ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

8 mai 2013

Cauza F‑87/12

Geoffroy Alsteens

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent temporar – Prelungirea contractului – Anulare în parte – Reformare”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106 a din acesta, prin care domnul Alsteens solicită în esență anularea „deciziei Comisiei [Europene] din 18 noiembrie 2011, în măsura în care limitează perioada de prelungire a contractului [său] de agent temporar […] la 31 martie 2012”

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Alsteens suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți temporari – Motive – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de prelungire a unui contract pe perioadă determinată – Motiv întemeiat pe refuzul implicit de a recalifica contractul drept contract pe perioadă nedeterminată – Admisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 8 și 46]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Obiect – Anulare în parte – Contract de agent temporar – Caracterul inseparabil al dispoziției privind perioada de angajare – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 91)

1.      Un agent temporar poate solicita anularea contractului său în fața instanței Uniunii, în termen și în urma procedurii de reclamație administrativă prealabilă, în special în cazul în care consideră că este eronată calificarea acestui contract. Astfel, rezultă din articolul 91 alineatul (1) din statut, aplicabil agenților temporari în temeiul articolului 46 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, că contenciosul funcției publice este un contencios de legalitate. În acest cadru, revine instanței care constată nelegalitatea deciziei atacate să pronunțe anularea acesteia.

Aceeași este situația în cazul unei decizii de prelungire a unui contract pe perioadă determinată, în măsura în care ea exprimă refuzul instituției în discuție de a oferi persoanei interesate un contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată sau cel puțin pe o perioadă mai lungă decât cea pe care o acordă și în măsura în care persoana interesată susține, întemeindu‑se pe articolul 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, că ar fi putut beneficia de un contract mai avantajos.

(a se vedea punctele 10-12)

Trimitere la:

Curte: 9 iulie 1987, Castagnoli/Comisia, 329/85, punctele 10-12; 23 martie 1988, Giubilini/Comisia, 289/87, punctele 8-12

Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 2001, Dubigh și Zaur‑Gora/Comisia, T‑375/00, punctul 24

Tribunalul Funcției Publice: 13 iunie 2012, Davids/Comisia, F‑105/11, punctul 56

2.      Anularea în parte a unui act de drept al Uniunii nu este posibilă decât dacă elementele a căror anulare se solicită pot fi separate de restul actului. Această condiție nu este îndeplinită atunci când anularea în parte a unui act ar avea ca efect modificarea substanței acestuia.

În această privință, durata unui contract de agent temporar reprezintă un element inseparabil al contractului însuși, întrucât determină calificarea acestuia și fixează perioada în care părțile contractuale sunt ținute de obligații reciproce. Așadar, anularea unei părți din decizia instituției privind perioada de angajare a unui agent contractual ar schimba calificarea contractului și, prin urmare, însăși substanța acestei decizii. Astfel de concluzii în anulare urmăresc în realitate reformarea deciziei și sunt, prin urmare, vădit inadmisibile.

(a se vedea punctele 14-16)

Trimitere la:

Curte: 6 decembrie 2012, Comisia/Verhuizingen Coppens, C‑441/11 P, punctul 38; 31 martie 1998, Franța și alții/Comisia, C‑68/94 și C‑30/95, punctele 256-258; 24 mai 2005, Franța/Parlamentul European și Consiliul, C‑244/03, punctele 12-14

Tribunalul de Primă Instanță: 10 martie 1992, SIV și alții/Comisia, T‑68/89, T‑77/89 și T‑78/89, punctul 320