Recurs introdus la 29 august 2023 de UG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 21 iunie 2023 în cauza T-571/17 RENV, UG/Comisia
(Cauza C-546/23 P)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: UG (reprezentant: M. Richard, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile
Recurenta solicită Curții:
anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 21 iunie 2023 pronunțată în cauza T-571/17 RENV între părțile în cauză, întrucât acesta a considerat întemeiată concedierea recurentei și a obligat recurenta la suportarea unei treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie;
prin revocare, acordarea sumei de 68 000 de euro recurentei, pentru prejudiciul material suferit;
acordarea sumei de 40 000 de euro recurentei, pentru prejudiciul moral suferit;
obligarea Comisiei la rambursarea tuturor cheltuielilor de judecată, precum și la rambursarea onorariilor de avocat pe care recurenta trebuie să le angajeze pentru a se apăra în cadrul prezentei acțiuni, evaluate provizoriu la 10 000 de euro, sub rezerva unei majorări;
obligarea Comisiei la rambursarea tuturor cheltuielilor de judecată, precum și la rambursarea onorariilor de avocat efectuate de recurentă în legătură cu prezentul litigiu, evaluate la 30 000 de euro.
Motivele și principalele argumente
În primul rând, se reproșează hotărârii atacate că încalcă interdicția concedierii pe motiv de efectuare a concediului pentru creșterea copilului, care rezultă din dispozițiile articolului 42a din Regulamentul nr. 31 privind Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Statutul”), citite în lumina prevederilor minime cuprinse în clauza 5.4 din Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului (Directiva 2010/18/UE1 ), precum și a articolului 33 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).
Întrucât decizia de concediere a recurentei s-a bazat în mod expres pe luarea de către recurentă a concediului pentru creșterea copilului, ea constituie o discriminare și încalcă articolul 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „Convenția europeană a drepturilor omului”, prescurtat „CEDO”), coroborat cu articolul 8 din CEDO care garantează dreptul viața de familie, precum și cu articolul 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO.
În al doilea rând, se reproșează că hotărârea a denaturat scrisoarea cu motivele concedierii și documentele din dosar, întrucât nu a reținut că concedierea era motivată prin activitățile sindicale ale recurentei, ca reprezentantă a personalului aleasă în comitetul local pentru personal și în comitetul central pentru personal.
În orice ipoteză, decizia de a concedia un reprezentant al personalului pentru alte motive decât motive grave încalcă dispozițiile minime prevăzute la articolul 7 din Directiva 2002/14/CE1 , precum și la articolul 12 din cartă. Ea constituie în plus o discriminare pe motiv de exercitare a funcțiilor sindicale, interzisă de articolul 14 coroborat cu articolul 11 din CEDO.
În al treilea rând, se mai reproșează că hotărârea nu a arătat toate erorile vădite de apreciere săvârșite de Comisie în scrisoarea cu motivele concedierii, în special plasând Comisia într-o situație procedurală privilegiată față de recurentă și negarantând, așadar, egalitatea armelor, cu încălcarea articolului 6 din CEDO și a articolului 47 din cartă, care garantează dreptul la o cale de atac eficientă.
În special, recurenta susține că: dreptul său de a fi ascultată, întemeiat pe articolul 51 alineatul (2) din Statut a fost încălcat; motivele concedierii sunt lipsite de precizie; ea contestă că a avut absențe nejustificate; pretinsa incompetență profesională a acesteia nu este demonstrată.
În al patrulea rând, cu titlu subsidiar, recurenta contestă proporționalitatea sancțiunii pronunțate împotriva sa.
În sfârșit, recurenta solicită despăgubiri în valoare de 68 000 de euro, pentru repararea prejudiciului său material, și de 40 000 de euro, pentru repararea prejudiciului său moral, pe lângă obligarea Comisiei la plate cheltuielilor de judecată.
____________
1 Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE (JO 2010, L 68, p. 13).
1 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO 2002, L 80, p. 29, Ediție specială, 05/col. 6, p. 120).