Cauza T‑401/11 P

Livio Missir Mamachi di Lusignano

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu personal al persoanelor apropiate ale funcționarului decedat – Prejudiciu suferit de funcționar anterior decesului – Competența Tribunalului și, respectiv, cea a Tribunalului Funcției Publice – Regula concordanței între cererea de despăgubiri și reclamația îndreptată împotriva deciziei de respingere a acestei cereri”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera de recursuri) din 10 iulie 2014

1.      Procedură jurisdicțională – Repartizarea competențelor între diferitele instanțe judecătorești ale Uniunii – Acțiune introdusă la Tribunalul Funcției Publice privind prejudiciul suferit de persoanele apropiate ale unui funcționar decedat atât în calitate de succesori în drepturi, cât și în nume personal și iure proprio – Necompetența Tribunalului Funcției Publice de a judeca cererea de reparare a prejudiciului personal – Competența Tribunalului – Posibilitatea reclamanților de a sesiza Tribunalul cu o singură acțiune în despăgubirea tuturor prejudiciilor suferite

[art. 257 TFUE, 268 TFUE, 270 TFUE și 340 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 8 alin. (3) al doilea paragraf; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Identitate de obiect și cauză – Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar care sunt în strânsă legătură cu aceasta – Admisibilitate – Cerere de dobânzi moratorii formulată pentru prima oară la Tribunal în cazul anulării deciziei atacate – Admisibilitate – Caracter strict în despăgubiri al acțiunii – Irelevanță

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      În materia delimitării competențelor Tribunalului și, respectiv, ale Tribunalului Funcției Publice, în stadiul actual al dreptului Uniunii, un litigiu între un funcționar și instituția de care depinde sau depindea se plasează, atunci când își află originea în raportul de muncă prin care este sau a fost legată persoana interesată de instituție, în cadrul articolului 270 TFUE și al articolelor 90 și 91 din statut și, în consecință, se află în afara domeniului de aplicare al articolelor 268 TFUE și 340 TFUE, care reglementează regimul general al răspunderii extracontractuale a Uniunii.

În această privință, în ceea ce privește un litigiu între succesorii în drepturi ai unui funcționar decedat și instituția de care depindea acest funcționar, dacă aceștia acționează în scopul de a obține repararea unui prejudiciu care le este personal, indiferent dacă acest prejudiciu este material sau moral, condiția subiectivă personală, legată de statutul de funcționar titular al drepturilor în cauză, lipsește, iar Tribunalul Funcției Publice este în principiu necompetent ratione personae să statueze asupra acestuia în temeiul articolului 270 TFUE și al articolelor 90 și 91 din statut. În aceste condiții, atunci când succesorii în drepturi solicită despăgubirea pentru diferite prejudicii cauzate prin același act, ei sunt în mod necesar obligați să introducă două acțiuni, una în fața Tribunalului Funcției Publice, cealaltă în fața Tribunalului, după cum acționează în calitate de succesori în drepturi ai funcționarului în cauză sau solicită repararea unui prejudiciu material sau moral care le este personal, aceste două acțiuni în despăgubire fiind subordonate unor condiții de fond diferite.

Totuși, având în vedere considerente legate de securitatea juridică, de buna administrare a justiției, de economia de procedură și de prevenire a deciziilor judiciare contradictorii, succesorii în drepturi menționați își pot uni cererile, formulând o singură acțiune. Această acțiune unică trebuie introdusă la Tribunal, acesta fiind nu numai instanța generală sau de drept comun, dispunând pe acest temei de o competență de plină jurisdicție, spre deosebire de Tribunalul Funcției Publice, care este o instanță de excepție, ci este și instanța de rang superior, pe lângă care este înființat Tribunalul Funcției Publice, potrivit articolului 257 TFUE. Or, în temeiul articolului 8 alineatul (3) al doilea paragraf din anexa I la Statutul Curții, Tribunalul Funcției Publice trebuie să își decline de îndată competența, așa încât Tribunalul să se poată pronunța în aceste cauze.

(a se vedea punctele 47, 51, 65, 66 și 73-75)

2.      În sistemul căilor de atac prevăzut de articolele 90 și 91 din statut, este admisibilă o cerere de despăgubire formulată pentru prima oară în fața Tribunalului, chiar dacă reclamația administrativă prealabilă nu viza decât anularea deciziei pretins prejudiciabile, întrucât o cerere de anulare poate implica o cerere de reparare a prejudiciului suferit. De asemenea, o cerere de dobânzi moratorii în caz de anulare a deciziei atacate nu este necesar să fi fost menționată expres în reclamația administrativă prealabilă pentru a fi admisibilă la Tribunal. Aceste soluții sunt valabile nu numai în cazul contenciosului anulării, ci și în cel al contenciosului strict în despăgubiri.

(a se vedea punctele 92-94)