CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
YVES BOT
prezentate la 18 noiembrie 2014(1)
Cauza C‑147/13
Regatul Spaniei
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Acțiune în anulare – Punerea în aplicare a unei cooperări consolidate – Crearea unei protecții unitare prin brevet – Regulamentul (UE) nr. 1260/2012 – Dispoziții aplicabile în materie de traducere – Principiul nediscriminării – Delegarea de competențe unor organe externe Uniunii Europene – Alegerea temeiului juridic – Abuz de putere – Principiul autonomiei dreptului Uniunii”
1. Prin acțiunea formulată, Regatul Spaniei solicită anularea Regulamentului (UE) nr. 1260/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere(2).
2. Regulamentul atacat a fost adoptat în urma Deciziei 2011/167/UE a Consiliului din 10 martie 2011 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar(3).
3. Acesta face parte din „pachetul privind brevetul unitar”, împreună cu Regulamentul (UE) nr. 1257/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet(4) și cu Acordul privind Curtea unică în materie de brevete, semnat la 19 februarie 2013(5).
I – Cadrul juridic
4. Ne referim la Concluziile noastre prezentate în cauza Spania/Parlamentul și Consiliul (C‑146/13), aflată în prezent pe rolul Curții, pentru dispozițiile pertinente care au fost prezentate deja acolo.
A – Dreptul internațional
5. Articolul 14 din Convenția privind eliberarea brevetelor europene, semnată la München la 5 octombrie 1973 și intrată în vigoare la 7 octombrie 1977(6), intitulat „Limbile de lucru ale Oficiului European de Brevete, cereri de brevet european și alte documente”, prevede:
„(1) Limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete[(7)] sunt engleza, franceza și germana.
(2) O cerere de brevet european este depusă în una dintre limbile oficiale sau, în cazul în care este înregistrată în altă limbă, este tradusă în una dintre limbile oficiale, în conformitate cu Regulamentul de aplicare. Pe parcursul procedurilor ce au loc în fața [OEB], o astfel de traducere poate fi modificată pentru a fi în conformitate cu cererea, așa cum a fost ea depusă. Dacă traducerea solicitată nu este depusă în termenul legal prevăzut, cererea este considerată abandonată.
(3) Limba oficială a [OEB] în care este depusă cererea de brevet european sau cea în care este ea tradusă este utilizată ca limbă a procedurilor în toate procedurile ce au loc în fața [OEB], exceptând cazul unor prevederi contrare ale Regulamentului de aplicare.
(4) Persoanele fizice și juridice având domiciliul sau sediul pe teritoriul unui stat contractant care are ca limbă oficială altă limbă decât engleza, franceza sau germana și cetățenii respectivului stat cu domiciliul în străinătate pot depune documente într‑un termen stabilit într‑o limbă oficială a acelui stat. Totuși, ei vor trebui să depună o traducere în una dintre limbile oficiale ale [OEB] în conformitate cu Regulamentul de aplicare. În cazul în care un document, altul decât documentele ce constituie cererea de brevet european, nu este depus în limba stabilită sau dacă orice traducere solicitată nu este depusă în termenul stabilit, documentul va fi considerat ca nefiind depus.
(5) Cererile de brevet european se publică în limba procedurilor.
(6) Fasciculele[(8)] brevetului european se publică în limba în care are loc procedura și vor include o traducere a revendicărilor[(9)] în celelalte două limbi oficiale ale [OEB].
[…]
(8) Înscrierile în Registrul european de brevete sunt efectuate în cele trei limbi oficiale ale [OEB]. În caz de dubiu, este considerată autentică înscrierea în limba în care are loc procedura.”
B – Dreptul Uniunii
6. Considerentele (5) și (6) ale regulamentului atacat au următorul cuprins:
„(5) Dispozițiile […] referitoare la traducere[a brevetelor europene cu efect unitar][(10)] ar trebui să asigure securitatea juridică și să stimuleze inovarea și să fie în special în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii [denumite în continuare «IMM»]. Dispozițiile în cauză ar trebui să facă accesul la [BEEU] și la sistemul de brevetare în general mai simplu, mai puțin costisitor și sigur din punct de vedere juridic.
(6) Deoarece OEB este responsabil cu acordarea brevetelor europene, dispozițiile referitoare la traducere pentru [BEEU] ar trebui să se întemeieze pe procedura utilizată în mod curent în cadrul OEB. Aceste dispoziții ar trebui să aibă drept scop atingerea echilibrului necesar între interesele operatorilor economici și interesele publice în ceea ce privește costul procedurilor și disponibilitatea informațiilor tehnice.”
7. Considerentul (15) al acestui regulament prevede:
„Prezentul regulament nu aduce atingere regimului lingvistic al instituțiilor Uniunii instituit în conformitate cu articolul 342 […] TFUE și cu Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene[(11)]. Prezentul regulament se bazează pe regimul lingvistic al OEB și nu ar trebui să se considere că ar crea un regim lingvistic specific pentru Uniune și nici că ar crea un precedent pentru instituirea unui regim lingvistic limitat în cadrul unui viitor instrument juridic al Uniunii.”
8. Articolele 3-7 din regulamentul atacat au următorul cuprins:
„Articolul 3
Dispozițiile referitoare la traducere pentru [BEEU]
(1) Fără a aduce atingere articolelor 4 și 6 din prezentul regulament, atunci când fasciculul unui brevet european care beneficiază de efect unitar este publicat în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din CBE, nu este necesară nicio altă traducere.
(2) Orice cerere de efect unitar, în sensul articolului 9 din Regulamentul […] nr. 1257/2012, se depune în limba de procedură.
Articolul 4
Traducerea în caz de litigiu
(1) În caz de litigiu cu privire la pretinsa încălcare a unui [BEEU], titularul brevetului furnizează, la cererea și la alegerea presupusului contravenient, o traducere integrală a [BEEU] în una dintre limbile oficiale ale statului membru participant [la cooperarea consolidată(12)] în care a avut loc presupusa încălcare sau ale statului membru în care este domiciliat presupusul contravenient.
(2) În caz de litigiu cu privire la un [BEEU], titularul brevetului furnizează, pe parcursul derulării acțiunii în justiție, la cererea unei instanțe competente din statele membre participante pentru litigiile privind [BEEU], o traducere integrală a brevetului în limba folosită în cadrul procedurii instanței respective.
(3) Costul traducerii menționate la alineatele (1) și (2) revine titularului brevetului.
(4) În cazul unui litigiu având ca obiect o cerere de despăgubiri, instanța sesizată analizează și ia în considerare, în special atunci când presupusul contravenient este o IMM, o persoană fizică sau o organizație nonprofit, o universitate sau o organizație publică de cercetare, faptul că este posibil ca, înainte de a primi traducerea menționată la alineatul (1), presupusul contravenient să fi acționat fără să știe sau fără să aibă motive întemeiate pentru a ști că încalcă [BEEU].
Articolul 5
Administrarea unui sistem de compensare
(1) Întrucât articolul 14 alineatul (2) din CBE permite ca cererile de brevet european să fie depuse în orice limbă, statele membre participante, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul […] nr. 1257/2012, încredințează OEB, astfel cum se prevede la articolul 143 din CBE, sarcina de a administra un sistem de compensare pentru a rambursa, până la un anumit plafon, toate costurile de traducere suportate de solicitanții care depun cereri de brevet la OEB în una dintre limbile oficiale ale Uniunii care nu este o limbă oficială a OEB.
(2) Sistemul de compensare menționat la alineatul (1) este finanțat prin taxele prevăzute la articolul 11 din Regulamentul […] nr. 1257/2012 și este disponibil numai pentru IMM, persoane fizice, organizații nonprofit, universități și organizații publice de cercetare care își au reședința sau sediul principal într‑un stat membru al Uniunii.
Articolul 6
Măsuri tranzitorii
(1) Pe parcursul unei perioade de tranziție care începe de la data aplicării prezentului regulament, orice cerere de efect unitar vizată la articolul 9 din Regulamentul […] nr. 1257/2012 trebuie prezentată împreună cu următoarele:
(a) în cazul în care limba de procedură este franceza sau germana, o traducere integrală a fasciculului brevetului european în limba engleză sau
(b) în cazul în care limba de procedură este engleza, o traducere integrală a fasciculului brevetului european în orice altă limbă oficială a Uniunii.
(2) În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul […] nr. 1257/2012, statele membre participante încredințează OEB, în virtutea articolului 143 din CBE, sarcina de a publica traducerile menționate la alineatul (1) din prezentul articol cât mai curând posibil după data depunerii cererii de efect unitar prevăzute la articolul 9 din Regulamentul […] nr. 1257/2012. Textul acestor traduceri nu produce efecte juridice, având exclusiv un scop informativ.
(3) La șase ani de la data aplicării prezentului regulament și ulterior la fiecare doi ani, un comitet de experți independenți efectuează o evaluare obiectivă a disponibilității traducerilor automate de bună calitate ale cererilor de brevet și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii, prin sistemul dezvoltat de OEB. Acest comitet de experți se instituie de către statele membre participante în cadrul Organizației Europene de Brevete și este compus din reprezentanți ai OEB și ai organizațiilor neguvernamentale care reprezintă utilizatorii sistemului european de brevete invitați de Consiliul de administrație al Organizației Europene de Brevete în calitate de observatori în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) din CBE.
(4) Pe baza primei evaluări dintre cele menționate la alineatul (3) din prezentul articol și ulterior la fiecare doi ani pe baza evaluărilor următoare, Comisia prezintă Consiliului un raport și, dacă este cazul, face propuneri în vederea încheierii perioadei de tranziție.
(5) Dacă perioada de tranziție nu este încheiată pe baza unei propuneri a Comisiei, ea expiră după 12 ani de la data aplicării prezentului regulament.
Articolul 7
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prezentul regulament de aplică de la 1 ianuarie 2014 sau de la data intrării în vigoare a Acordului [JUB], oricare este data mai îndepărtată.”
II – Procedura în fața Curții și concluziile părților
9. Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 22 martie 2013, Regatul Spaniei a introdus prezenta acțiune.
10. Prin deciziile președintelui Curții din 12 septembrie 2013 au fost admise cererile de intervenție formulate de Regatul Belgiei, de Republica Cehă, de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania, de Republica Franceză, de Marele Ducat al Luxemburgului, de Ungaria, de Regatul Țărilor de Jos, de Regatul Suediei, de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, de Parlamentul European și de Comisia Europeană în susținerea concluziilor Consiliului, conform articolului 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții.
11. Toți acești intervenienți, cu excepția Marelui Ducat al Luxemburgului, au depus observații scrise.
12. Regatul Spaniei solicită Curții:
– anularea regulamentului atacat;
– în subsidiar, anularea articolelor 4 și 5, a articolului 6 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (2) din regulamentul menționat, și
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
13. Consiliul solicită Curții:
– respingerea acțiunii și
– obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.
III – Cu privire la acțiune
14. În susținerea acțiunii formulate, Regatul Spaniei invocă cinci motive cu titlu principal.
15. Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului nediscriminării pe motiv de limbă. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate(13), ca urmare a delegării către OEB a unor sarcini administrative referitoare la BEEU. Al treilea motiv se întemeiază pe lipsa de temei juridic. Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului securității juridice. În sfârșit, al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului autonomiei dreptului Uniunii.
16. În subsidiar, Regatul Spaniei solicită anularea în parte a regulamentului atacat, astfel cum este formulată la punctul 12 din prezentele concluzii.
A – Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării pe motiv de limbă
1. Argumentele părților
17. Regatul Spaniei susține, în esență, că, prin adoptarea regulamentului atacat, Consiliul nu a respectat principiul nediscriminării, consacrat la articolul 2 TUE, prin instituirea, pentru BEEU, a unui regim lingvistic care cauzează un prejudiciu persoanelor a căror limbă nu este una dintre limbile oficiale ale OEB, și anume limbile engleză, franceză și germană. Acest regim ar crea o inegalitate între, pe de o parte, cetățenii și întreprinderile Uniunii care dispun de mijloacele de a înțelege, cu un anumit grad de competență, documente redactate în limbile menționate mai sus și, pe de altă parte, cei care nu dispun de acestea și vor trebui să efectueze traducerile pe cheltuiala lor. Orice limitare privind utilizarea limbilor oficiale ale Uniunii ar trebui justificată corespunzător, cu respectarea principiului proporționalității.
18. În primul rând, accesul la traducerile documentelor care acordă drepturi colectivității nu ar fi garantat, întrucât fasciculul unui BEEU va fi publicat în limba de procedură și va include traducerea revendicărilor în celelalte două limbi oficiale ale OEB, fără posibilitatea altei traduceri, ceea ce ar fi discriminatoriu și ar încălca principiul securității juridice. Regulamentul atacat nu ar preciza nici limba în care va fi eliberat BEEU și nici dacă acest element va face obiectul unei publicări. Faptul că legiuitorul Uniunii se întemeiază pe sistemul OEB pentru a stabili regimul lingvistic al BEEU nu ar garanta compatibilitatea acestuia cu dreptul Uniunii. Contrar sistemului mărcii comunitare, regulamentul atacat nu ar stabili un echilibru între interesele întreprinderilor și cele ale colectivității(14).
19. În al doilea rând, reglementarea în discuție ar fi disproporționată și nu poate fi justificată de motive de interes general. Mai întâi, lipsa traducerii fasciculului brevetului și mai ales a revendicărilor sale ar implica o mare insecuritate juridică și ar putea avea efecte negative asupra concurenței. Astfel, pe de o parte, această situație ar face ca accesul pe piață să fie mai dificil și, pe de altă parte, ar avea un impact negativ asupra întreprinderilor, care ar trebui să suporte sarcina cheltuielilor de traducere. Apoi, BEEU ar fi un titlu de proprietate industrială esențial pentru piața internă. În sfârșit, reglementarea în discuție nu ar prevedea un regim tranzitoriu care să garanteze o cunoaștere adecvată a brevetului. Nici dezvoltarea traducerilor automate și nici obligația de a prezenta o traducere completă în cazul unui litigiu nu ar fi măsuri suficiente în această privință.
20. Ar rezulta că introducerea unei excepții de la principiul egalității între limbile oficiale ale Uniunii ar fi trebuit justificată de alte criterii decât cele, pur economice, menționate în considerentele (5) și (6) ale regulamentului atacat.
21. Consiliul răspunde, în primul rând, că nu se poate deduce din tratate niciun principiu potrivit căruia toate limbile oficiale ale Uniunii trebuie să fie, în orice împrejurare, tratate pe un picior de egalitate, ceea ce ar fi confirmat de altfel de articolul 118 al doilea paragraf TFUE, care nu ar avea sens în cazul în care ar exista un singur regim lingvistic posibil care să includă toate limbile oficiale ale Uniunii.
22. În al doilea rând, în sistemul actual, orice persoană fizică sau juridică ar putea solicita un brevet european în orice limbă, cu condiția de a prezenta însă, în termen de două luni, o traducere în una dintre cele trei limbi oficiale ale OEB, care ar deveni limba de procedură, revendicările fiind publicate în continuare în celelalte două limbi oficiale ale OEB. Astfel, o cerere ar fi tradusă și publicată în limba spaniolă numai dacă validarea brevetului este solicitată pentru Spania.
23. În al treilea rând, lipsa publicării în limba spaniolă ar avea doar un efect limitat, întrucât regulamentul atacat ar prevedea un sistem de compensare a costurilor; brevetele ar fi administrate în general de consilieri în proprietate intelectuală care cunosc alte limbi ale Uniunii; impactul asupra accesului la informațiile științifice în limba spaniolă ar fi limitat; numai o parte scăzută din cererile de brevete europene ar fi tradusă în prezent în limba spaniolă; regulamentul atacat ar prevedea instituirea unui sistem de traducere automată de bună calitate în toate limbile oficiale ale Uniunii, iar articolul 4 din regulamentul atacat ar stabili o limită a răspunderii eventuale a IMM‑urilor, a persoanelor fizice, a organizațiilor nonprofit, a universităților și a organizațiilor publice de cercetare.
24. În al patrulea rând, limitarea numărului de limbi utilizate în cadrul BEEU ar urmări un scop legitim, care se referă la costul rezonabil al acestuia.
25. Intervenienții se raliază argumentelor Consiliului. Subliniază că identificarea unui echilibru între diferiții operatori economici a fost deosebit de dificilă, dat fiind că diferențele de apreciere dintre statele membre cu privire la regimul lingvistic au condus la eșecul tuturor proiectelor anterioare de brevet unitar.
26. Republica Franceză, Regatul Suediei și Regatul Unit adaugă că instituirea unui regim lingvistic în temeiul căruia ar fi necesar să se prevadă traducerea fasciculului, sau cel puțin a revendicărilor sale, în toate limbile oficiale ale Uniunii ar fi atât de costisitoare încât nu ar fi posibilă. Pe de o parte, regimul lingvistic al BEEU ar fi fost ales întrucât limbile engleză, franceză și germană sunt limbile oficiale ale OEB. Pe de altă parte, aproximativ 90 % dintre solicitanții de brevete europene ar depune la ora actuală cererile de brevete în aceste limbi, înaintea traducerii fasciculului și a revendicărilor.
2. Aprecierea noastră
27. Regatul Spaniei contestă că argumentația sa echivalează cu a spune că este necesară o traducere a brevetului în toate limbile oficiale ale Uniunii. Putem avea totuși îndoieli cu privire la aceasta atunci când concluzionează, la punctul 25 din memoriul în replică, că BEEU este un titlu despre care toate subiectele, iar nu numai cele care cunosc limbile engleză, franceză sau germană, trebuie să poată cunoaște suficient informația relevantă și când precizează că sistemul creat nu oferă soluții intermediare care ar garanta, în același timp cu reducerea sarcinilor financiare, că toate subiectele cărora le‑ar fi opozabil un brevet au luat cunoștință de acesta în mod corespunzător, ca în cazul sistemului care a fost adoptat pentru mărcile comunitare.
28. Cu titlu introductiv, trebuie amintit contextul cauzei noastre.
a) Contextul prezentei cauze
29. Prezenta cauză se înscrie în cadrul punerii în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet.
30. De la Tratatul de la Lisabona, articolul 118 al doilea paragraf TFUE conferă un temei juridic adecvat Consiliului pentru a stabili „regimul lingvistic al titlurilor europene”.
31. Astfel cum au subliniat Consiliul și unii intervenienți în memoriile lor, această dispoziție demonstrează, prin modul său de redactare, că Tratatul FUE prevede că, în anumite cazuri, pot fi instituite regimuri lingvistice diferite și confirmă că este posibil să se limiteze numărul de limbi utilizabile(15).
32. Având în vedere dispoziția menționată, legiuitorul Uniunii a optat, în ceea ce privește BEEU, pentru un regim lingvistic care se întemeiază pe sistemul OEB, organ internațional care are ca limbi oficiale limbile engleză, franceză și germană.
33. În Hotărârea Kik/OAPI(16), Curtea a admis că dreptul Uniunii nu recunoaște un principiu al egalității limbilor. Astfel, toate trimiterile la utilizarea limbilor în Uniune conținute în tratate nu pot fi considerate ca fiind expresia unui principiu general de drept al Uniunii care asigură fiecărui cetățean dreptul ca tot ceea ce ar putea să îi afecteze interesele să fie redactat în limba sa „în orice împrejurare”(17).
34. Cu toate acestea, puterea suverană a legiuitorului Uniunii are limite, întrucât Curtea a arătat că justițiabilii nu pot fi totuși discriminați pe motiv de limbă(18).
35. În acest sens, trebuie arătat că, în regulamentul atacat, legiuitorul Uniunii a delimitat dispozițiile aplicabile în materie de traducere. Unele dintre aceste dispoziții se aplică doar o perioadă tranzitorie, până când un sistem de traduceri automate de bună calitate ale cererilor de brevet și ale fasciculelor este efectiv(19).
36. În cadrul primului motiv, Regatul Spaniei nu pune în discuție opțiunea legiuitorului Uniunii de a se întemeia pe sistemul OEB, însă susține că acest sistem este discriminatoriu în măsura în care creează un tratament diferențiat, întrucât operatorii economici a căror limbă nu este limba engleză, limba franceză sau limba germană sunt mai puțin bine tratați decât cei care cunosc aceste limbi, în măsura în care primii nu au acces la traduceri în limba lor.
37. Potrivit acestui stat membru, regimul lingvistic al BEEU este restrictiv și nu este justificat.
38. Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul atacat prevede că, „[f]ără a aduce atingere articolelor 4 și 6 din prezentul regulament, atunci când fasciculul unui brevet european care beneficiază de efect unitar este publicat în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din CBE[(20)], nu este necesară nicio altă traducere”.
39. Nu există nicio îndoială aici că persoanele care nu cunosc limbile oficiale ale OEB sunt discriminate și că un tratament diferențiat a fost astfel operat de legiuitorul Uniunii.
40. Trebuie să ne aplecăm, așadar, asupra analizei legitimității obiectivului urmărit de legiuitorul Uniunii prin instituirea unei legislații discriminatorii și, dacă este cazul, să examinăm dacă acest tratament diferențiat este adecvat și proporțional(21).
b) Obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii
41. În prezent, sistemul de protecție a brevetului european se caracterizează prin costuri foarte ridicate(22). Astfel, atunci când un asemenea brevet este acordat de OEB, acesta trebuie să fie validat în fiecare dintre statele membre în care se solicită protecția. Pentru ca acest brevet să fie validat pe teritoriul unui stat membru, dreptul național poate impune ca titularul brevetului respectiv să prezinte o traducere a acestuia din urmă în limba oficială a acestui stat membru(23).
42. Părțile interesate, inclusiv întreprinderile din toate sectoarele, federațiile sectoriale, grupurile de IMM‑uri, practicienii din domeniul dreptului brevetelor, autoritățile publice și cercetătorii au considerat că costurile ridicate ale brevetului european constituiau un obstacol în calea protecției prin brevet în cadrul Uniunii(24).
43. În fața acestei constatări și în condițiile în care Uniunea are drept obiective să favorizeze funcționarea pieței interne, capacitatea de inovare(25), de creștere și de competitivitate a întreprinderilor europene, este esențial și necesar ca legiuitorul Uniunii să intervină în acest scop în domeniul brevetelor. Sistemul instituit trebuie să asigure astfel o protecție unitară a brevetului pe teritoriul tuturor statelor membre participante, evitând totodată, grație regimului lingvistic, costuri prea importante.
44. Dispozițiile de traducere a BEEU sunt deci menite să fie simple și rentabile(26), să asigure securitatea juridică, să stimuleze inovarea și să fie în special în beneficiul IMM‑urilor(27).
45. În ceea ce privește comparația efectuată de Regatul Spaniei cu marca comunitară, considerăm că aceasta își atinge limitele aici.
46. Desigur, marca comunitară și brevetul european sunt două forme de titluri de proprietate intelectuală care au fost create în favoarea operatorilor economici, iar nu a ansamblului cetățenilor, acești operatori economici nefiind obligați să fi recurs la acestea(28).
47. Prin protecția unitară pe care o conferă, ele evită ca astfel de operatori să fie nevoiți să depună cereri de validare națională multiple, cu cheltuielile de traducere aferente.
48. În schimb, marca comunitară și BEEU se diferențiază în mod semnificativ cu privire la problema unor asemenea costuri, după cum arată Regatul Belgiei, Republica Franceză, Regatul Suediei, Regatul Unit și Parlamentul. Astfel, în cele două situații, nu se traduce același lucru. Pentru marcă, este vorba despre o schemă standard, în timp ce pentru brevet este necesară o descriere foarte tehnică(29).
49. Există, așadar, o diferență de tehnicitate intrinsecă între cele două titluri de proprietate intelectuală. Or, o astfel de tehnicitate are în mod necesar un impact asupra costului traducerilor, întrucât implică documente mai lungi și mai complicate de tradus. Revendicările(30) necesită în general recurgerea la un traducător specializat și numără în general aproximativ douăzeci de pagini(31) sau chiar până la 200 de pagini(32).
50. Se impune, prin urmare, constatarea că legiuitorul Uniunii a adoptat regulamentul atacat în scopul legitim de a găsi o soluție lingvistică în concordanță cu obiectivele Uniunii menționate la punctul 43 din prezentele concluzii. Cu alte cuvinte, regimul lingvistic ales implică, desigur, o restricție privind utilizarea limbilor, însă urmărește un obiectiv legitim de reducere a costurilor de traducere.
51. Dacă tratamentul diferențiat al limbilor oficiale ale Uniunii urmărește un astfel de obiectiv, trebuie să se mai aprecieze caracterul adecvat și proporțional al acestei alegeri(33).
c) Caracterul adecvat și proporțional al tratamentului diferențiat
52. Pentru a diminua costurile de traducere permițând în același timp o protecție unitară a brevetului european pe teritoriul statelor membre participante există doar puține elemente cu privire la care poate interveni legiuitorul Uniunii.
53. Or, pare imposibil să se limiteze numărul de pagini ale unui brevet. Fasciculul, în special revendicările, va delimita obiectul protecției. Pe de altă parte, costul mediu al traducerii(34) poate fi cu dificultate mai puțin ridicat în funcție de tehnicitatea brevetelor.
54. În schimb, cu cât numărul limbilor în care trebuie să se facă traducerea este mai mare, cu atât costul traducerilor va fi mai ridicat.
55. În consecință, pentru a limita un asemenea cost, legiuitorul Uniunii nu are altă opțiune decât să restrângă numărul de limbi în care trebuie tradus BEEU.
56. Astfel, limitarea numărului de limbi al BEEU este adecvată, întrucât aceasta asigură o protecție unitară a brevetelor permițând în același timp o reducere considerabilă a costurilor de traducere.
57. În plus, legiuitorul Uniunii a optat să se întemeieze pe sistemul OEB, o opțiune coerentă deoarece acest sistem și‑a dovedit deja eficacitatea(35), astfel încât recurgerea la limbile engleză, franceză și germană în cadrul BEEU nu este anodină întrucât este vorba despre limbi oficiale ale OEB. Această alegere asigură o anumită stabilitate operatorilor economici și profesioniștilor din sectorul brevetelor, care sunt obișnuiți deja să lucreze în aceste trei limbi.
58. De asemenea, rezultă că alegerea acestor limbi se adaptează realităților lingvistice din sectorul brevetelor. În acest sens, astfel cum subliniază Consiliul, majoritatea lucrărilor științifice sunt publicate în limbile engleză, franceză sau germană. Este incontestabil, așadar, că cercetătorii europeni pot înțelege brevetele publicate în aceste limbi. De asemenea, reiese din studiul de impact al Comisiei, menționat mai sus, precum și din argumentele invocate de Regatul Suediei că limbile engleză, franceză și germană sunt limbile vorbite în statele membre care se află la originea celor mai multe dintre cererile de brevete din cadrul Uniunii(36).
59. Prin urmare, considerăm că limitarea la cele trei limbi oficiale ale OEB este adecvată din perspectiva obiectivelor legitime urmărite de legiuitorul Uniunii.
60. Pe de altă parte, această alegere respectă principiul proporționalității.
61. În această privință, din Hotărârea Kik/OAPI(37) reiese că tratamentul diferențiat efectuat de legiuitorul Uniunii este posibil în măsura în care există un echilibru necesar între diferitele interese în discuție(38).
62. Legiuitorul Uniunii a încadrat, în regulamentul atacat, dispozițiile aplicabile în materie de traducere astfel încât să atenueze tocmai diferența de tratament în alegerea limbilor, precum și impactul pe care l‑ar putea avea asupra operatorilor economici și a persoanelor interesate.
63. Chiar dacă Regatul Spaniei nu face decât să sublinieze tratamentul mai puțin favorabil al celor care nu pot înțelege informația din moment ce nu au acces la traducerile cererilor de brevete europene în propria limbă (articolele 4 și 6 din regulamentul atacat), nu este mai puțin adevărat că, în cadrul evaluării proporționalității alegerii legiuitorului Uniunii, trebuie să luăm în considerare și tratamentul diferențiat al celor care depun cererea de brevet european (articolul 5 din regulamentul atacat)(39).
64. Astfel, în primul rând, legiuitorul Uniunii s‑a preocupat, la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul atacat, să indice că sistemul instituit este „[f]ără a aduce atingere articolelor 4 și 6 din [acest] regulament”(40).
65. Pe de o parte, legiuitorul Uniunii adaptează dispozițiile referitoare la traduceri în cazul unui litigiu.
66. Primo, în cazul unui litigiu cu privire la o pretinsă încălcare, acesta prevede accesul la informații în limba aleasă de presupusul contravenient. Astfel, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul atacat, atunci când se presupune că o persoană a încălcat un BEEU, titularul brevetului trebuie să îi furnizeze acesteia și la cererea acesteia, pe cheltuiala sa, o traducere a BEEU în una dintre limbile oficiale ale statului membru participant în care a avut loc presupusa încălcare sau ale statului membru în care este domiciliat presupusul contravenient, la alegerea acestuia din urmă(41).
67. Secundo, în cazul unui litigiu referitor la un BEEU, articolul 4 alineatul (2) din regulamentul atacat prevede că titularul brevetului trebuie să furnizeze, pe cheltuiala sa, o traducere integrală a brevetului în limba folosită în cadrul procedurii instanței competente în statele membre participante, la solicitarea acesteia(42).
68. Tertio, în cazul unui litigiu având ca obiect o cerere de despăgubiri, instanța sesizată trebuie să ia în considerare buna‑credință a presupusului contravenient, care a acționat înainte de a primi traducerea menționată la articolul 4 alineatul (1) din regulamentul atacat fără să știe sau fără să aibă motive întemeiate pentru a ști că încalcă BEEU, „în special” atunci când este vorba despre o IMM, despre o persoană fizică sau despre o organizație nonprofit, despre o universitate sau despre o organizație publică de cercetare(43).
69. Pe de altă parte, legiuitorul Uniunii prevede măsuri tranzitorii începând de la aplicarea regulamentului atacat, și până ce OEB va dispune, pentru cererile de brevet și pentru fascicule, de un sistem de traducere automată de bună calitate(44).
70. Astfel, pentru perioada de tranziție, articolul 6 alineatul (1) din regulamentul atacat prevede că orice cerere de BEEU este prezentată împreună cu o traducere integrală a fasciculului în limba engleză, în cazul în care limba de procedură este franceza sau germana, sau împreună cu o traducere integrală a fasciculului în orice altă limbă oficială a Uniunii, în cazul în care limba de procedură este engleza. Prin urmare, aceasta este garanția că, în această perioadă, toate BEEU sunt disponibile în limba engleză. În plus, traducerile în limbile oficiale ale Uniunii vor fi manuale și vor putea servi la perfecționarea sistemului de traducere automată.
71. În al doilea rând, legiuitorul Uniunii prevede, la articolul 5 din regulamentul atacat, un sistem de compensare pentru a rambursa costurile de traducere în ceea ce privește persoanele care nu ar fi introdus cererea de brevet european în una dintre limbile oficiale ale OEB.
72. În temeiul acestei dispoziții, dat fiind că o cerere de brevet european poate fi depusă în orice limbă oficială a Uniunii, se vor putea rambursa unor astfel de persoane, până la un anumit plafon, toate costurile de traducere. Acești beneficiari sunt prevăzuți în mod expres ca fiind IMM‑urile, persoanele fizice, organizațiile nonprofit, universitățile și organizațiile publice de cercetare care au reședința sau sediul principal într‑un stat membru(45).
73. Legiuitorul Uniunii a urmărit astfel să protejeze persoanele sau entitățile cele mai vulnerabile în comparație cu structurile mai puternice care dispun de mijloace mai importante și care numără printre membrii personalului lor agenți competenți să redacteze cererile de brevete europene direct în una dintre limbile oficiale ale OEB.
74. Din aceste considerații rezultă că alegerea lingvistică operată de legiuitorul Uniunii urmărește un obiectiv legitim și că este adecvată și proporțională în lumina garanțiilor și a elementelor care temperează efectul discriminatoriu care rezultă din această alegere.
75. Având în vedere tot ceea ce precedă, propunem, așadar, Curții să respingă primul motiv invocat de Regatul Spaniei ca fiind nefondat.
B – Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate
1. Argumentele părților
76. Regatul Spaniei susține că, delegând OEB, la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul atacat, administrarea sistemului de compensare pentru rambursarea costurilor de traducere și publicarea traducerilor în cadrul regimului tranzitoriu, Consiliul a încălcat principiile stabilite în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate(46), confirmată de jurisprudența ulterioară.
77. Consiliul, care ridică problema admisibilității prezentului motiv având în vedere trimiterea la anumite argumente prezentate în cauza Spania/Parlamentul și Consiliul (C‑146/13), aflată în prezent pe rolul Curții, arată cu titlu introductiv că Regatul Spaniei nu contestă că le revine statelor membre participante, prin intermediul OEB, sarcina de administrare a sistemului de compensare și de publicare a traducerilor. Or, punerea în aplicare a dreptului Uniunii ar reveni în primul rând statelor membre și, pentru sarcinile referitoare la regimul de compensare și la publicarea traducerilor, nu ar fi necesar să aibă condiții unitare de punere în aplicare în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE. Principiile enunțate în Hotărârea Meroni/Înalta Autoritate(47), confirmate de jurisprudența ulterioară, nu ar fi pertinente. În orice caz, aceste principii ar fi respectate.
78. Intervenienții sunt de acord cu observațiile Consiliului, care consideră că principiile enunțate în această hotărâre nu sunt aplicabile și că sunt, în orice caz, respectate.
2. Aprecierea noastră
79. Având în vedere elementele de răspuns formulate în cadrul aprecierii celui de al patrulea și a celui de al cincilea motiv în Concluziile noastre prezentate în cauza Spania/Parlamentul și Consiliul (C‑146/13), aflată în prezent pe rolul Curții, propunem Curții să respingă al doilea motiv al Regatului Spaniei ca nefondat.
C – Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de temei juridic a articolului 4 din regulamentul atacat
1. Argumentele părților
80. Regatul Spaniei susține că temeiul juridic utilizat pentru a introduce articolul 4, care reglementează „traducerea în caz de litigiu”, în regulamentul atacat este eronat, dat fiind că această dispoziție nu privește „regimul lingvistic” al unui titlu european, conform articolului 118 al doilea paragraf TFUE, ci încorporează anumite garanții procedurale în cadrul unei proceduri jurisdicționale.
81. Consiliul susține că articolul 4 din regulamentul atacat nu este o normă de procedură, dar că stabilește într‑adevăr o normă referitoare la regimul lingvistic, iar această normă constituie o parte integrantă și importantă a regimului lingvistic general al BEEU creat prin acest regulament. Consiliul precizează că această dispoziție joacă un rol important întrucât complinește un vid juridic, dat fiind că regimul lingvistic prevăzut de CBE nu reglementează cerințele lingvistice în cazul unui litigiu. În plus, în opinia sa, dat fiind că normele de procedură ale statelor membre nu au fost armonizate de dreptul Uniunii, trebuie să se asigure că pretinsul contravenient are întotdeauna dreptul de a obține traducerea BEEU în cauză în integralitate. Condițiile de aplicare a articolului 118 al doilea paragraf TFUE care prevăd regimul lingvistic aplicabil întregii „vieți” a brevetului ar fi, așadar, îndeplinite.
82. Intervenienții se raliază argumentelor Consiliului.
83. Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos și Regatul Suediei subliniază că articolul 118 al doilea paragraf TFUE nu impune ca legiuitorul Uniunii să armonizeze complet toate aspectele regimului lingvistic sau pe cele ale regimului de traducere a titlului de proprietate intelectuală în discuție. Pentru Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Ungaria, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Parlament și Comisie, articolul 4 din regulamentul atacat putea foarte bine să fie introdus într‑un regulament adoptat în temeiul articolul 118 al doilea paragraf TFUE, întrucât această dispoziție ar constitui un element esențial al sistemului de traducere prevăzut de acest regulament. Chiar presupunând că dispoziția menționată nu constituie un element intrinsec al sistemului de traducere instituit prin regulamentul menționat, introducerea ei în regulamentul atacat nu ar fi necesitat recurgerea la un alt temei juridic decât articolul 118 al doilea paragraf TFUE. Astfel, potrivit jurisprudenței(48), dacă, prin analizarea unui act al Uniunii, se dovedește că acesta urmărește o dublă finalitate sau că are două componente și dacă una dintre acestea poate fi identificată ca fiind principală ori preponderentă, iar cealaltă nu este decât accesorie, actul trebuie să aibă un temei juridic unic. Or, aceasta ar fi situația în speță.
2. Aprecierea noastră
84. Regatul Spaniei consideră că articolul 4 din regulamentul atacat nu este o dispoziție referitoare la regimul lingvistic prevăzut la articolul 118 al doilea paragraf TFUE și că, prin urmare, această din urmă dispoziție nu poate fi utilizată ca temei juridic pentru a încorpora anumite garanții procesuale în cadrul unei proceduri jurisdicționale.
85. Nu putem fi de acord cu o asemenea analiză, și aceasta pentru motivele pe care le prezentăm în continuare.
86. Trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, „alegerea temeiului juridic al unui act al Uniunii trebuie să fie fondată pe elemente obiective, care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul actului”(49).
87. Observăm de la bun început că Regatul Spaniei a indicat, la punctul 48 din cererea sa introductivă – în cadrul primului motiv –, că regulamentul atacat stabilește într‑adevăr un regim foarte special de utilizare și de limitare a limbilor oficiale ale Uniunii, ceea ce implică, la propriu, un adevărat „regim lingvistic” așa cum îl stabilesc temeiul juridic, respectiv articolul 118 al doilea paragraf TFUE, și însăși decizia privind cooperarea consolidată.
88. Având în vedere considerentul (16) al regulamentului atacat, care prevede că obiectivul acestui regulament este crearea unui regim de traducere simplificat și uniform pentru BEEU, precum și aprecierea noastră în ceea ce privește primul motiv și aprecierile care vor fi efectuate în cadrul celui de al patrulea motiv(50) și în ceea ce privește cererea de anulare în parte a regulamentului atacat(51), la care facem trimitere, considerăm, dimpotrivă, că articolul 4 din regulamentul atacat este legat în mod intrinsec de regimul lingvistic, în măsura în care are drept finalitate temperarea alegerii legiuitorului Uniunii cu privire la regimul lingvistic al BEEU.
89. Adăugăm că, deși articolul 4 alineatul (4) din regulamentul atacat se diferențiază de articolul 4 alineatele (1) și (2) din acesta, în măsura în care nu stabilește norme referitoare la traducere ca atare în cazul unui litigiu, nu este mai puțin adevărat că această primă dispoziție este legată de articolul 4 alineatul (1) din regulamentul atacat. Astfel, ea permite legiuitorului Uniunii să ia în considerare perioada în care persoanele interesate nu au eventual cunoștință de brevet ca urmare a lipsei traducerii(52) și care aduce atingere în special IMM‑urilor, persoanelor fizice sau organizațiilor nonprofit, universităților sau organizațiilor publice de cercetare. Așadar, articolul 4 alineatul (4) din regulamentul atacat temperează această lipsă a traducerii, luând în considerare buna‑credință a acestor persoane sau a acestor entități în special.
90. În această privință, considerentul (9) al regulamentului atacat prevede că instanța care va fi competentă să evalueze circumstanțele fiecărei cauzei cu privire la această bună‑credință va trebui să țină cont de limba de procedură în fața OEB și, în perioada de tranziție, de traducerea prezentată împreună cu cererea de efect unitar.
91. Având în vedere cele ce precedă, propunem Curții să respingă al treilea motiv al Regatului Spaniei ca nefondat.
D – Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice
1. Argumentele părților
92. Regatul Spaniei susține, în esență, că regulamentul atacat încalcă principiul securității juridice în măsura în care, mai întâi, ar limita posibilitățile de informare ale operatorilor economici. Apoi, el nu ar preciza modalitățile de publicare a acordării efectului unitar și de înregistrare în Registrul pentru protecție unitară prin brevet(53). În plus, nu ar indica, în cadrul administrării sistemului de compensare, plafonul costurilor și nici modalitatea de stabilire a acestuia. Pe de altă parte, nu ar prevedea consecințele concrete ale ipotezei în care un contravenient a acționat cu bună‑credință. În sfârșit, sistemul de traducere automată nu ar fi existat la data adoptării regulamentului atacat.
93. Consiliul consideră că afirmațiile Regatului Spaniei încalcă principiile administrării indirecte și subsidiarității, pe care se întemeiază dreptul Uniunii. Regulamentul atacat ar oferi statelor membre sarcina de a reglementa concret aspecte precum sistemul de compensare sau traducerile automate. Principiul securității juridice nu ar impune ca toate normele să fie stabilite în mod detaliat în regulamentul atacat, anumite norme putând fi stabilite de statele membre sau definite în acte delegate sau în acte de punere în aplicare.
94. Pe de altă parte, articolul 4 alineatul (4) din regulamentul atacat ar stabili elementele esențiale și criteriile în vederea aplicării lor de către instanța națională. Această dispoziție nu s‑ar opune ca instanța națională să poată condamna contravenientul la o pedeapsă și i‑ar permite să își exercite perfect competența jurisdicțională.
95. Intervenienții se raliază argumentelor Consiliului.
96. În primul rând, Regatul Belgiei, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos și Comisia arată că regulamentul atacat coroborat cu Regulamentul nr. 1257/2012 prevede în mod clar și precis regimul lingvistic și modalitățile de publicare și de înregistrare a BEEU.
97. În al doilea rând, Regatul Belgiei, Republica Franceză, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia susțin că regulamentul atacat nu împiedică persoanele interesate să aibă acces la informația indispensabilă pentru a‑și exercita activitatea, din moment ce toate BEEU vor figura în Registrul pentru protecție unitară prin brevet, în temeiul articolului 9 alineatul (1) literele (b) și (h) din Regulamentul nr. 1257/2012, care va fi disponibil online. Desigur, fasciculul BEEU ar fi publicat doar într‑o singură limbă. Totuși, această limitare nu va fi sursă de insecuritate juridică pentru persoanele interesate, având în vedere sistemele de traducere automată a OEB.
98. În al treilea rând, Regatul Danemarcei, Republica Franceză, Ungaria, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia consideră că dispozițiile articolului 4 alineatele (1) și (3) din regulamentul atacat întăresc securitatea juridică în cazul unui litigiu cu privire la o pretinsă încălcare a unui BEEU. Împrejurarea că traducerea prevăzută ar fi lipsită de valoare juridică nu ar încălca principiul securității juridice, acesta fiind mai bine garantat atunci când este autentică o singură limbă. Articolul 4 alineatul (4) din regulamentul atacat ar proteja în mod specific anumite persoane implicate în litigii cu privire la o cerere de despăgubire.
99. În sfârșit, în al patrulea rând, Republica Franceză, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia subliniază că regulamentul atacat nu induce nicio insecuritate juridică în ceea ce privește reglementarea sistemului de compensare prevăzut la articolul 5, întrucât nu ar fi necesar ca acest regulament să stabilească plafonul sub care anumiți solicitanți vor putea solicita rambursarea tuturor costurilor de traducere, în măsura în care această modalitate ar putea fi definită printr‑un act de punere în aplicare ulterior.
2. Aprecierea noastră
100. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că principiul securității juridice, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca normele de drept să fie „clare, precise și previzibile în privința efectelor lor”, astfel încât persoanele interesate să se poată orienta în situații și în raporturi juridice care sunt guvernate de ordinea juridică a Uniunii(54).
101. Prin urmare, trebuie să se examineze dacă argumentele invocate de Regatul Spaniei demonstrează încălcarea unui astfel de principiu.
102. În ceea ce privește argumentul acestui stat membru potrivit căruia regulamentul atacat încalcă principiul securității juridice în măsura în care BEEU nu este tradus în toate limbile și că posibilitățile de informare ale operatorilor economici ar fi, așadar, limitate, facem trimitere la aprecierea efectuată în cadrul primului motiv, din care rezultă că acest argument trebuie înlăturat.
103. În ceea ce privește afirmația Regatului Spaniei potrivit căreia regulamentul atacat nu ar prevedea nici publicarea acordării efectului unitar, nici modalitățile potrivit cărora se va efectua înregistrarea în Registrul pentru protecție unitară prin brevet și nici dacă se va efectua în trei limbi, conform articolului 14 din CBE, credem că aceasta trebuie respinsă pentru aceleași motive ca și cele invocate de unii intervenienți și care privesc o interpretare coroborată a dispozițiilor regulamentului atacat, ale Regulamentului nr. 1257/2012 și ale CBE.
104. Astfel, articolul 3 alineatul (2) din regulamentul atacat prevede că orice cerere de efect unitar, în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 1257/2012, se depune în limba de procedură(55), așa cum este definită la articolul 2 litera (b) din regulamentul atacat(56).
105. În ceea ce privește articolul 9 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 1257/2012, acesta prevede că OEB se asigură că efectul unitar se indică în Registrul pentru protecție unitară prin brevet în cazul în care a fost depusă o cerere de efect unitar.
106. În plus, în temeiul articolului 3 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul menționat, „[u]n brevet european acordat cu același set de revendicări în toate statele membre participante beneficiază de efect unitar în statele membre participante, cu condiția ca efectul său unitar să fi fost înregistrat în Registrul pentru protecție unitară prin brevet”(57).
107. Pe de altă parte, articolul 14 alineatul (8) din CBE arată că înscrierile în Registrul european de brevete sunt efectuate în cele trei limbi oficiale ale OEB și că, în caz de dubiu, este considerată autentică înscrierea în limba în care are loc procedura.
108. În opinia noastră, din această din urmă dispoziție și din articolul 2 litera (e) din Regulamentul nr. 1257/2012 reiese că înscrierea în Registrul pentru protecție unitară prin brevet se efectuează în cele trei limbi oficiale ale OEB.
109. În ceea ce privește argumentul Regatului Spaniei referitor la reglementarea sistemului de compensare prevăzută la articolul 5 din regulamentul atacat, potrivit căruia nici plafonul de rambursare și nici modalitatea de stabilire a acestuia nu ar fi precizate, trebuie luate în considerare elementele care urmează pentru a înlătura acest argument.
110. Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1257/2012 prevede că, în calitate de state contractante la CBE, statele membre participante asigură guvernanța și supravegherea activităților legate de sarcinile menționate la articolul 9 alineatul (1) din acest regulament(58) și că, în acest scop, ele instituie un comitet restrâns al consiliului de administrație al Organizației Europene de Brevete(59), în sensul articolului 145 din CBE(60).
111. Va reveni, așadar, comitetului restrâns sarcina de a adopta o decizie în privința sistemului de compensare prevăzut la articolul 5 din regulamentul atacat, sistem a cărui administrare revine OEB.
112. În această privință, subliniem că, cu ocazia celei de a șaptea reuniuni a comitetului restrâns, la München, la 26 martie 2014, acesta a adoptat normele referitoare la sistemul de compensare pentru rambursarea cheltuielilor de traducere a cererilor depuse într‑o altă limbă oficială a Uniunii decât una dintre limbile oficiale ale OEB. Aspectele financiare ale sistemului de compensare, inclusiv cuantumul rambursării, vor face totuși obiectul unor discuții ulterioare(61).
113. Operatorii economici și toate persoanele interesate vor fi, așadar, în măsură să cunoască modalitățile sistemului de compensare, atunci când statele membre contractante, prin intermediul comitetului restrâns, vor fi adoptat aceste modalități.
114. Modalitățile respective vor trebui, în orice caz, să țină seama de considerentul (10) al regulamentului atacat, în temeiul căruia rambursările suplimentare ale costurilor de traducere din limba cererii de brevet în limba de procedură din cadrul OEB vor trebui să depășească ceea ce este deja prevăzut în cadrul OEB.
115. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia traducerea furnizată în cazul unui litigiu de către titularul de brevet nu ar avea nicio valoare juridică, suntem de acord cu argumentele invocate de anumiți intervenienți, principiul securității juridice fiind incontestabil mai bine garantat atunci când este autentică o sigură limbă. Astfel, nu înțelegem cum ar putea fi respectat acest principiu în caz de pluralitate de pretinși contravenienți în mai multe state membre. În cazul în care toate traducerile ar fi autentice, acest lucru ar genera un risc de divergențe între diferitele versiuni lingvistice și, în consecință, o insecuritate juridică. Această afirmație trebuie, așadar, respinsă.
116. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia, spre deosebire de sistemul privind marca comunitară, nu ar exista o dispoziție care să excludă ca terții de bună‑credință care au încălcat un brevet să fie obligați la plata daunelor interese, având în vedere că articolul 4 alineatul (4) din regulamentul atacat nu prevede consecințele concrete ale încălcării unui brevet de către un terț de bună‑credință, îi opunem faptul că nimic nu impune legiuitorului Uniunii să prevadă același regim juridic pentru marca comunitară și pentru BEEU. În plus, amintim că legiuitorul Uniunii s‑a asigurat să restabilească, în aprecierea de la caz la caz care va trebui efectuată de instanța națională, un anumit echilibru, prevăzând că această instanță va trebui să ia în considerare buna‑credință a pretinsului contravenient(62). Consecințele concrete pentru acest pretins contravenient vor decurge din această apreciere factuală și juridică. Astfel, instanța respectivă va putea prevedea o obligare la daune interese, la fel cum va putea exclude o asemenea condamnare, în condiții de independență deplină. Prin urmare, reiese cu claritate din interpretarea articolului 4 alineatul (4) din regulamentul atacat că revine instanței competente obligația de a ține seama de buna‑credință a pretinsului contravenient.
117. În sfârșit, în ceea ce privește afirmațiile Regatului Spaniei privind sistemul de traducere automată și dispozițiile tranzitorii, arătăm că întinderea perioadei de tranziție se bazează pe timpul care poate fi necesar pentru a dezvolta sistemul de traduceri automate pentru ca traducerile cererilor de brevet și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii să fie efective și de bună calitate.
118. În această privință, observăm că instituirea acestui sistem a început în anul 2004 cu un număr limitat de limbi. În continuare, sistemul respectiv a fost extins astfel încât să fie posibil, până în anul 2014, să se efectueze traduceri automate în limbile tuturor statelor părți la CBE și deci în limbile oficiale ale Uniunii din și în limba engleză(63).
119. În plus, nu trebuie să se piardă din vedere că regulamentul atacat se va aplica la data intrării în vigoare a Acordului JUB și că legiuitorul Uniunii arată că, în cazul în care perioada de tranziție nu este încheiată pe baza unei propuneri a Comisiei(64), această perioadă expiră după 12 ani de la această dată(65). Aceasta lasă o marjă suficientă, în opinia noastră, OEB pentru a ajunge la un sistem de traducere automată de bună calitate, în măsura în care acest sistem va fi perfecționat prin traducerile manuale efectuate în cadrul perioadei respective, garanție a unei fiabilități a informațiilor(66).
120. Având în vedere toate considerațiile ce precedă, propunem Curții să respingă al patrulea motiv al Regatului Spaniei, în măsura în care examinarea argumentelor invocate de acest stat membru nu a evidențiat o încălcare a principiului securității juridice, din moment ce dispozițiile regulamentului atacat, ale Regulamentul nr. 1257/2012 și ale CBE sunt suficient de clare, de precise și de previzibile în ceea ce privește efectele acestora.
E – Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului autonomiei dreptului Uniunii
1. Argumentele părților
121. Regatul Spaniei susține că articolul 7 din regulamentul atacat este contrar principiului autonomiei dreptului Uniunii, din moment ce acesta distinge între, pe de o parte, intrarea în vigoare a acestui regulament și, pe de altă parte, aplicarea sa de la 1 ianuarie 2014, indicând totodată că această dată va fi amânată în cazul în care Acordul JUB nu a intrat în vigoare. În speță, s‑ar fi acordat părților contractante ale Acordului JUB competența de a stabili data intrării în vigoare(67) a unei norme a Uniunii și, în consecință, exercitarea competenței sale.
122. Consiliul afirmă că reiese din interpretarea coroborată a considerentelor (9), (24) și (25) ale Regulamentului nr. 1257/2012 că alegerea politică realizată de legiuitorul Uniunii pentru a garanta buna funcționare a BEEU, coerența jurisprudenței și, prin urmare, securitatea juridică, precum și rentabilitatea pentru titularii de brevete a fost de a lega BEEU de funcționarea unui organ jurisdicțional distinct, care ar trebui stabilit înainte chiar să fie acordat primul BEEU. Nu ar exista, în această privință, niciun obstacol juridic în calea stabilirii unei legături între BEEU și instanța unică în materie de brevete care să fie suficient motivat în considerentele (24) și (25) ale Regulamentului nr. 1257/2012. Ar exista de altfel, în practica legislativă, mai multe exemple de legătură între aplicabilitatea unui act al Uniunii și un eveniment străin de acel act.
123. Intervenienții se raliază observațiilor Consiliului.
2. Aprecierea noastră
124. Pentru aprecierea acestui al cincilea motiv, facem trimitere la Concluziile noastre prezentate în cauza Spania/Parlamentul și Consiliul (C‑146/13), aflată în prezent pe rolul Curții, și în special la examinarea celui de al doilea aspect al celui de al șaselea motiv, precum și a celui de al șaptelea motiv al acțiunii, pentru a propune Curții să respingă al cincilea motiv amintit ca nefondat.
F – Cu privire la cererea de anulare în parte a regulamentului atacat, formulată cu titlu subsidiar
1. Argumentele părților
125. Consiliul, fără a se opune în mod formal cererii subsidiare a Regatului Spaniei, ridică problema pertinenței motivelor invocate în susținerea acestei cereri și adaugă că o anulare în parte cu privire la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul atacat este, în orice caz, imposibilă, dat fiind că această dispoziție nu poate fi separată de celelalte dispoziții din acest regulament. Republica Federală Germania adaugă că acțiunea este inadmisibilă în măsura în care are drept obiect anularea articolelor 4 și 5, a articolului 6 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (2) din regulamentul menționat, din moment ce articolele 4-6 din regulamentul atacat ar face parte integrantă din regimul lingvistic al BEEU, iar anularea articolului 7 alineatul (2) din acest regulament ar modifica natura BEEU și, prin urmare, a regulamentului menționat.
126. Regatul Spaniei subliniază că a formulat cererea de anulare în parte doar cu titlu subsidiar. În plus, argumentele Republicii Federale Germania ar împiedica orice cerere de anulare în parte.
2. Aprecierea noastră
127. Amintim că, în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, anularea în parte a unui act al Uniunii nu este posibilă decât în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului. Curtea a statuat în mod repetat că această cerință de separabilitate nu este îndeplinită atunci când anularea în parte a unui act are ca efect modificarea substanței acestuia(68).
128. Din aprecierea noastră cu privire la primul, la al treilea și la al patrulea motiv reiese că articolele 4 și 5 din regulamentul atacat au drept scop temperarea alegerii legiuitorului Uniunii cu privire la regimul lingvistic al BEEU. În acest sens, este imposibil să se detașeze aceste dispoziții de regulamentul atacat fără a afecta substanța acestuia.
129. În ceea ce privește articolul 6 alineatul (2) – care face trimitere la articolul 9 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1257/2012 – și articolul 7 alineatul (2) din regulamentul atacat, ne raportăm la punctele 189-195 și, respectiv, la punctul 198 din Concluziile noastre prezentate în cauza Spania/Parlamentul și Consiliul (C‑146/13), aflată în prezent pe rolul Curții, pentru a concluziona că aceste dispoziții nu pot fi separate de restul regulamentului atacat.
130. În consecință, considerăm că cererea de anulare în parte a regulamentului atacat formulată cu titlu subsidiar de Regatul Spaniei este inadmisibilă.
131. Întrucât niciunul dintre motivele invocate de Regatul Spaniei în susținerea acțiunii formulate nu poate fi admis, acestea trebuie respinse.
IV – Concluzie
132. Având în vedere toate considerațiile care precedă, propunem Curții:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Regatului Spaniei să suporte propriile cheltuieli de judecată, Consiliul Uniunii Europene și intervenienții suportând propriile cheltuieli de judecată.