, fără să fi invitat în prealabil părțile să își prezinte observațiile cu privire la motivul menționat (Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 57; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2014, OAPI/National Lottery Commission, C‑530/12 P, EU:C:2014:186, punctul 54 și jurisprudența citată).

29      În speță, întrucât Tribunalul a decis să examineze din oficiu motivul întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii, acesta a invitat părțile, în ședință și printr‑o întrebare în vederea unui răspuns scris adresată în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, să își prezinte observațiile în această privință. În special, părțile au fost invitate să își prezinte punctele de vedere cu privire la existența, dacă este cazul, a obligației camerei de recurs de a examina dacă marca solicitată îndeplinea cerința reprezentării grafice prevăzută la articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009 și dacă, în consecință, marca menționată era susceptibilă să fie afectată de motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, în special având în vedere jurisprudența rezultată din Hotărârea din 6 octombrie 2021, M/S. Indeutsch International/EUIPO – 135 Kirkstall (Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele) (T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668). În plus, părțile au fost invitate să precizeze dacă, în opinia lor, articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 putea fi aplicat în împrejurările speței.

30      Ca răspuns la întrebarea menționată, reclamanta arată că camera de recurs ar fi trebuit să examineze dacă semnul în cauză îndeplinea cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 și, mai precis, dacă îndeplinea cerința de reprezentare grafică prevăzută la articolul 4 din acest regulament, înainte de a examina semnul în raport cu condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. O asemenea obligație ar rezulta din interpretarea literală, teleologică și sistematică a dispozițiilor în cauză, precum și din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele (T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668). Potrivit reclamantei, demersul urmat de camera de recurs în decizia atacată constituie o încălcare a dispozițiilor Regulamentului nr. 207/2009, în special a articolului 71 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) și a articolului 94 alineatul (1) prima teză din acest regulament. În opinia reclamantei, Tribunalul trebuie să examineze din oficiu aceste încălcări.

31      EUIPO apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru a invoca din oficiu motivul întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii. Mai precis, EUIPO susține că camera de recurs era îndreptățită să respingă calea de atac examinând semnul a cărui înregistrare se solicită numai în raport cu dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, considerând, în consecință, la punctul 58 din decizia atacată, că problema aplicabilității articolului 4 și a articolului 7 alineatul (1) litera (a) din acest regulament era, în speță, lipsită de pertinență. Astfel, potrivit EUIPO, pe de o parte, respingerea unei cereri de înregistrare poate fi întemeiată doar pe unul dintre motivele absolute de refuz, niciunul dintre aceste motive nefiind de natură să prevaleze asupra altuia, și, pe de altă parte, examinarea efectuată de camera de recurs în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 era cât mai completă posibil. Pe de altă parte, EUIPO susține că principiul stabilit de Tribunal în Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele (T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668), nu poate fi transpus în prezentul litigiu.

32      În această privință, trebuie arătat că, în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 207/2009, în versiunea acestuia aplicabilă ratione temporis (a se vedea punctul 16 de mai sus), pot constitui mărci ale Uniunii Europene toate semnele care pot avea o reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiția ca astfel de semne să fie în măsură să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora.

33      Potrivit articolului 7 din Regulamentul nr. 207/2009:

„(1)      Se respinge înregistrarea următoarelor:

(a)      semne care nu respectă cerințele de la articolul 4;

(b)      mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv;

[…]

(3)      Alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu se aplică în cazul în care marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv după ce a fost utilizată.”

34      Reiese astfel din articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009 că un semn poate constitui o marcă a Uniunii Europene dacă îndeplinește condițiile prevăzute de această dispoziție, printre care cea de a putea avea o reprezentare grafică. Întrucât reprezentarea grafică are ca funcție în special definirea mărcii pentru a determina obiectul exact al protecției conferite de marca înregistrată titularului său, ea trebuie să fie clară, precisă, completă prin ea însăși, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă (Hotărârea din 12 decembrie 2002, Sieckmann, C‑273/00, EU:C:2002:748, punctele 48 și 55, și Hotărârea din 6 iunie 2019, Deichmann/EUIPO, C‑223/18 P, nepublicată, EU:C:2019:471, punctul 44; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Red Bull/EUIPO, C‑124/18 P, EU:C:2019:641, punctul 36 și jurisprudența citată).

35      Astfel, potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea „mărcilor” care sunt lipsite de caracter distinctiv.

36      În consecință, caracterul distinctiv al unui semn nu poate fi apreciat, în vederea înregistrării sale ca marcă a Uniunii Europene, decât odată ce s‑a constatat că acesta constituie o marcă în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 207/2009, și anume din momentul în care s‑a constatat că poate avea o reprezentare grafică în sensul expus la punctul 34 de mai sus (Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele, T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668, punctul 46), ceea ce se admite în esență de EUIPO.

37      În consecință, este suficient, desigur, astfel cum susține EUIPO, ca un singur motiv de refuz să se aplice pentru a refuza înregistrarea unei mărci (Hotărârea din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, EU:C:2002:506, punctul 28). Cu toate acestea, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 36 de mai sus, examinarea motivului absolut de refuz întemeiat pe lipsa caracterului distinctiv, precum cea efectuată în speță de camera de recurs, presupune ca marca contestată să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele, T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668, punctul 56).

38      În speță, din cuprinsul punctului 58 din decizia atacată (a se vedea punctul 22 de mai sus) reiese că camera de recurs nu a examinat dacă semnul a cărui înregistrare se solicită poate constitui o marcă, în măsura în care a considerat că o astfel de examinare era lipsită de pertinență din perspectiva concluziei sale potrivit căreia semnul respectiv este lipsit de caracter distinctiv. Astfel, contrar celor ce rezultă din considerațiile care figurează la punctul 36 de mai sus, referitoare la regulile de examinare a cererilor de înregistrare având în vedere motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a efectuat examinarea caracterului distinctiv al semnului menționat fără să fi examinat în prealabil dacă acesta era susceptibil să constituie o marcă.

39      Deși admite că, „în principiu”, examinarea caracterului distinctiv al unei mărci presupune ca aceasta să îndeplinească condițiile care decurg din articolul 4 și din articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, EUIPO susține că, în speță, camera de recurs nu a săvârșit o eroare prin faptul că nu a urmat această abordare din moment ce a examinat aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 în modul cel mai complet posibil, și anume în raport cu „toate obiectele protejate și cu formele de marcă pe care semnul [în cauză] le putea lua în mod ipotetic” și a examinat astfel calea de atac într‑un mod favorabil reclamantei. Potrivit EUIPO, camera de recurs a examinat semnul, pe de o parte, pe baza reprezentării sale grafice, precum și a părții din descriere corespunzătoare acesteia și, pe de altă parte, ținând seama de descrierea care nu corespundea reprezentării respective, și anume în măsura în care era descrisă impresia tactilă.

40      În această privință, trebuie arătat că, presupunând că, într‑adevăr, camera de recurs a examinat eventualul caracter distinctiv al diferitor forme ipotetice pe care le putea lua semnul a cărui înregistrare se solicită, ceea ce nu reiese totuși în mod clar din decizia atacată, o astfel de examinare nu poate justifica nerespectarea de către camera de recurs a obligațiilor referitoare la examinarea motivelor absolute de refuz care îi reveneau în temeiul Regulamentului nr. 207/2009.

41      În plus, trebuie amintit că, pentru a aprecia dacă o marcă este sau nu este lipsită de caracter distinctiv, trebuie să se ia în considerare impresia de ansamblu pe care o produce (a se vedea Hotărârea din 25 octombrie 2007, Develey/OAPI, C‑238/06 P, EU:C:2007:635, punctul 82 și jurisprudența citată).

42      Or, în speță, potrivit cererii de înregistrare, protecția se revendică atât pentru un element al structurii regulatoarelor de jet, cât și pentru aspectul tactil al semnului în cauză (a se vedea punctul 3 de mai sus). Rezultă că, în orice caz, camera de recurs nu putea examina caracterul distinctiv al semnului menționat urmând ipotezele în care ar fi luat în considerare în mod selectiv anumite aspecte ale semnului, în special excluzând aspectul său tactil. În plus, argumentul invocat de EUIPO în ședință, potrivit căruia camera de recurs ar fi considerat că impresia tactilă a semnului a cărui înregistrare se solicita nu corespundea reprezentării sale grafice, ci rezulta numai din descrierea sa, ține de examinarea aplicării articolului 4 din Regulamentul nr. 207/2009 și a articolului 7 alineatul (1) litera (a) din acesta.

43      Argumentul EUIPO nu poate fi, așadar, admis.

44      EUIPO susține de asemenea că considerațiile care figurează la punctul 36 de mai sus, desprinse de Tribunal în Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele (T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668), se referă la o procedură de declarare a nulității și nu se pot aplica în speță. Acest argument nu este întemeiat. Astfel, contrar a ceea ce pare să susțină EUIPO, examinarea existenței motivelor absolute de refuz al unei înregistrări nu poate fi efectuată potrivit unor principii diferite de cele aplicabile examinării existenței motivelor menționate atunci când sunt invocate, precum în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea menționată, în susținerea unei cereri de declarare a nulității.

45      Pe de altă parte, nu poate fi admis nici argumentul EUIPO întemeiat pe faptul că, spre deosebire de cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele (T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668), caracterul distinctiv dobândit prin utilizarea semnului a cărui înregistrare se solicita nu era în discuție în speță. Astfel, considerațiile care figurează la punctul 36 de mai sus se impun, desigur, cu o importanță deosebită atunci când solicitantul înregistrării invocă caracterul distinctiv dobândit prin utilizarea mărcii în cauză, în măsura în care, conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, un caracter distinctiv dobândit prin utilizare, presupunând că este dovedit, face inaplicabil motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din acest regulament. Cu toate acestea, interesul care stă la baza considerațiilor menționate nu se reduce la astfel de împrejurări. Astfel, definirea obiectului protecției conferite prin înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea punctul 34 de mai sus) este necesară și înainte de a efectua examinarea caracterului distinctiv intrinsec al acesteia, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 36 de mai sus.

46      În plus, trebuie arătat că, în speță, camera de recurs a examinat cu titlu suplimentar, la punctele 51-54 din decizia atacată, dacă marca solicitată dobândise caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009. Or, o astfel de examinare nici măcar nu poate fi avută în vedere dacă semnul în cauză nu poate avea o reprezentare grafică în sensul articolului 4 din acest regulament și trebuie, în consecință, să fie respins la înregistrare în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele, T‑124/20, nepublicată, EU:T:2021:668, punctul 47).

47      Reiese din cele de mai sus că interpretarea normelor de drept relevante și în special a aspectului dacă semnul a cărui înregistrare ca marcă a Uniunii Europene se solicită îndeplinește condițiile enunțate la articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009, printre care cea de a putea avea o reprezentare grafică și dacă poate constitui, așadar, o marcă, este, în speță, o chestiune prealabilă a cărei soluționare este necesară pentru a proceda la examinarea motivelor acțiunii întemeiate pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

48      În consecință, Tribunalul ar încălca rolul său de instanță chemată să se pronunțe asupra legalității dacă, pe de o parte, s‑ar abține să arate, chiar în lipsa unei contestații din partea părților cu privire la acest aspect, că decizia atacată a fost adoptată pe baza unei norme, și anume articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, care s‑ar putea dovedi imposibil de aplicat în speță în ipoteza, neverificată de camera de recurs, în care semnul a cărui înregistrare se solicită nu ar constitui o marcă în sensul articolului 4 din același regulament și, pe de altă parte, s‑ar pronunța asupra litigiului cu care este sesizat aplicând el însuși această normă.

49      Prin urmare, este necesar să se invoce din oficiu motivul întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii.

 Cu privire la temeinicia motivului întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii

50      Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 36 și 47 de mai sus, pentru a decide dacă articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 era aplicabil în speță în vederea examinării cererii de înregistrare, trebuie să se examineze dacă semnul a cărui înregistrare se solicită îndeplinește condițiile de înregistrare prevăzute la articolul 4 din același regulament, și anume, în special dacă acesta poate avea o reprezentare grafică în sensul arătat la punctul 34 de mai sus.

51      Reclamanta susține că reprezentarea grafică a semnului a cărui înregistrare se solicită ca marcă a Uniunii Europene, însoțită de descrierea sa, în special în ceea ce privește elasticitatea și deformabilitatea lamelelor care îl compun prin apăsarea cu degetul pe bază și paralel cu baza, este suficientă pentru a reprezenta acest semn, inclusiv impresia tactilă pe care o produce. Pe de altă parte, aceasta a făcut trimitere la observațiile sale prezentate în cadrul memoriului său din 22 ianuarie 2020 de expunere a motivelor căii de atac în fața camerei de recurs (a se vedea punctul 21 de mai sus).

52      EUIPO arată că impresia tactilă produsă de semnul a cărui înregistrare se solicită nu reiese din reprezentarea grafică a acestuia, ci doar din descrierea care însoțește această reprezentare. Or, în opinia sa, această descriere nu poate fi luată în considerare, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/626 al Comisiei din 5 martie 2018 de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul 2017/1001 și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1431 (JO 2018, L 104, p. 37), întrucât ea extinde obiectul protecției solicitate, astfel cum reiese acesta din reprezentarea grafică a semnului.

53      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare 2018/626 face parte din titlul II din acesta din urmă. Or, deși acest regulament era în vigoare la momentul adoptării deciziei atacate, articolul 39 alineatul (2) litera (a) din acesta prevede că titlul II menționat nu este aplicabil cererilor de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene depuse înainte de 1 octombrie 2017. Astfel, contrar a ceea ce presupun argumentele EUIPO, acest regulament nu este aplicabil în speță, întrucât cererea de înregistrare a mărcii în cauză a fost depusă la 1 septembrie 2016. Pe de altă parte, în aplicarea măsurilor tranzitorii prevăzute la articolul 37 din Regulamentul de punere în aplicare 2018/626, dispozițiile Regulamentului nr. 2868/95 continuă să se aplice procedurilor în curs în cazul în care regulamentul de punere în aplicare menționat nu se aplică până la finalizarea procedurilor respective.

54      În continuare, trebuie amintit că, potrivit cererii de înregistrare a mărcii în cauză, protecția se revendică atât pentru structura regulatoarelor de jet, cât și pentru aspectul tactil al semnului. Pe de altă parte, ca răspuns la o întrebare orală a Tribunalului, reclamanta a confirmat în ședință că cele două aspecte ale acestei mărci, și anume faptul că este vorba despre o marcă de poziție și aspectul său tactil, erau de o importanță egală pentru cererea de înregistrare a acesteia și că, prin urmare, combinația elementelor respective ar trebui să fie decisivă în acest scop.

55      Astfel, în ceea ce privește aspectul dacă semnul a cărui înregistrare se solicită îndeplinește condițiile de înregistrare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie arătat că, desigur, structura acestui semn, dispusă la extremitatea unui element sanitar cilindric de inserție, în măsura în care este compusă din lamele circulare și concentrice având câțiva milimetri înălțime pe întreaga suprafață a extremității, poate avea o reprezentare grafică, astfel cum reiese din reprezentarea reprodusă la punctul 2 de mai sus. În schimb, nu aceasta este situația, după cum admite EUIPO (a se vedea punctele 39 și 52 de mai sus), a impresiei tactile produse de această structură, în ceea ce privește caracterul elastic al lamelelor, care ar fi deformabile la apăsarea cu degetul pe bază și paralel cu baza. Or, astfel cum s‑a amintit la punctul 34 de mai sus, un semn poate constitui o marcă a Uniunii Europene dacă îndeplinește condițiile enunțate în această dispoziție, printre care cea de a putea avea o reprezentare grafică, această reprezentare grafică a unei mărci trebuind, în plus, să fie clară, precisă, completă prin ea însăși, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă.

56      Desigur, norma 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 prevede că cererea de înregistrare „poate conține o descriere a mărcii”. Prin urmare, astfel cum susține în esență reclamanta (a se vedea punctul 51 de mai sus), în ipoteza în care, în cererea de înregistrare, este prezentă o descriere, aceasta din urmă trebuie examinată împreună cu reprezentarea grafică [a se vedea Hotărârea din 19 iunie 2019, adidas/EUIPO – Shoe Branding Europe (Reprezentarea a trei benzi paralele), T‑307/17, EU:T:2019:427, punctul 31 și jurisprudența citată]. Însă, potrivit jurisprudenței, în cazul în care cererea este însoțită de o descriere verbală a semnului, această descriere trebuie să contribuie la precizarea obiectului și a întinderii protecției solicitate în temeiul dreptului mărcilor și o astfel de descriere nu trebuie să intre în contradicție cu reprezentarea grafică a unei mărci și nici nu poate fi de natură să suscite îndoieli cu privire la obiectul și la întinderea acestei reprezentări grafice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Red Bull/EIPO, C‑124/18 P, EU:C:2019:641, punctul 37 și jurisprudența citată).

57      Or, în speță, impresia tactilă produsă de semnul a cărui înregistrare se solicită nu reiese în mod precis și complet din reprezentarea grafică a acestui semn în sine, ci, cel mult, din descrierea care îl însoțește. În consecință, această descriere nu precizează reprezentarea grafică a semnului menționat în sensul jurisprudenței citate la punctul 56 de mai sus, ci, dimpotrivă, poate suscita îndoieli cu privire la obiectul și la întinderea acestei reprezentări grafice, întrucât încearcă să extindă obiectul protecției solicitate, astfel cum arată în esență EUIPO.

58      Reiese din cele ce precedă că semnul a cărui înregistrare se solicită nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009 și, în consecință, este afectat de motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din acest regulament.

59      Această concluzie nu aduce atingere interpretării și aplicării articolului 4 și articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 în cazurile care intră în domeniul de aplicare ratione temporis al acestui regulament.

60      Rezultă că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 36 și 37 de mai sus, articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 nu era susceptibil să se aplice aprecierii cererii de înregistrare a semnului în cauză ca marcă a Uniunii Europene. În consecință, camera de recurs nu putea să aplice în mod legal această dispoziție pentru a adopta decizia de respingere a căii de atac împotriva deciziei examinatoarei de refuz al înregistrării acestui semn.

61      Prin urmare, trebuie să se constate că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea domeniului de aplicare al legii și, prin urmare, trebuie anulată fără a fi nevoie să se examineze admisibilitatea eșantioanelor prezentate de reclamantă prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 15 aprilie 2022.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

62      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 iunie 2021 (cauza R 2327/2019-5).

2)      Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Kornezov

Buttigieg

Kowalik‑Bańczyk

Hesse

 

      Petrlík

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 decembrie 2022.

Semnături


*      Limba de procedură: germana.